Cum îți dai seama că ai depresie?


Iată, iubite prieten, câteva simptome ale acestei boli! Te invit nu doar să citești rândurile de mai jos, ci să ai curajul de a ne spune dacă te confrunți tu însuți cu depresia sau dacă ai avut vreodată de-a face cu ea.

Câteva criterii de diagnostic pozitiv al depresiei (DSM IV):

A. Cinci (sau mai multe) dintre urmatoarele simptome prezente in cursul aceleiasi perioade de doua saptamani si care reprezinta o modificare fata de nivelul anterior de functionare; cel putin unul dintre simptome este: fie (1) dispozitia depresiva, fie (2) pierderea interesului sau placerii:

(1) dispozitie depresiva (echivalentul sentimentului de tristete accentuata, goliciune interioara) in cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi; la copii si adolescenti, dispozitia poate fi iritabila;
(2) anhedonie (diminuare marcata a interesului sau placerii pentru toate sau aproape toate activitatile), cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi; nici macar efectuarea activitatilor vesele sau a hobby-urilor nu mai ofera placere persoanei afectate;

(3) pierdere semnificativa in greutate sau castig ponderal fara legatura cu o anume dieta (de exemplu o modificare de mai mult de 5% din greutatea corpului intr-o luna) sau scadere/crestere a apetitului aproape in fiecare zi (multi indivizi sesizand ca „se forteaza” sa manance);

(4) insomnie sau hipersomnie (episoade prelungite de somn, dificultate de trezire etc.) aproape in fiecare zi;
(5) agitatie sau lentoare psihomotorie aproape in fiecare zi;
(6) fatigabilitate („oboseala”, „epuizare”) sau lipsa de energie aproape in fiecare zi;
(7) sentimente de inutilitate sau de culpa excesiva ori inadecvata (care poate fi deliranta) aproape in fiecare zi (nu numai autorepros sau culpabilizare in legatura cu faptul de a fi suferind);
(8) diminuare a capacitatii de a gandi, sau de a se concentra ori indecizie aproape in fiecare zi (observata mai ales la cei care efectueaza preponderent munca intelectuala: studenti, elevi, programatori de computer etc.);
(9) ganduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideatie suicidara recurenta fara un plan anume sau o tentativa de suicid ori un plan anume pentru comiterea suicidului.

C. Simptomele cauzeaza o detresa sau o deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional ori in alte domenii importante de functionare.

D. Simptomele nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de exemplu un drog, un medicament) ori ale unei alte boli.

E. Simptomele nu sunt explicate mai bine de doliu (adica de pierderea unei fiinte iubite), sau și de doliu dacă simptomele persista mai mult de doua luni ori sunt caracterizate printr-o deteriorare functionala semnificativa, preocupare morbida de inutilitate, ideatie suicidara, simptome psihotice sau lentoare psihomotorie.

Ce spui? Te regăsești aici?

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

178 de răspunsuri la Cum îți dai seama că ai depresie?

  1. Botoshel zice:

    …da, ma regesesc!!
    Si nu e o „durere” usor de purtat pe umeri…Mi se potrivesc 80% din caracteristici. acum trebuie sa ma confrunt cu boala adevarata, desi nu as fi vrut sa imi permit luxul acesta tinand cont de anul important care imi sta inainte.
    Daca ar fi cineva care sa aiba grija de mine mai mult…

    • delia zice:

      si eu ma regasesc in toate criteriile de mai sus dar la mine ii de 2 ani si de cand am pierdut cel mai depret lucrua dus carel aveam in viata MAMA mea care sa dus la cer si ma lasat aici sa ma chinui ,nu stiu daca voi putea vreodata accepta ca sa dus si nar mai vina niciodata eu tot mai sper ca poate se razgandeste si vine inapoi la mine sau ma cheama pemine la ea

  2. Multi trec pe aici! Si nu putini se ridica! Depresia poate fi mijloc de devenire, din fericire! Multumesc pentru coment!

  3. Botoshel zice:

    Am continuat sa te citesc…Imi face mult bine. Iata ca e aproape o luna si simt ca urc treptele devenirii mele.
    Multumesc!

    • Cristina zice:

      Draga Botoshel

      Nu stiu cine esti, dar mi-am permis sa intervin dintr-un motiv oarecum personal.
      In depresie cred ca cel mai frecvent sentiment experimentat de cei „bolnavi” este confuzia. Iar confuzia nu este opera lui Dumnezeu…dimpotriva.
      Singura meniune pe care vreau sa o fac in dreptul tau (daca esti interesat, bineinteles) este sa cauti sa pastrezi mereu ECHILIBRUL. Adica sa nu te lasi cuprins de sentimentul de „victima”, dar nici sa nu te entuziasmezi usor de orice lucru.
      Am invatat din proprie experienta ca TU insuti esti singurul care poate sa aiba grija de tine mai mult… ceilalti pot doar sa te sustina.
      iti doresc numai bine draga Botoshel!

  4. dana zice:

    Da …. aşa mă simt şi eu … mai puţin partea cu moartea … ce aş putea face?

  5. Draga Dana, iti multumesc tare mult pentru ca ai scris despre problema ta! Sa stii ca nu esti singura care se lupta cu astfel de stari. Nu stiu sa fie vreo persoana pe lumea asta care, intr-o viata de om, sa nu faca de cateva ori depresie „ca la carte”. Cu toate acestea, nu te consoleaza faptul ca mai sunt si altii care trec prin depresie. Problema ta e reala, e a ta, si merita aceeasi aplecare precum problemele celorlalti. Pentru inceput, as fi tare bucuros sa-mi spui cate ceva despre tine: ai crescut la tara, la oras, cum sunt parintii tai, al catelea copil esti, ce-ti amintesti din educatia ta, ai avut stari de tristete si-n copilarie, ai fost un copil mai inclinat spre tristete decat altii, cum a evoluat viata ta pana in prezent, cati ani ai, esti casatorita sau nu, suferi sau nu de alte boli (trupesti, sufletesti), de cand ai simptomele de mai sus, ai vazut vreun medic, ai urmat vreun tratament, ai fost internata… Acest mic istoric ne va ajuta sa ne orientam putin si sa vedem ce e de facut. Inca o data, depresia poate fi nu doar suferinta, ci si mijloc de devenire! Si asa imi doresc sa fie pentru tine si pentru toti cititorii acestui blog!

    • dana zice:

      Dragă Andrei,
      Am crescut la ţară, părinţii sunt ca doi îngeri pentru mine şi sunt primul
      lor copil. Am fost un elev bun la învăţătură şi am avut o copilărie
      fericită. Am 28 de ani ,sunt educatoare şi sunt necăsătorită.
      Nu sunt bolnavă şi nu am avut niciodată tratament medicamentos.
      Însă în ultimul timp am început să uit anumite lucruri, port după mine
      „liste de făcut” şi am probleme de concentrare. Uneori îmi afectează
      chiar şi limbajul.
      Mulţumesc!

  6. Te salut, Dana, si iti multumesc pentru deschiderea cu care ne-ai impartasit temerile tale!
    Da-ne mai multe detalii despre momentul in care ti-ai dat seama ca incepi sa uiti din ce in ce mai mult! De cand si in ce circumstante s-a intamplat?
    Cat priveste multele liste pe care le porti dupa tine, s-ar putea ca tocmai ele sa fie parte din problema. Poate ai nevoie de o perioada de concediu, de relaxare, in care listele sa nu mai existe, pur si simplu! Un tratament medicamentos in aceasta perioada ar fi complexul B, B1 si B6 cate o fiola pe zi, timp de 10 zile, injectabil i.m.

    • dana zice:

      Mulţumesc! Deja am luat măsuri 🙂
      Cu tot respectul,
      Dana

    • gyo zice:

      Salut,intrebare este cum poti iesi mai repede din starea asta fara sa te afecteze si mai mult,sau sa nu fie prea tarziu sa cedezi,eu unu incerc cateodata si imi reuseste sa uit de trecut sa privesc viitoru dar insa EU meu interior e mai puternic si imi apar toate situatile neplacute,chiar daca nu vreau sa ma gandesc la un lucru care imi face rau nu pot totacel lucru imi vine in minte,sincer nu stiam ca te poti imbolnavi asa repede de la stres,Sa speram ca toata lumea care sufera de o depresie sa poata treaca peste ea cu fruntea sus si inconjurat(a) de prieteni,toate cele bune

      • Te salut, Gyo, si iti multumesc pentru intrebare. Inainte de a-mi raspunde, da-mi voie sa-ti pun o intrebare! Sa zicem ca intr-o familie sunt doi frati gemeni, foarte asemanatori fizic si psihic. Parintii lor mor intr-un accident de masina. La inmormantare, unul dintre frati plange fara oprire, se lamenteaza, are impresia ca totul i se prabuseste sub picioare. Celalalt frate e senin, nu varsa o lacrima, pare pierdut intr-o alta lume. Care crezi ca depaseste episodul mortii parintilor mai usor? Fratele care a trait suferinta cuvenita la inmormantare, si-a ingropat mortii in ziua aceea, dupa care a mers mai departe. Fratele care s-a refugiat intr-o lume imaginara, negand moartea parintilor, refuzand sa traiasca durerea, nu a depasit niciodata tristetea pierderii suferite. Poti iesi mai repede din starea de depresie nefugind de ea. Plangi cand e necesar sa plangi si cat e necesar sa plangi, nu respinge suferinta produsa de lucrurile care te-au intristat, du-ti mortii trecutului tau la groapa si ingroapa-i acolo, nu-i mai lua dupa tine! Nostalgic cu privire la trecut, pierzi din vedere panorama larga a lucrurilor de care sa te bucuri in prezent.
        Mult succes!

  7. anutza zice:

    simt ca nu sunt buna de nimic!ca orice as vrea orice mi.as dori nu se indeplineste….ma simt o ratata!!!sunt nervoasa pe cei din jur ca nu ma inteleg si ca nu fac altceva decat sa.mi provoace mai mult rau!!!!ce sa fac?numai suport!!

  8. lixandru catalin zice:

    daca sp ca indeplinesc fiecare criteriu scris de tine.eu am cea mai grava forma de depresie.ce pot face???toata lumea da sfaturi dar nimic.ast cv concret.ms pt sprijin

  9. Cata, sunt cazuri in care „sfaturile” nu sunt suficiente, oricat de bine intentionati ar fi prietenii tai. E nevoie de un sprijin specializat, poate si medicamentos, si psihoterapic, si de multa rabdare. Daca problema e legata de pierderea prietenei tale, dupa cum spuneai intr-un alt mesaj, atunci e nevoie si de o perioada de doliu, pentru a depasi depresia. Orice despartire e precum pierderea unei persoane dragi, prin decesul acesteia. Deci e normal sa o plangi pentru o vreme. Problema e cand se cronicizeaza starea, cand devine un continuu existential. Dar tu ai facut un pas urias astazi: ai recunoscut ca ai o problema cu depresia. Pana nu recunosti ceva, nu poti depasi acel ceva. Mult curaj si tinem legatura! 🙂

  10. adriana zice:

    da. ma regasesc 100%. asa cum zice in articol aceste simptome se gasesc la copii/adolescenti, adica si la mine

  11. Iti multumesc, Adriana, pentru curajul deschiderii! Sper sa depasesti curand aceasta stare! 🙂

  12. andreea zice:

    Salut Andrei! Ma regesesc pana la punctul 8 inclusiv. Sunt constienta ca am un temperament predispus la tristete si melancolie, dar pot identifica si evenimente clare care au dus la aceste trairi. Tocmai din acesta cauza am crezut ca pot lupda si depasi singura, dar constat ca nimic nu se schimba de cateva luni si perioadele de dezechilivru( senzatia ca sunt bine, fericita, increzatoare si cele de cadere) au devenit mai dese si cu intervelal tot mai mic ajungand sa se schimbe de la o zi la alta. Stiu ca am nevoie de ajutor, si ma bucur ca am decoperit acest blog.

    • Multumesc, Andreea! Blogul e doar o rampa de lansare intru constientizarea tinerilor asupra anumitor probleme. Depasirea depresiei solicita rabdarea, disponibilitatea ta si potenta unui terapeut (sau a unei echipe terapeutice). Cu perseverenta, chiar depresia, prin lectiile ei, poate deveni o sansa de devenire, de maturizare! Curaj si succes!

  13. andreea zice:

    Multumesc pentru raspuns, Andrei. Sunt de acord ca este o sansa de deveneri. As avea nevoie sas tiu cum pot gasi aceasta echipa, cum si cu ce ar tb sa incep? Multumesc .

    • Eu recomand abordarea a trei linii terapeutice, toate implicate in mecanismele depresiei. Pentru dereglarile biochimice pe care depresia le implica, e necesar un tratament farmacologic, deci apelarea la un psihiatru. Pentru latura psihologica, un consilier sau un psihoterapeut se adauga acestuia. Pentru latura spirituala, ia legatura cu un duhovnic (o persoana matura spiritual si cu darul consilierii din biserica de care apartii). Echipa ideala cuprinde trei persoane: psihiatrul, psihoterapeutul si duhovnicul. Alaturi de aceste trei persoane, relatia cu cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi e poate cea mai importanta dintre toate. Daca intampini greutati in gasirea unui psihiatru, spune-mi orasul in care locuiesti si voi lua legatura cu unul dintre colegii mei de acolo. Sanatate!

  14. vali zice:

    Buna Andrei,
    Noi nu avem darul de a ne exprima ce simtim .
    Eu am o problema cu sotul meu referitor la depresie il regasesc in criteriile care le-ai enumerat tristete, sufera de singuratate ,neimplinire, goliciune interioara ,pierdere interesului de a avea placere,spune ca nu are prieteni , nu poate manca ,insomnie,
    agitatie, Este introvert . Am simtit ca traiesc cu adevarat langa el cativa ani buni. Acum am un munte de urcat.Nu ii intru in voie cu nimic.A devenit rigid.
    Nu mai discut cu el despre manifestarile care le are in comportament Il las pe el sa-si dea seama.Cateodata realizeaza si isi cere scuze. Nu mai stiu cum sa procedez sa-l scot din starea care o are.La psihoterapeut nu vrea sa mearga. Am iesit la munte ,la film, prin parc degeaba. Oare am sanse .Eu sunt deschisa tot timpul sunt atenta cu el .Timpul se scurge degeaba cateodata. In general in fata oamenilor nu vorbeste niciodata despre el evita . Lasa imagine curata ca si cum el nu are probleme . La mine vine cu toate problemele si eu sunt vinovata de toate .Profita de slabiciunea mea. Multumesc,

    • Te salut, Vali! Desi depresia poate imbraca mai multe forme, de putine ori se intampla ca pacientul respectiv sa dea vina pe ceilalti pentru problemele sale, de cele mai multe ori se autoinvinovateste peste masura. Desigur, daca e depresie sau altceva, cea mai buna solutie ar fi inceperea unui tratament medicamentos si/sau psihoterapic, dupa un atent diagnostic pozitiv si diferential. Ceea ce poti face tu este sa fii alaturi de el, sa-l asiguri si reasiguri periodic de suportul tau, de dragostea ta neconditionata, a-i respecta simtirile (in sensul de a nu le pune la indoiala). Ceea ce nu e indicat a face este a-l dadaci permanent, a-i spune ce sa faca si cum sa procedeze (o persoana depresiva, atunci cand este indrumata directional, ca si cum ar fi un copil in curs de structurare a personalitatii lui, are simtamantul ca nici macar sa-si vada de propria viata nu e in stare, lucru care-i slabeste si mai tare increderea in sine, ii accentueaza ideatia de invinovatire si ii agraveaza depresia). E o adevarata arta a lucra cu un depresiv, e o biruinta enorma a reusi sa convietuiesti cu un depresiv. Se cere multa rabdare si mult tact, astfel incat el sa te resimta ca intelegandu-l si fiind de partea lui, si, abia atunci, cand va fi pe deplin increzator in faptul ca-i doresti binele, sugestia „ce zici de un consult psihiatric/psihoterapic?” s-ar putea sa prinda foarte bine. Multa biruinta!

      • In ceea ce priveste responsabilizarea, e important a discuta despre ceea ce simti de fiecare data cand te simti nedreptatita. Comunicarea asertiva e cea mai buna solutie pentru pastrarea echilibrului tau interior si pentru a nu-i da lui resursele de a te parazita. Vezi: http://www.thegame.go.ro/Referate/Asertivitatea.htm

      • brostic laurentiu zice:

        salut sunt laurentiu si sufer de aceeasi boala depresie prietena mea este plecata din tara nu suntem despartiti dar ne certam mai tot timpul o iubesc mult am mai trecut prin faze di astea de multe ori faze de depresie sunt fara mama de 17 ani ceea ce ma depreseaza si mai mult prietena mea este singura ce mai am pe lumea asta numai ea ma poate face sa rad sau sa zanbesc mai am doi frati care nu sunt interesati de mine eu sunt cel mai mic la parinti as vrea sa ies din starea asta dar nu pot ma puteti ajuta cumva nu vreau sa plec de pe lumea asta asa repede

      • Te salut, Laur!
        Multumesc pentru deschidere!
        Cauta un psihoterapeut in orasul tau si iti va fi de mare folos sa mergi la el si va vedeti, fata in fata!

  15. georgeta zice:

    si eu ma regasesc,mai putin partea cu moartea,,,am momente in care ma simt singura,trista,am stari de somnolenta desi ma odihnesc,nu am chef de nimik,doar sa stau singura fara sa vorbesc cu cineva…si uneori plang k sa imi treaca starea asta..uit des.poate k nu ma concentrez suficient….oare am vre-o problema?am starile astea de mult timp,dar nu sunt zilnice…multumesc!

    • Te salut, Georgeta, si iti multumesc pentru curajul de a scrie. E important sa diferentiem tristetea de o depresie in toata puterea cuvantului. Tristetea are un obiect real, e declansata de o situatie dificila din viata, de un factor real, de o incercare, de o problema, si dispare de indata ce inceteaza dificultatea cu pricina. Depresia, desi poate sa se manifeste ca reactie la un eveniment neplacut, persista si dupa ce inceteaza circumstanta cu pricina.

  16. yang lady zice:

    cel mai mult ma intrece un gand ca ar fii bine sa renunt sa plec de pe acest pamant sunt atat de obosita , atat de singura chiar daca sunt inconjurata de fam ma simt ca si cum as vrea sa mor sa nu trebuiasca sa mai simt golul din sufletul meu gol lasat de nustiu ce mentionez ca am avut 2 tentative de suicid venosectie si otravire dar no fost sa fie si nu vreau sa atrag atentia nimanui daca asta im veti rasp ba din contra ma prefac ca totul e in regula si tin in mine am un baietel si el ma mai tine ‘intreaga’ nu stiu pana cand ca acum doua zile parca inebunisem am o furie ce ma macina dinauntru si parca nu o pot controla .

    • Nu intreb niciodata ”vreti sa atrageti atentia?”. In schimb intreb: ”ce ati facut pentru a iesi din aceasta stare?”

      Cu respect, Andrei.

    • brostic laurentiu zice:

      draga yang lady ganestete ca ai un baietel si nu vrei sal lasi singur pe lumea asta te inteleg pri n ce treci dar viata este frumoasa gandestete cand tu vrei sa mori altii ar da orice sa mai traiasca o secunda incearca sati iubesti numai baietelul si pe tine insusi cu mult respect laurentiu

      • simona zice:

        stimate domn Patrincaandrei, noi de aici care ne destainuim dv, scriem pt ca din diferite motive nu putem ajunge la psihiatru, eu de exemplu foarte sincer nu am asigurare medicala si din 900 ron lunar cat castig dintrun job unde lucrez fara forme legale ,nu im permit sa platesc sedintele de consultatiie ,deci ar fii foarte bine daca aveti experienta necesara sa ne dati si noua sfaturi concrete, sau macar cazuri concrete cum au trecut alti oameni peste situatii de genu .va multumesc mult

      • Oamenii aflati in situatia dvs au urmat un tratament medicamentos si psihoterapic. Spuneti-mi din ce oras sunteti si vedem ce putem face! ;

      • simona zice:

        sunt din tg mures

  17. Marcela zice:

    Buna,ma numesc Marcela si va scriu din spania,
    Cred ca incep sa am o depresie,din cele de mai sus ma regasesc pintre ele.
    Am o stare plins, din orice,sunt nervoasa si nu am rabdare cu nimeni,mai rau este ca am o fetita de 4 anisori care imi cere sai acord atentie dar nu pot sa io ofer,
    Imi pun foarte des intrebarea ptr ce mai traiesc,as vrea sa imi inchei capitolul cu viata,dar ma gindesc la fetita cine ar sustineo
    Ce as putea face sa trec peste starea asta?

    • Va salut. Va recomand sa cautati un psihoterapeut si un psihiatru in Spania, sa incepeti psihoterapia si tratamentul medicamentos si sa va pastrati increderea si speranta! Sanatate!

  18. Elena zice:

    Salut!Am 16 ani si chiar am aceste ‘ simptome’ in proportie de 85%.
    Habar nu am ce sa fac.E o durere de care nu pot scapa si plang din orice,nu pot adormi si ma doare capul mereu.Mi-am pierdut toti prietenii fiindca eram mereu trista si ei se saturasera sa ma vada asa.Nici unul nu a vrut sa inteleaga ca nici macar eu nu pot scapa de asta…ei doar au plecat si eu stau singura vazand fericirea din ochii lor.
    Am avut o copilarie grea si acum sunt mai singura ca niciodata.Ce fac?

  19. oana. zice:

    Buna,as avea si eu nevoie de ajutor sincer..ma regasesc in toate caracteristicile acelea..plang din orice,ma enervez foarte repede si…desi eu incerc sa nu ma mai gandesc la un anumit lucru de care sunt constienta ca imi face rau,nu reusesc! pe zi ce trece ma simt tot mai singura,am crezut la inceput ca este deoarece sunt plecata din tara,si ca ma voi obisnuii aici,insa am deja 2 ani de cand locuiesc aici si nu reusesc sa ma acomodez, pot sa zic ca sufar destul de mult si am niste dureri de cap ingrozitoare! imi puteti da un sfat?inafara de psihoterapeut, as vrea niste sfaturi sa ma ajutati sa scap de starea aceasta.

    • Daca spuneti ca aveti stari dintr-acestea, cel mai bine e sa consultati un psihoterapeut si un psihiatru din apropierea dvs. Orice v-as spune eu, nu va e de ajuns. Iar terapia prin internet nu are efectele dorite. Sunt sigur ca, oriunde ati fi, gasiti in zona dvs oameni dispusi sa va ajute!

  20. Diana zice:

    da, ma regasesc. 8/9.. (n-am pierdut greutate semnificativ, restul toate)
    ce as putea face?

  21. Maria zice:

    da,ma regasesc in majoritatea cazurilor,am doar 16 ani,m-am indepartat de toata lumea si evit contactul cu societatea,ma simt ciudata si singura,cu toate ca parintii mei sunt alaturi de mine in majoritatea cazurilor,ma afecteaza mult certurile dintre ei,cu toate ca nu sunt serioase sunt repetate tot timpul,raspund negativist,ma doare capul in fiecare zi si nu am prieteni.Am avut o copilarie saraca si mam mutat de multe ori,asa ca niciodata nu mi-am facut prieteni adevarati.Am plecat in strainatate la numai 12 ani, iar acum ,am ajuns sa imi fac griji in privinta banilor(probabil din lipsa lor) si problemele pe care le au adultii,am un frate mai mare cu 4 ani,nu ne intelegem bine,ma ignora si ma judeca dupa fizicul meu,sunt un pic mai plinuta,ma doare cel mai tare fiindca numai in fata lui eu imi deschid sufletul, iar el ma caracterizeaza dupa kg mele,nu doar el,toata lumea.Simt ca nimanui nu ii pasa de mine si ca sunt in plus(mi s-a spus asta).Mai am un defect,niciodata nu imi spun durerea cuiva,si tin in mine tot pana cand incep sa plang,iar de fata cu toata lumea par fericita si fara probleme,insa numai eu stiu ca nu e asa si ca niciodata ei nu o sa cunoasca adevarul,fiindca nu or sa vrea sa il asculte si nici nu conteaza parerea mea despre cum ma simt.Sincer nu cred ca o sa ma puteti ajuta cu ceva,am vrut doar sa povestesc cuiva povestea mea,asa cum au facut si restul.Cu toata stima,mult succes in continuare!

    • Multumesc, Maria, pentru deschiderea ta! Nu e usor sa vorbesti in fata celorlalti despre problemele tale! Dar e un pas mare spre vindecare. Stii, cand vorbim despre problemele noastre, noi luam distanta fata de ele. Suntem ca in fata unui ecran unde privim un film. Ne departam usor de noi si asta ne confera posibilitatea de a privi problema cumva detasati de apasarea simtamintelor noastre. Eu iti recomand sa continui ce-ai inceput. Un psihoterapeut care sa te asculte, sa te insoteasca, sa te ajute sa te intelegi si sa-ti depasesti starile e nespus de potrivit in cazul tau. Daca-mi spui orasul in care esti, voi cauta eu pentru tine persoana potrivita cu care sa discuti lucrurile acestea fata in fata.
      Ai dreptate, nu ajut pe nimeni aici. Blogul acesta e doar o provocare lansata oamenilor de a cauta ajutor specializat sau de a incepe sa priveasca viata cu incredere, speranta si iubire!

  22. mary zice:

    Buna numele meu este Mariana iar aceste simtome le am si eu.Uneori ma simt foarte singura ,fara chef de viata mi se pare ca toata lumea are ceva cu mine ba chiar de ceva timp mam cam distantat de prieteni evit sa vb, nu stiu cum sa fac sa ies din starea asta
    .

  23. Camelia B zice:

    Fata mea are exact aceleasi simptome.
    Prima oara nu mi-am dat seama , credeam ca are probleme cu prietenii , dar apoi m-am gandit sa caut pe net sa vad ce se intampla cu ea.
    Nu sunt sigura ca e depresiva , rade cu prietenii , dar apoi se opreste brusc si are o expresie ciudata pe fata .
    Nu prea zambeste si nu sta deloc cu familia.
    Plange mult .
    Fara motiv .
    Am mai avut o fata care a murit cand ea avea 8 ani. Poate asta a marcat-o.
    A inceput sa fumeze si sa iasa cu copii mult mai mari.
    Mentionez ca are 13 ani.
    Decat sa o duc la paiholog si sa nu aiba nimic mai bine ma informez mai intai.
    Multumesc anticipat !

  24. loredanad zice:

    Şi dacă mă regăsesc aici,ce pot să fac să scap de depresie? Mai ales că sunt clasa a 8a şi am examene şi teste…..

  25. noemi zice:

    Buna ziua.Si eu ma regasesc in anumite criterii date de dumneavoastra,la mine problemele sunt mai degraba,ca imt ca toti trag de mine,profita de bunatatea mea,ca lucrez mult si nu vad nimic personal realizat.Am renuntat la multe cand am aflat ca sunt insarcinata,n-am apucat mai nimic sa fac de cand am terminat liceul,si tot eu sunt aia pt.parintii mei,pt partenerul meu care nu fc indeajuns,ma lamentez mereu,ca sunt egoista……am divortat,de primul meu sot,la insistentele parititlor,cu al doilea am un copil,dar……..nu ma simt fericita,implinita.Nu pot sa conclud nimic pt mine numai,trebuie sa renunt la multe pt copil,si asta nu ma deranjeaza,mai degraba ma deranjeaza comportamentul partenerului eu,care la orice problema zice ca eu am vrut copilul,eu sa ma chinui.El vrea nunta,alti copiii…….dar eu nu,si nu pt ca nu il iubesc,ci pt simplu fapt ca nu ma simt fericita,ma inchid in mine,daca ii zic ceva zice ca exagerez………nu stiu ce sa fac.

    • In cate din alegerile vietii dvs. va regasiti?

      • noemi zice:

        In majoritatea nu,pt ca tot timpul m-am adaptat,si sa evit certurile am lasat de la mine.Am lasat totul de o parte cand am ramas insarcinata,nici atunci nu m-a sprijinit,chiar daca stateam in fata la un contract de munca si un servici care imi placea.

  26. ma regasesc intru totul cu tot ceea ce este expus mai sus si asta nu de foarte putina vreme,cred ca sunt cam 5-6 ani de cand aveam vreo 17 ani,nu o data am avut tentative de suicid,ma tem deoarece am un baietel in varsta de 3 anisori si nu as vrea sa treaca prin cosmarul de a trai cu cosmarul ca mama sa s-a sinucis.incerc zi de zi sa gasesc un nou motiv de a ma ridica din pat,de a face ceva pentru a-mi fi mai bine insa la cel mai mic esec ma demoralizez total si din nou pic in acel abis de zi cu zi.am nevoie de un sfat….va rog!

    • Avand in vedere vechimea simtamintelor dvs., cel mai bun lucru ar fi sa luati legatura cu un psihoterapeut/psihiatru din orasul dvs – sau din vecinatate – pentru o evaluare fata in fata amanuntita si pentru o schema terapeutica eficienta. Spuneti-mi din ce oras sunteti!

  27. Raul zice:

    ma regasesc 80-90% din articolul de mai sus

  28. alex zice:

    acum 4 luni, incepuse sa ma doara burta timp de vreo 3-4 saptamani, am inceput sa citesc chestii pe internet despre cancerul de colon….am facut un atac de panica pt ca credeam ca am asa ceva..mi-am facut o colonoscopie nu am avut nimic la colon…in schimb am ramas cu teama si frica…psihiatra mi-a dat anxiar si merg si pe la un psihoterapeut din braila…aveti idee domnule Patrinca Andrei..cam in cat timp ma voi recupera….sunt tanar am terminat facultatea, am 22 de ani..acum sunt primul an la master…vreau sa-mi recapat chefu de viata si optimismul cu care alta data ”daramam” un munte

  29. Adina zice:

    Si eu ma confrunt cu o depresie de ceva vreme, si simt ca nu reusesc sa o depasesc. Eu m-am ingrasat din cauza ei…Merg la un psiholog, dar nu mi se pare ca are vreun impact asupra mea, Intotdeauna am fost o persoana cu o tendinta depresiva, de cand eram copil. Nu reusesc sa ma mai dedic niciunui lucru….

  30. Alexandra zice:

    De ceva timp am aceleasi simptome,nu ma pot concentra,trec de la stare la alta. Imi revin o zi dupa aceea iar simt cum totul din jurul meu este impotriva mea,nu stiu ce sa mai fac.

    • Cauta un psihoterapeut sau un psihiatru in orasul tau si vorbeste-i despre starile tale. Multa sanatate!

      • Eva zice:

        pai asta cred ca stia si ea …sa caute un psihoterapeut, dar va-intrebat pe dumneavoastra ce sa faca sau poate ne spuneti dv .daca va rugam cum ati proceda intr-o astfel de situatie, ma rog in afara faptului ca ati cauta un specialisti …pt ca aici scriu oameni care au nevoie de sfatul dumneavoastra sau cel putin pana ajung la un medic specialist sa dati niste sfaturi ,sugestii… Cu respect EVA.

      • Doamna Eva, inteleg nevoia tuturor celor care scriu pe acest blog. A da ”sfaturi” fara o investigare atenta, fata in fata, fara o relatie terapeutica, este un act neprofesional si care poate face mai mult rau decat bine. Scopul acestui site, in chestiunea depresiei cel putin – care este o problema de patologie majora psihiatrica -, este sensibilizarea celor care trec prin depresie spre a face ceva in a-si remedia profesionist problema. Ma angajez, in toate cazurile de depresie, sa caut un coleg din orasul aflat in apropierea doritorului, cu care persoana suferinda de depresie sa discute si sa caute solutionarea potrivita. Atat pot face. A trata prin internet e ca si cum ai incerca sa-ti faci un implant dentar prin mijloace virtuale. Unii fac, si o fac pe bani, dar ei sunt impostori si rezultatele sunt devastatoare. Multumesc pentru comentariu!

  31. Estera zice:

    Buna! As vrea sa spun si eu situatia mea! Eu nu ma regasesc in tot ce s-a vorbit despre depresie. Mie mi se intampla sa nu mai imi doresc sa traiesc in momentul in care, imi fac planuri, visez, incerc sa lupt cu viata asta grea si totusi nu reusesc. Faptul ca imi este mai greu financiar si nu imi pot permite sa am grija de mine pe cat imi doresc, decent si nu exagerat, ma face sa ma simt nesigura si sa ma inchid in casa, unde ma simt cel mai bine. Faptul ca am o varsta si nu mi-am gasit inca persoana potrivita, chiar daca momentan am un prieten cu care, chiar daca sunt anumite lucruri care ne leaga,dar sunt si anumite lucruri care ne despart, si cu toate ca tin la el, nu vad un viitor impreuna, ma face sa imi doresc sa raman singura si chiar sa nu mai am pofta de viata.Am crezut ca iubirea trebuie sa fie ceva frumos, chiar cel mai frumos lucru, care sa vina de la sine, si nu sa fii stresat, mai ales de altii pe tema asta. Mi se pare ca in viata sunt persoane norocoase carora le merge bine, si persoane mai putin norocoase, care supravietuiesc cum pot! O alta problema a mea este timiditatea, incerc sa o combat, dar mi se pare imposibil. Datorita timiditatii,sunt tentata sa nu mai ies din casa. Depinde de zile! Sunt zile cand incerc sa ma bag in seama, dar fiind si foarte sensibila, ma simt destul de des jignita, chiar daca cateodata sunt constienta ca doar im mintea mea a fost. Problema e ca nici incredere in oameni nu am. Am vazut prea multe persoane false, care la fata te lauda, iar pe la spate te barfeste. Acum ma gandesc ca s-au adunat prea multe lucruri pe care ar trebui sa le rezolv, asa ca mi se pare mai simplu sa renunt!

    • Multumesc pentru deschidere! E necesara o abordare fata in fata cu un consilier din apropierea dvs., pentru ca sunt lucruri care pot fi remediate. Faptul ca sunteti mai sensibila, ca reactionati prin retragere si evitare la situatiile stresante, ca v-ati pierdut increderea, ca aveti ganduri de moarte sunt toate chestiuni care merita cercetate de aproape si care au un bun raspuns terapeutic. Daca ati fost sensibilizata de articolul acesta de pe blogul meu si v-ati decis a-mi scrie, inseamna ca ceva din dvs. spera la mai bine. Acel bine exista si poate fi descoperit! Indrazniti in a-l gasi! 🙂

  32. tina zice:

    Ma regasesc in toate aceste simptome.Sunt plecata din tara de ceva ani si acum 9 luni am inceput o rel cu un tip de alta nationalite.Am inceput sa ne facem planuri de casatorie ptr o familie cu toate ca stiam ca o sa fie greu mai ales din cauza nationalitatii a culturii.El a fost nevoit sa plece inapoi la el in tara si am stab ca o sa facem tot posibilu sa rezolvam obstacolele.totul a fost ok pana acum o sapt ca el a intrat intr-o depresie si a inceput sa zica ca se simte confuz,pierdut fara nici un chef de nimic,ca nu ai are putere sa lupte..partea mai proasta e ca mi-a transimis si mie ac stare.noi ne iubim dar starea in care am intrat nu dispare si nu stiu cum sa trecem peste asta..simtim amand ca pierdem ce am avut si nu stim ce sa facem

    • Depresia e o chestiune care distruge atat launtrul tau, cat si linistea persoanelor dragi apropiate. De aceea, e necesar, pentru binele partenerului dvs. si pentru salvarea cuplului dvs sa cautati un psihiatru si un psihoterapeut si sa incepeti un tratament, atat medicamentos, cat si psihoterapic. Grabiti-va, cu depresia nu e de joaca!

  33. Eva zice:

    Ultimele 2 raspunsuri mi se par ff bune si chiar cu sanse mari ca omul ,persoana in cauza sa apeleze la serviciile unui terapeut bravoo domnu Patrinca …e mult mai ok decat un se”Cauta un psihoterapeut sau un psihiatru in orasul tau si vorbeste-i despre starile tale. Multa sanatate!”..eu urmaresc de mult blogul dumneavoastra si apreciez faptul ca sunteti dispus sa ascultati oamenii,sa ne acordati din timpul dv .si chiar si trimiterea la psiholog,psihoterapeut este ok …dar conteaza mult modul cum faceti acest lucru, omul are nevoie sa stie ca acest om carei eu m-am destainuit aici ii pasa de mine si nu vrea pur si simplu sa scape cat mai repede de mine si de aia ma trimite ici colo ,omul depresiv mai are nevoie si sa stie cat de grav poate fii afectiunea lui daca nu este tratata…..si credetima vorbesc din experienta:)

    • Multumesc pentru comentariu. E de folos.
      Caut sa fiu atent la exprimare, dar cateodata imi scapa. Am fost directional, ca sa nu reiau aceleasi explicatii pe care le-am dat mereu acestei chestiuni. Blogul acesta, subliniez din nou, nu este unul de terapie virtuala -nu exista si nu se merita incercate, intr-o astfel de suferinta interioara, ”tratamente” virtuale utile-. Este un spatiu de constientizare a nevoilor, este o invitatie de a ne deschide ochii si a ne privi asa cum suntem, spre a putea face ceva intru a ne fi mai bine. Imi pasa de oameni, imi sunt dragi cei care-mi scriu, inteleg -atat cat poate intelege cineva din afara, prin prisma aceleiasi conditii umane si a practicii psihiatrice-, ca se cauta, in situatii disperate, alternative de orice fel. Dar sunt deplin constient de pericolul pe care unii confrati medici/psihologi/psihoterapeuti/preoti il creeaza, cu mai putina sau cu mai multa stiinta, angajandu-se in procese terapeutice fanteziste si neavand temeiurile minime pentru o reusita terapeutica: contact vizual, verbal, spatiul protectiv pentru amandoi al cabinetului, etc.
      In rest, multa sanatate si pace tuturor!

  34. Ana-Maria zice:

    Si eu ma regasesc in toate aceste simptome…..chiar nu stiu ce sa fac…..cate odata ma simt pe alta planeta…nu stiu ce sa mai fac

    • Ana-Maria, e de vazut de unde vin aceste simtaminte si ce anume iti transmit ele. Simtirile noastre, in cazul depresiei, ne spun ca nu avem o relatie cu viata corespunzatoare, ca undeva, pe la al doilea motor motivational, ceva nu merge incat eu sa resimt viata ca furnizandu-mi bucurie/placere. Pot fi si cazuri in care punctul de pornire al depresiei este deficitul biochimic, si atunci e necesara terapia combinata, medicala si psihoterapeutica. Sunt atat de multe valente de luat in calcul, incat ”cea mai” sanatoasa alternativa ar fi sa-ti evaluezi starea in colaborare atenta cu un specialist in domeniu din apropierea orasului tau. Multa sanatate!

  35. Daniela zice:

    Draga Andrei, vreau sa iti spun ca te apreciez pentru blogul pe care l-ai facut si ca iti pasa de noi tinerii. Cred ca trebuie investit in noi pentru ca suntem generatia de maine si ma tem ca mergem tot mai mult inspre rau, dar ma bucur ca mai sunt oamenii care cauta sa-i ajute pe cei in nevoie. Doresc ca Domnul sa te binecuvinteze si sa te rasplateasca. Eu vreau sa devin consiliera si sa ajut oamenii. Am inceput de acum, sunt multi care au nevoie de sprijin si ma doare ca e atata suferinta in jurul meu, uneori ma simt si eu rapusa de probleme, dar dau slava Domnului ca imi da putere sa merg mai departe. Sunteti un exemplu rentru mine, Domnul sa te calauzeasca sa continui aceasta lucrare, pentru ca e de mare folos tinerilor.

  36. cristina zice:

    buna ziua ma numesc cristina am 22 de ani si de 2 luni ma lupt cu o depresie am fost si la psihiatru mia dat sa iau cipralex insa nu prea si a facut efectu. In fiecare dimineata ma trezesc fara chef de viata nu am putere in mine numai stiu sa zambesc ma simt foarte ametita numai stiu ce sa fac iar cand ma rog in gand la Dumnezeu apar ganduri necurate,nu pot gandi nu pot socializa foarte mult nu pot glumi si nimic nu ma mai relaxeaza ca inainte oricat am incercat. De cateva zile numai simt durerea cand ma musca cineva sau cand primesc o palma sau cand ma ating pe fata nu simt . Va rog frumos sa imi spuneti ce as putea face pentru ca imi e din ce mai greu si eu de fel sunt mai greuta desi incerc sa trec peste sa lupt sa scap de gandurile negative

  37. cristina zice:

    Tot cristina sunt din bucuresti va rog frumos din suflet sa imi raspundeti ca sunt disperata nu stiu ce sa mai fac simt ca numai am mult de traiat starile astea mau epuizat de tot . Eu deobicei sunt o persoana sincera linistita de mentionat ca retin mai greu si ca in perioada asta imi este atat de greu sa gandesc pozitiv. Credeti ca daka merg la un duhofnic sa ma spovedesc imi va face bine . Va multumesc

  38. Alexandra zice:

    Alexandra ma numesc..nici nu stiu cum sa incep…e o poveste lunga si am starea asta de cativa ani,dar simt ca e tot mai grav…Sunt constienta ca am nevoie de tratament dar poate si faptul ca locuiesc in Israel si nu vorbesc bine limba ma descurajeaza sa merg la un medic! Intr o seara am facut o criza de anxietate nu stiu daca are ceva de a face cu depresia,dar am fost la urgenta si mi a prescris medicul doua cutii de diazepam …acum am marit doza pt ca starea de neliniste nu mi trece si plang fara rost ,simt un gol in suflet! Nu stiu ce sa mai fac!

    • Draga Alexandra, Diazepamul nu e suficient pentru atacurile de panica si depresia pe care le relatezi. In plus, ai grija putin cu el, intrucat da dependenta. Nu e un tratament care se ia pe termen lung. Deci, oricat de greu ti-ar fi, treci peste impedimentele legate de limba si de cultura si vezi un psihiatru.

  39. Nicoleta zice:

    Si eu ma regăsesc in toate cele de mai sus.Acum 2ani soțul meu a murit si am rămas singura cu 2 copii de atunci am tot felul de ginduri negre nu pot sa dorm nu vreau sa ies din casa nu mai am prieteni si nici o relație ptr ca am fost inselata de mai multe ori si mi-am dat seama ca toți bărbații sunt la fel si nu mai pot sa am încredere in nimeni.Sunt in străinătate si nu stiu la cine sa apelez.

    • Cautati-va un psihiatru si un psihoterapeut in regiunea din strainatate unde locuiti! Va va fi foarte de folos!

    • Unde sunteti in strainatate? In ce tara?

      • irina zice:

        Am o fica de 13 ani si a inceput sa aud niste voci,am dus la psihiatru si la psiholog unde a primit un tratament.Va rog sa imi spuneti daca o sa isi revenina pentru ca eu sunt foarte distrusa cu toate ca nu ma arat.

      • Nimeni nu poate da un prognostic exact in acest caz. Sunt episoade psihotice izolate, care nu se mai repeta niciodata sau apar foarte rar, sunt episoade psihotice in cadrul unor boli psihice cronice. Ceea ce va pot spune cu certitudine este ca, indiferent de situatie, daca se tine de medicatie, riscurile pentru remisiune sunt reduse substantial.

  40. Sunt mama unui baiat de 15 ani si nu stiu” cum sa ma port cu el, am impresia ca orice l-as intreba il deranjeaza.
    ce ar trebui sa fac,

    • Varsta de 15 ani este una a delimitarii. Faptul ca el face totul pe dos fata de dvs tine de o tendinta fireasca de separare a eului lui de dvs, de o manifestare a propriei individualitati. Daca simptomatologia persista si iritarea depaseste limitele, atunci iritarea lui poate fi semn de depresie. Depresia la tineri se manifesta prin irascibilitate mai des decat prin dispozitie trista. Deocamdata, ce puteti face, este sa-l tratati ca pe un adult, sa-l ascultati si sa-l cicaliti mai putin.

  41. andreea zice:

    Buna ziua…vreau sa va intreb daca mama mea are tulburare deliranta sunt expusa sa manifest si EU vre-o tulburare psihica….a casa nu I se administreaza tratament pentru ca neaga goals si refuza orice ajutor…am internat-o due doua ori impotriva vointei ei dar continua sa fie deliranta…cum o pot ajuta si cum ma pot ajuta si pe mine…cum pot sa ma protejez.

    • Nu neaparat, daca mama dvs. are o boala psihica, o veti dezvolta si dvs.!
      Cu grija fata de dvs. si cu atentie la diverse simptome ce pot aparea puteti preveni aparitia vreunei patologii de ordin psihiatric.

  42. andreea zice:

    Imi cer scuze pentru greselile de tastare

  43. gabriela zice:

    buna andrei si eu ma smit foarte deprimata ,parca totul se prabuseste in jurul meu si toata ziua am stari foarte urate..Ce pot sa faC

    • Ai incercat sa consulti un psihiatru sau un psihoterapeut? Ar fi de dorit sa vezi ce tip de depresie este si care este remediul potrivit.

    • eva zice:

      am trecut si eu prin asta, si parerea mea este ca, tu singur esti cel care decide daca vrei sa fii sau nu fericit .Incepe prin a indeparta sursa care te face nefericit …..ies afara printre oameni, lasa te incarcat de energia soarelui …..fa sport sau munceste mult iti distrage atentia de la probleme ,…..SI cel mai important GANDESTE POZITIV !……gandul pozitiv atrage lucruri pozitive in viata ta…..tot ce tiam zis ti am zis din propria experienta la mine a functionat , Sanatate iti doresc!

  44. oana zice:

    buna andrei,,am 31 de ani si de aproximativ 2 ani ma confrunt cu o problema eu zic destul de grava adica de cate ori ma doare ceva intru in panica crezand ca am ceva grav,mentionez ca sunt plecata din tara nu lucrez decat sotul lucreaza iar toata ziua stand numai in casa nu fac altceva decat sa ma gandesc de ce ma doare undeva si daca am ceva grav

  45. narcisa73 zice:

    Eu tot nu m-am lamurit, depresia e considerata o boala? Mie mi se pare ca e doar o stare trecatoare generata de necazuri, oboseala, stres etc, care poate sa dureze mai mult sau mai putin si sa mai reapara pe parcursul vietii. Daca ii spui unui om depresiv ca e bolnav, va cadea si mai mult in depresie, cel putin asa am patit eu, pana am intalnit oameni care mi-au repetat ca nu sunt bolnava si ca mai voi ridica din starea mea cu ajutorul lui Dumnezeu. Si am inceput sa ma ridic tot mai mult 🙂

  46. Ma bucur ca esti prezent si in acest loc.
    Sufletele din jurul nostru au un strigat disperat dupa Adevar si Dragoste.

    Puteai ramane inchis in cercul relatiilor tale vii si reale, dar iti mai faci timp si pentru cei care nu au cum sa ajunga la tine, si reusesc prin intermediul postarilor tale.

    Fii binecuvantat!

  47. Cristi zice:

    Am citit si eu acest articol, si, constat ca, din nefericire si eu am cateva simpome care ar indica orezenta acestei depresii. Ma simt uneori agitat, nu mai am rabdare, uneori exista lipsa de concentrare, simt o durere de cap cand incerc sa fac ceva mai serios, sa acumulez informatii..nu stiu ce se intampla cu mine. Totul a inceput in momentul in care, ..am terminat facultatea iar..la licenta nu am luat nota asteptate:P..putin ciudat nu? Vroiam 10 si am luat 9.37..sincer m-am ofticat rau, dar..asta este, ideea e ca de atunci ma tot confrunt cu aceste stari, depresive…. Sincer singura data cand uit de tot este atunci cand fac miscare, cand socializez, cand sunt pe munte, in rest…toate par la fel, parca sunt satul de o anumita rutina. M-ar putea ajuta cineva cu un sfat? Ce ar trebui sa fac? Ma pot ” trata” singur sau este necesara consultarea unui medic specialist ?? Sper ca mesajul meu sa nu fie ignorat, si va multumesc anticipat pentru rabdare in cazul in care cititi acest mesaj.

    • Nu te poti trata singur, iar faptul ca depresia a avut ca debut o chestiune ce tine de imaginea de sine denota ca, undeva mai adanc, e ceva ce necesita o atentie deosebita si un insotitor specializat, psihoterapic. Cauta un psihoterapeut in apropierea orasului tau, incepe niste sedinte de autocunoastere si va fi bine! 🙂

      • Cristi zice:

        Am sa incerc si varianta asta:), pana la urma trebuie sa scap de asta:). Ar mai fi un mic amanunt….costurile pentru un astfel de tratament? Nu vreau neaparat sume, daca nu se pot da, dar..orientativ, ridicate-scazute ( nu dispun de cine stie ce fonduri )

      • Din cate stiu eu, sunt undeva intre 50 si 100 de roni. (peste 100 in Bucuresti). Intre noi fie vorba, nu neaparat ce e mai scump ofera si o insotire de calitate. Adesea e chiar invers.

      • Cristi zice:

        Ok..nu pare a fi o suma mare, in definitiv e vorba de sanatatea mea psihica, ..si..se poate face.gen un control..sa fie medicul sigur ca este necesar sau nu un tratament antidepresiv?? Sincer nu simt nici cel mai mic semn al depresiei..cand…sunt pe bicicleta, cand am activitati sportive, sau…companie placuta :)…e un semn bun?

      • Din experienta mea, psihoterapia impreuna cu terapia medicamentoasa dau impreuna cele mai bune rezultate. Dar se poate si doar cate una.

        E semn bun ca exista si momente de refugiu, de deconectare, de detasare, iar starile depresive nu s-au permanentizat.

      • Cristi zice:

        Nici de cum, fac eforturi clare sa ies din aceasta stare de depresie, poate e si din cauza faptului ca uneori ma interiorizez…oricum, pe cat posibil incerc sa evit aceste stari de izolare, imi fac acele mici placeri, incerc sa apreciez lucruri simple, oricum am sa ma duc si la un psihoterapeut, macar sa am o discutie vis-avis de acest subiect, sa stiu exact despre ce e vorba, daca e intr-adevar o depresie sau..trebuie sa ma descurc eu cu mine-insumi.Sper sa pot afla asta in urma unei discutii.

      • A sta singur cu tine insuti, a nu evita sa faci asta, a vorbi cu tine si a te asculta, e cel mai bun lucru pe care-l poti face pentru tine! Alaturi, bineinteles, de un insotitor potrivit. Succes!

      • Cristi zice:

        Va multumesc pentu sfaturi si pentru rabdare:)…sper sa pot depasi cu bine acest moment:D

      • Cu drag! Oricand e nevoie!

  48. eugen zice:

    Buna.Ma numesc Eugen.Sunt unul dintre cei ce au trecut prin asa ceva,prin depresie.Nu prea mai mancam,nu ma mai bucuram de nimic,nici de copilul meu,imi era teama si slabisem foarte mult.Acum mi-am revenit si ma bucur enorm pentru tot ce mi s-a intamplat,am invatat multe din asta,chiar imi vine sa zambesc cand imi aduc aminte de starea in care eram.Acum vreau sa ajut si eu pe altii sa depaseasca momentul.Sa nu va fie rusine de starea prin care treceti,eu nu mai eram in stare nici sa merg in oras sau imi era teama si cand era o vreme mai inchisa.Oricine doreste ajutorul meu o poate face prin contact pe adresa ajutor.online@yahoo.com

  49. Ana zice:

    Mi se potrivesc absolut toate lucrurile despre care ai scris, nu știu ce să mai fac ar insemna mult pentru mine să imi spui ce aș putea face ,te rog!

    • Gasiti un psihoterapeut sau un medic psihiatru in apropiere. Exista solutii terapeutice pentru dvs., numai sa cautati un astfel de specialist.

    • Cristi zice:

      Buna Ana, ingredientele retetei mele au fost urmatoarele: activitati fizice cat mai multe ( imi place mult sportul), diminuarea timpului petrecut pe calculator si un control medical , in urma caruia am primit tratament medicamentuos. Mai multe detalii, daca doresti sau daca ai intrebari ti le-as oferi cu cea mai mare placere……aici sau…daca site-ul permite postarea unor date de contact ( gen, yahoo, skype ).

  50. Cornelia zice:

    Imi cer scuze de la inceput pt ceea ce voi spune, insa eu cred ca pe mine un psihoterapeut nu ma poate ajuta. Eu trec printr-o perioada de anixetate, lipsa a stimei de sine, refuz a primi ajutor din partea celor apropiat(extrem de putini la numar etc).
    Motivul-decesul mamei, care a fost singura persoana din aceasta viata care a fost apropiata de mine, cu care impartaseam greutatile si bucuriile vietii mele, greutati care pana la urma nu erau asa de grave, dar care simt acum ca au contribuit mult la aparitia bolii care au dus la deces. Vechile mele probleme nu mai sunt probleme de cand ea nu mai este, simt ca ma sufoc si ma sting pe zi ce trece, imi fortez subconstientul sa viseze ca ea traieste inca si reusesc, insa imi creaza o stare de disconfort accentuat pe parcursul zilei.
    Ce este cel mai dureros si frustrant intr-un fel ca am 28 de ani si ma gandeam uneori ca Dumnezeu a fost totusi bun cu mine, ca mi-a tinut familia sanatoasa si ca mama, mai ales, va mai trai cel putin 20 de ani, ceea ce parea putin si infricosator, insa eram cumva linistita ca mai este mult timp pana la despartire. Parca prin gandurile acestea am atras intamplarea aceasta nefericita si este extrem de ciudat si incerc ca nu ma mai gandesc la lucruri rele..
    Eu cred cu tarie ca un psihoterapeut, psiholog sau oricine altcineva nu te poate ajuta decat daca ii permiti.. Am incercat sa primesc ajutorul a mai multor terapeuti,insa ori nu erau persoanele potrivite, desi erau apreciate de majoritatea, ori am eu o problema mai mare, pe care o admit ce-i drept si sunt foarte constienta de tot ce mi se intampla si ca aceasta intamplare ma va marca pe viata si va influenta comportamentul meu de zi cu zi..din pacate.
    Am simtit doar nevoia sa ma descarc si poate cineva ma citeste si ma intelege macar 1%.

    • Cristi zice:

      Buna Cornelia, da, cineva te asculta si te intelege, sincer iti spun, sfaturi….nu stiu cat de mult te pot ajuta, cred ca in acest moment singurul lucru care te poate ajuta este o persoana care s ate asculte si sa te inteleaga, ti-am citit comentariul si ..sa spun ca iti inteleg exact suferinta…….. as fi nesimtit, dar…fiind o persoana careia ii place sa ajute…de ce nu si in acest caz:). Solutia este inauntrul tau, nimeni si nimic nu iti va lua asta, daca nu cauti in tine, nu ovei gasi in alta parte…te salut, si..daca mai lasi pe aici vreun comentariu, sau simti nevoia sa vorbim, te rog sa nu eziti sa faci acest lucru 🙂

  51. Alina zice:

    Buna! De curand am avut o dicutie cu fratele meu care mi-a spus ca prea dau vina pe cei din jur pentru orice mi se intampla mie si ca eu nu prea ma accept pe mine insumi. Apoi m-am gandit daca nu cumva o-i suferi de despresie. Ma simt extenuata mereu si plang din orice.. plang la niste lucruri care stiu ca nu au sens dar oricum plang. Acum ca am citit acest post realizez ca eu chiar sufar de despresie.. intr-un fel ma simt usurata sa aflu acest lucru dar totusi ma cam sperie. Si daca nu am sa stiu cum sa ies din ea?
    Am fost mai mereu o fetita plinuta si ma lupt mult cu kg in plus insa ce dragi nu prea vad asta si ma insulta crezand ca asta ma va ambitiona mai tare dar e total opus. Ma demoralizez. Am fost mereu comparata cu fratele meu, el mereu era cel inteligent si responsabil eu eram aeriana si prostanaca. Cumva mi-a intrat in cap ca nu pot fi mai buna ca el. Am crescut in aceasi gasca apoi ne-am certat cu prietenii nostrii si fratele meu mi-a zis ca e vina pentru ca nu mai are pe nimeni, prietenii au zis ca e vina mea pentru ca gascas-a destramat.. si toate astea pentru ca ma indragostisem de cel mai bun prieten al meu. A trecut ceva timp de atunci si m-am tot luptat cu sentimentele negative, uneori le-am invins alteori m-au invins ele pe mine. In final am trecut peste, am cunoscut oamenii noi care ma apreciaza pentru ceea ce sunt, am cunoscut un tip care s-a chinuit sa ma salveze de mine insumi dar apoi a aflat ca trebuie sa se multe la Cluj… sunt 426 de km intre noi. In fine de cand cu plecarea lui nu mai pot nici sa respir, am impresia ca sunt evitata.. reactionez la orice insulta, la orice gluma.. la orice chestie minora. Dorm prea mult sau deloc, sunt foarte mofturoasa, nu am chef de nimeni si nimic… si sunt asa de vreo trei luni si ceva.. Nici macar nu mai pictez.. eu asta faceam mereu pictam. Vreau doar sa scap de chestia asta… simt cu eu stau pe loc si totul se misca.

    • Multumesc pentru incredere. Apelati la un psihiatru sau la un psihoterapeut din orasul dvs sau dintr-un oras apropiat. Terapia, atat medicamentoasa, cat si psihoterapica, va vor ajuta sa va depasiti ranile din trecut si sa pasiti cu biruinta inainte.

  52. vio25 zice:

    Am fost diagnosticata in spania cu tulburari bipolare,unde am luat depakine si akineton,am luat acest tratament un an,dupa care l am intrerupt.timp de 4 ani nu am mai avut nimic,apoi m am casatorit si nu am o relatie asa buna cu soacra,am inceput sa ma simt rau si am consultat un doctor psihiatru la bucuresti care mi a spus ca acum sunt in stadiu depresiv,in spania am fost in manie,unde am fost internata 2 luni.acum iau cymbalta si carbamanzapina de 1 luna si doctorita a zis ca ea crede ca depresia a trecut dar sunt comoda,insa eu as plange mereu,nu ma simt deloc bine,nu am sentimente,nu as iesi afara.de la consiliere astept sfaturi cum sa ies din aceste stari,astept sa redevin aceiasi persoana optimista care eram inainte si tot timpul cu zambetul pe buze.va multumesc.

    • Daca va simtiti inca asa, inseamna ca depresia nu a disparut. Incercati sa consultati alt medic psihiatru, pentru reevaluarea schemei de tratament – marirea dozelor de Cymbalta sau schimbarea acestui medicament cu alt antidepresiv -.

  53. ramo28 zice:

    buna! as vrea sa iti scriu in privat daca se poate,e o poveste mai delicata!

  54. elena zice:

    Eu ma gasesc in toate,cu moartea ma gandesc dar imi este frica

  55. Cristina zice:

    Uau deci chiar as a mi se intampla, mananc fortat de multe ori, alteori mie foame, citesc si nu retin mai nimic, sunt foarte agitata si ma gandesc ca nu prea merita ceea ce fac pentru a le face mandre pe anumite persoane care nici macar nu apreciaza rasplatindu-ma macar o data asa cum doresc.De la un timp, mai recent ma trezesc in fiecare noapte cam in miezul nopti fara sa fi visat urat si ma foiesc, ma invart si nici cum nu pot sa stau cum vreau , asta pana adorm si ma trezesc.La mine in familie se injura mult, adica sunt chestii de gelozie intre parinti..si ma gandesc oare din cauza a toate injuraturiile sa se prinda rau de mine sau sa fie rau in casa plus ca am si ticuri ciudate. Alteori nu mai suport, atata indiferenta si ma gandesc ca daca as muri,ar fi mai bine sa scap,si cum as putea face asta, dar imi imaginez si incep sa plang ce durere ar fi in suflet si imi e frica imaginandu-mi pe moment,ca daca mor nu mai simt nimic si nici nu mai stiu ce intampla in continuare.

    • Viata ta e presarata cu multe necazuri deocamdata, dar nu va fi mereu asa. Va veni o vreme cand va fi mai bine, cand iti vei lua zborul, cand suferintele de azi vor deveni istorie. Sinuciderea nu rezolva nimic, nu e o solutie.

  56. alex zice:

    Buna, am 17 ani si nu vad cum viata asta ar putea sa imi ofere ceva sa ma faca fericit pur si simplu tot ce exista ma bucura pt moment dupa care realizez ca e inutil,fericirea dispare,am o gramada de probleme de care doar eu stiu nu sunt mari dar ma deranjeaza, familea mea este un dezastru total,tatal meu este un alcolist si mai mereu se trezeste cineva sa imi spuna ca viitorul meu va fi acelasi ca si al lui.Stiu sigur ca nu o sa ajung ca el dar ma deranjeaza cand bunica mea imi spune treaba asta (ea fiind mama tatalui meu) sora mea este si ea depresiva dar din fericire nu mai trebuie sa suporte tot travaliul din famile deoarece sta singura…..(poveste foarte lunga) as vrea sa stiu daca o sa imi schimb vreodata conceptia asta despre viata caci planuiesc pe viitor sa ma sinucid,nu am nici o atractie spre nimic nici un job,scoala era candva importanta pt mine dar acum nu mai e,nimic nu mai e traiesc de azi pe maine cu gandul ca toate astea sar putea schimba intr o zi dar daca nu o sa se schimbe singura varianta a mea este sa ma sinucid chiar nu imi place sa traiesc,e un chin pentru mine stiu ca am nevoie mare de consiliere psihica dar degeaba le spun parintilor si rudelor apropriate caci pe moment raspunsul este da dar pana maine uita ca eu am zis,probabil ca eu sunt de vina ca am o retinere fata de tot nu imi doresc sa merg la psihiatru dar stiu ca am nevoie.Daca ati inteles ceva din ce am scris va rog sa imi raspundeti.

  57. sfeik georgiana zice:

    buna ziua sinker nu stiu ku ke sa inkep va rog frumos sa ma ajutati si pe mine eu de o luna de zile nu prea mai pot dormi ma trezesk noaptea km de 2-3 ori pe si adorm foarte greu in plus imi este foarte frik singura aksa de kurand a mai aparut o problema imi vine sa plang din orike pur si sinplu stau singura si plang eu stiu motivul tuturor problemelor dar totusi nu pot sa imi inving frik seara inkhid toate usile posibile din kasa nu stiu dak mati inteles dar va rog sa ma ajutati

    • Trairile dvs de frica si de tristete le puteti inlatura daca luati legatura cu un psihiatru sau cu un psihoterapeut din orasul dvs. Vi se va prescrie un tratament medicamentos sau veti intra intr-un program de psihoterapie si veti fi ajutata foarte mult. Cautati ajutor fata in fata, de la un specialist din orasul dvs. Prin internet, nu sunt rezultate bune.

  58. Alex zice:

    Toaate simptomele si in toata descria ma regasesc si eu, din pacate. Din nefericire trec prin asta de mai bn de sase ani, imi este foarte greu, nu poti traii, nu te poti bucura de nici un moment frumos alaturi de CEI dragi, nu poti avea nici o initiativa, o idee, un plan sau vre o realizare, in stare n care ma gasesc pot sa spun ca imi este aproape imposibil sa pot simti gustul vieti, sa pot trai cu adevarat fiecare moment, ma simt obosit, ma simt invins si nu stiu care ar putea fi solutia.

  59. Adina zice:

    Nu sunt sigura daca sufar si eu de depresie sincer dar am o banuiala de 60-70% ca sa putea sa am si eu.Sunt mai mereu trista,ascult muzica trista mai mereu in ultimele 4 zile,nu prea mai vb.cu prieteni,ma enervez destul de repede,injur chiar mai mult decat decat o faceam e obicei cand eram nervoasa,nu prea mai dorm noptile si ma ia somnu mai spre dimineata mereu si simt nevoia sa fiu mereu singura altfel reactionez destul de urat chiar daca incerc sa ma abtin.Mama avea probleme mintale grave si ma parasit la 11 sau 12 ani nu mai stiu exact.De cand am citit tot de scrie mai sus despre depresi am ajuns la concluzia ca daca as avea nu vreau sa iau nici un fel de masuri sa scap de ea.Viata e si asa prea grea pt.mine fara mama si tata care e plecat mai mereu de acasa.

    • Depresia poate avea multe aspecte. Nu neaparat trebuie indeplinite toate criteriile. Dar mai important decat o eticheta este sa va simtiti bine. Daca simtiti ca e ceva de schimbat, nu ezitati sa apelati la un psihoterapeut sau la un psihiatru. Pentru lamuriri macar.

  60. Adina zice:

    Am doar 14 ani.Rana lasata de mama mea este inca proaspata.Daca ii spun tatalui meu asta nu m-ar crede niciodata.Niciodata nu crede ce spun.Sau spune ca vreau doar atentie si nimic mai mult.Iar asta ma enerveaza la culme.Sa stiu ca sufar si el sa rasuceasca cutitul in rana mai mult.Cateodata vreau doar sa mor si sa scap de toate astea.

    • Cristi zice:

      Adina, nu este nevoie sa cedezi, am suferit de depresie, ca si tine, inca…mai sunt semne..dar…ma simt mult mai bne..sti….ce-ar fi sa stam de vorba, as vrea sa te ajut :), poate reusim impreuna, sa treci de starea asta, ma poti gasi pe id crysti_csu , te astept cu drag.

    • Teodor zice:

      Draga Adina,
      Deocamdata imi cer eu iertare in numele tatalui tau. Imi cer iertare deoarece am procedat la randul meu la fel ca si dansul fata de copilul meu. Din postura de tata neinformat. Draga Adina, crede-ma ca nu intelege si iarta-l pentru asta. Nu este o lipsa de sensibilitate sau dragoste. El crede ca e o dovada de dragoste si ca asa te ajuta. Inca nu stie. Am inceput sa inteleg doar cand si eu i-am cazut prada si atunci mi-am cerut iertare. Informeaza-l tu daca este posibil aratandu-i articole in care se arata ca depresia NU este o alegere a ta, ca nu sunt fitze, ca NU esti o drama queen, dar crede-ma, ca nu intelege. INCA. Nimeni dintre cei care nu sunt de specialitate, care nu au trecut prin asa ceva, sau nu au pe cineva apropiat care trece prin aceasta suferinta si nu a sapat adanc, nu a cautat informatia necesara la specialisti, sau chiar si pe internet. Stie engleza? Roaga-l sa citeasca aici: http://www.wikihow.com/Help-a-Friend-with-Depression. Daca doresti iti atasez la un e-mail traducerea pe care am facut-o eu, sau il rog pe domnul Andrei sa o publice dansul. Sus inima! Din depresie poti iesi mult mai intarita. Good News: Se poate vindeca! Esti doar la un gand distanta de schimbare. Apeleaza la psihologul scolii, fara rusine, fara retinere, cu gandul ca iti va fi bine. Nu uita: „Depresia e blestemul celor puternici” Asta inseamna ca in interior esti puternica. Si foarte curajoasa ca ai scris aici, ca ai curajul sa recunosti ca suferi de ceva. De o afectiune care nu poate sa iti fie imputata, care nu iti scade cu nimic valoarea ca si persoana. Esti irepetabila, unica si necesara intregului Univers. Dumnezeu – si tu faci parte din Creatie – nu face rebuturi.
      Cu mult drag si incredere in puterea ta de recuperare.
      Un alt tata vinovat

  61. Teodor zice:

    Sa vedem daca se posteaza tot
    DEPRESIA.
    Toti am auzit despre ea. Cei mai multi vor veni in contact cu ea la un anumit moment in viata lor. Depresia este o boala foarte dificila si serioasa si o experienta dureroasa pentru cel care trece prin ea si e ceva cu care sau tu, sau cineva la care tii trebuie sa faceti fata. Si impactul nu e resimtit doar de victime. Cum ramane cu prietenii? Victimile depresiei au nevoie de prieteni de nadejde pe care sa se bazeze in vremurile de nevoie. Daca esti prieten cu una din victimele depresiei si nu stiti ce sa faceti, sau cum sa-l ajutati mai bine, nu mai trebuie sa fi ingrijorat. Articolul acesta este pentru tine.
    PASI DE FACUT
    1.
    RECUNOASTEREA
    Spuneti persoanei suferind de D. ca ati obeservat in ultimul timp ca estet deprimati (Asta daca el nu v-a spus deja ca sufera de D. ) Daca este asa, spune-i ca din moment ce sti ca este trist vrei sa-l ajuti. Acesta i va reda increderea. Cateodata deprimatul nu doreste sa se destainuie din cauza stigmatului asociat cu D. Deasemenea, faceti-l sa se simta ca e nevoie de el. Vorbeste-i cand esti suparat de ceva, sau cand vrei sa te eliberezi de ceva. Incredintati-i lucruri pe care nu le-ati spune nimanui altuia. Asta il va face sa se simta o persoana importanta pentru tine. Depresia il covarseste si il face sa se simta ca nimeni nu are nevoie de el. Recunoasterea ca sti cat de rau se simte poate fi un mic impuls ca el sa inceapa sa vorbeasca despre asta si chiar sa caute ajutor.
    2.
    CE SA NU FACI
    Nu pretinde ca nu e cazul, sau ca nu e o problema serioasa. Aceasta este devastator pentru o persoana. El nu se poate abtine. Acesta il va face sa se simta insignificant si ca tu nu-i iei problema in serios
    3.
    AFLA DE CE E PRIETENUL TAU DEPRIMAT.
    A suferit o despartire sau au divortat parintii? Sau este pur si simplu dezamagit de viata si lume? Intreaba cum ai putea sa-l ajuti. Intreaba-l cu blandete si precautie si nu te supara daca ezita sa-ti spuna. Unora le ia mai mult decat altora sa vorbeasca. Daca iti da o lista de lucruri pe care le poti face, atunci fa-le. Deobicei daca raspunde complet la cereri ei au absoluta nevoie de acele lucruri de la tine. Ce sa nu faci este sa-i intrebi cu ce sa-i ajuti si sa nu duci lucrurile la indeplinire. Aceasta il arunca intr-o stare si mai adanca depresiva, deoarece inca odata, el a fost abandonat. In special cand este vorba despre cineva atat de apropiat ca cel mai bun prieten, aceasta poate fi foarte vatamator.
    4.
    CE SA NU FACI
    Daca iti spune de ce e deprimat, sau de ce crede ca este(uneori oamenii nici macar nu cunosc ce le cauzeaza simptomele) fii sigur sa iei motivele foarte in serios. Nu-ti bate joc de ele. Nu le aduce in discutie intr-o conversatie superficiala, deoarece poate cauza valuri de emotii asociate cu acest topic, alterandu-le dispozitia spre mai rau. Nu dezvalui ceea ce ti-a spus cu incredere in fata altor persoane. Este foarte vatamator pentru prietenie si pentru persoana.
    5.
    ASCULTA
    Desi ai putea crede ca ultimul lucru pe care prietenul tau vrea sa-l faca este sa vorbeasca despre depresie, te poti insela. Cateodata un prieten are nevoie tocmai de cineva caruia sa-i spuna. Asculta activ, fara sa-l judeci sau sa-i dai sfaturi. Depresia e o problema pe care oamenii simt ca trebuie sa o ascunda, pentru a-si pastra viata obisnuita, deoarece oamenii o vad ca pe o slabiciune sau ca pe o incercare de atrage atentia, el poate sa se fereasca sa spuna cuiva. Acesta e un lucru gresit caci depresivul nu doreste nimic altceva decat sa fie fericit si sa fie el insusi. Chiar daca este reluctant, din timp in timp, prietenul tau se poate deschide, sau sa-si exprime dorinta de a vorbi cu tine. Uneori el doreste doar sa „ventileze” sa-si goleasca sufletul. Nu incepe sa scuipi posibile solutii pana cand nu cunosti inteaga extindere a problemei. Un bun ascultatorpoate fi uneori extrem mai de ajutor decat cineva care incearca sa ofere solutii. Cand aceasta se intampla(cand se confeseaza) fii intelegator, bun si doritor de a asculta. Asta inseamna o lume pentru el, Asta ar trebui sa insemne deasemenea si foarte mult pentru tine, deoarece el are incredere in tine cu ceva atat de personal care il afecteaza. Nu-l intrerupe, nu incerca sa-l convingi ca greseste, nu-i da sfaturi si nu reactiona oripilat. Poate sa fie dificil sa auzi cat de groaznic se simte prietenul tau, dar adu-ti aminte ca are incredere in tine. Pretuieste acesta incredere, nu o dezamagi si stai aproape. Doar sa fi acolo sa asculti. Acesta este primul lucru de care au nevoie acum.
    6.
    CE SA NU FACI
    Nu glumi cand iti vorbeste. il face sa simta ca sentimentele lui nu sunt legitime sau grave. Poti incerca sa luminezi starea de spirit, dar asta nu e bine pentru bolnavul depresiv. Nu-i spune doar „fii fericit” sau „de ce nu poti si tu sa fi fericit macar odata” sau „inveseleste-te” sau „o sa incetezi vre-odata sa fi asa?” „incepi sa ma plictisesti”. Asta nu-l va incuraja de loc. Inca odata il face sa simta ca nici macar nu-l asculti, ca necazul lui nu conteaza ceea ce i poate induce sentimentul ca intreaga lui persoana nu conteaza pentru tine. Nu-i spune prietenului sa inceteze cu depresia si sa fie fericit. El nu poate sa controleze asta. Depresia este o boala nu o alegere. Mintea bolnavului de depresie e cea mai sensibila minte. Adu-ti aminte de asta!
    7.
    INCEARCA SA INTELEGI
    Povestea fiecarui om e diferita si astfel e imposibil sa intelegi in totalitate. Depresia este o boala faorte complexa si dificila. Deci e OK pentru tine sa nu intelegi prin ceea ce trec. Dar pastrand o minte deschisa si punandu-te in locul lui te poate ajuta sa vi mai aproape de el. Odata ce te-ai informat asupra depresiei, ar trebui sa sti mai mult despre boala. Aplica simptomele si sentimentele asupra ta si inchipuieste-ti cum te-ai simti daca ti s-ar intampla tie. Aminteste-ti lucurile pe care prietenul ti le-a facut sau spus si incearca sa intelegi de ce si ce semnificatie au. In vremuri grele sa ai pe cineva care intelege sau incearca sa o faca poate fi cea mai mare usurare din lume.
    8.
    CE SA NU FACI
    Nu-i spune prietenului ca viata inca merita traita si ca situatia se va imbunatati si va fi din ce in ce mai bine. I va trivializa durerea si va fi contraproductiv. Nu incera sa-l faci sa se simta mai bine reamintindu-i cu cat de mult viata lui e mai buna decat a oamenilor obisnuiti. Ei stiu asta si i face sa simta vinovati pentru boala lor deoarece simt ca ar trebui sa fie recunoscatori pentru viata pe care o au, mai buna decat a multor oameni nefericiti si totusi ei nu o pot face. Nu-i cere „inveseleste-te” sau „elibereaza-te”. Persoana cu depresie nu e capabila sa o faca asa de simplu, asa ca fii sensibil la asta. Nu o sa faca decat sa-i faca mai vinovati pentru conditia in care sunt. NICIODATA nu-i spune ca problemele lui sunt prostesti sau ca nu are de ce sa-si faca griji. Se va opri din comunicare.
    Aceasta i poate conduce la tendinte suicidale.
    9.
    FII ACOLO
    Cel mai important lucru e sa fi acolo pentru prieten. Fii foarte sincer si nu-l minti. Nu-i spune lucruri pe care nu le crezi. Cateodata isi pot da seama si i va rani groaznic. Acestea sunt vremurile in care sunt in punctul cel mai de jos al vietii. Poti sa-i spui „sunt aici pentru tine oricand simti nevoia sa-mi vorbesti totdeauna voi vrea sa te ascult si sa te intelg sau macar sa incerc sa inteleg”. Lucrul de care au nevoie cel mai mult este o simpla imbratisare si de un „sunt aici pentru tine, totul va fi bine” Deasemenea arata-le ce valoare are pentru tine prietenia lor si cat de multa grija aveti pentru viata lui. Depresia i cauzeaza sentimentul ca e lipsit de valoare si nimeni nu are nevoie de el. El are nevoie sa fie re-asigurat ca el conteaza pentru tine, iar tu o sa-l ajuti sa treaca prin asta. Lasa-l sa stie ca nu e un om slab sau fara nici o valoare deoarece el simte asapentru ca societatea priveste astfel acesta boala serioasa. Daca in mod cinstit crezi asta si o poti face cu inima deschisa, ofera-te sa fi disponibil pentru el 24 din 7. Spune-i ca e binevenit sa te sune la orice ora. Vei primi rar sau chiar niciodata un telefon de la el la miezul noptii . Dar o oferta sincera i trimite un mesaj de suport care va fi auzit. Daca il vezi in locuri publice, fi sigur ca l-ai salutat si l-ai bagat in seama. Nu pretinde ca tot este OK, todeauna adu-ti aminte de asta. Intreaba-l cum se simte astazi si fi sigur sa-i dai atentie din timp in timp deoarece se simte instrainat de oameni cand iese in societate. Fa asta deoarece se simte complet singur si izolat. Acesta este un efect colateral major al depresiei si caauzeaza o multime de ganduri suicidale si tendinte special la adolescenti. Imbratisati-l, tineti-i mana, contactul fizic e benefic pentru bolnavul de depresie. Il face sa se simta mai bine, i aduce mangaiere si siguranta, deci fa asta cat de des poti. Spune-i ca-l iubesti si ti la el, Da-i un umar pe care sa poat plange. Fii acolo pentru el.
    10.
    CE SA NU FACI
    Nu-i spune ca vei fi acolo pentru el si apoi sa nu o faci. Acesta va fi foarte devastator pentru el, deoarece a fost parasit inca odata. Deasemena nici nu-l ignora. Daca vrea sa-ti vorbeasca, sa palavragiti sau doreste o discutie de la inima la inima, raspunde-i! El simte ca nu-ti pasa, sau in cel mai bun caz ca nu poate sa aiba nimc din partea ta. Daca nu poti sa sa vorbesti sau esti obosit, spune-i-o. Niciodata nu-l lasa in intuneric!. Aceasta i va pricinui ingrijoare chiar mai mult decat are deja. Si ia o taxa in plus pe insecuritatea lui. Nu face lucrurile cu jumatate de inma. Unul din principalele motive pentru care oamenii sunt deprimati este deoarece se pare ca simt ca tin sau iubesc pe cei dragi prea tare. Si devin tristi deoarece simt ca doar ei sunt cei sinceri. Deci nu fa lucurile in van cu ei. I va vatama extrem,
    11.
    AI RABDARE
    Deoarece boala e grea, se misca greu si este impredictibila, poate fi frustrant si pate chiar sa-i enerveze pe cei care incearca sa-i ajute. Aminteste-ti ca depresia e o boala serioasa complexa si incearca sa intelgi ca un depresiv nu mai este el insusi acum, Dati-i spatiu sau dati-i comfort(mangaiere) daca are nevoie si fi acolo pentru el indiferent cat de mult e crede ca tu nu ai nevoie sa fi.
    12.
    NU PRESA
    Iti va face prietenul sa simta mai rau in a face fata problemelor, nu il forta sa continue. Cateodata analizarea unei persoane il ppoate face sa se simta rau despre el insusi si sa scoata la iveala traume trecute. In acest caz concentreaza-te pe cum se simte in prezent si cum vrea sa fie in viitor si uita orice l-a facut sa se simta deprimat. Lasa trecutul pana cand el este gata fie sa-i faca fata sau sa-l lase sa plece. Fi bun. Depresia poate fi intunecata, confuza, manioasa, dar deasemenea pate fi tandra, nedaunatoare si plina de lacrimi sensibile. Nu striga la el, sau sa-ti inaspresti vocea, sau limbajul coroporal si nu il forta pe prietenul tau la nimic.
    13.
    RAMAI IN CONTACT.
    Verifica-l. Suna-l doar de dragul de a-l suna. Verifica-l ocazional in special noaptea cand depresia e cea mai rea. Trimte-i mesaje ocazional doar ca sa-i spui ca te gandesti la el si sa-l intrebi cum se simte. Asta inseamna o lume pentru el si il face sa simta ca el conteaza si il reasigura ca tu ti la el si se simte mult mai usurat. Ofera-i sprijin si intreaba-l ce poti face pentru el, bineinteles. Cand sufera de depresie severa, in multe cazuri ti se va confesa uneori ca vrea sa moara, Dar defapt el nu vrea.Cel mai des se intampla in timpul condusului. Deci intreaba-l repede „Esti acasa, OK?” il va facesa se simta ca se tine foarte mult la el. NU VREI SA FI ACEA PERSOANA CARE SA AFLE CA CEVA GROAZNIC S-A INTAMPLAT CHIAR PENTRU CA TU NU TE-AI INGRIJORAT. Poate chiar da-i un card, scoate-l la o masa sau un film. Acesta inseamna foarte mult pentru cineva care este mai deprimat. Nu puteti crede cat de mult i va inalta starea de spirit. il va face sa se simta semnificativ. Spunei-i care iti sunt sentimantele tale fata de el si cat esti de fericit ca il ai prieten. Il va aduce in culmea fericirii.
    14.
    CE SA NU FACI
    Sa il ignori sau sa il parasesti. Daca nu poti face ceva spune-i. Si nu-i spune lucruri pe care apoi sa nu le faci. De exemplu „te voi suna mai tarziu deseara” si apoi sa nu o faci, sau „am sa-ti iau ceva” si apoi nu. Asta il face sa si ta ca ai spus doar asa pe moment si nu iti mai pasa mai tarziu.
    15.
    AI GRIJA DE TINE INSUTI.
    Trebuie sa fi constient sa ai grija de tine si de mintea ta pentru a ajuta acest prieten. Poate fi taxant in mod special daca el e foarte neajutorat. Daca ai nevoie de o pauza, spunei-o. Adu-ti aminte totusi sa nu il ignori. Mergi, distreaza-te cu alti prietenki si bucura-te si tu de viata. Dar adu-ti aminte ca nu ei sunt cei bolnavi de depresie. Prietenul tau in final va depasi boala si va redeveni persoana cu care ai crescut si te-ai distrat. Doar da-i timp si ai rabdare.
    16.
    E OK SA VA DISTRATI!
    Chiar si in depresie nu totul trebuie sa fie serios tot timpul. In special cand este deja sub medicatie. Cteodata se simte complet eliberat sa faca orice distractie prosteasca, Dar fi avertizat ca starea lui de spirit e se poate deteriora fara nici un motiv si nu te supara pe el pentru asta. El nu are ce sa faca, nu depinde de el. Doar sa fi acolo cand se intmpla.
    17.
    INCURAJEAZA-L SA NU ABUZEZE DE DROGURI
    Depresivii pot fi foarte vulnerabili la efectele secundare ale drogurilor recreative. Daca prietenul ia antidepresive sau medicatie impotriva anxietatii incurajeaza-l sa nu faca nici o schimbare fara sa consulte psihiatrul. O doza marita decat cea prescrisa poate fi periculoasa si iesirea subita de sub medicatie i inrautateste imediat conditia. Sa evite alcoolul deasemena. Nimeni nu va invvinge depresia cu o mahmureala.
    18.
    SFATUIESTE-L SA CAUTE AJUTOR PROFESIONAL
    Depresia nu este ceva care sa treaca de la sine dupa un timp. Acesta este cel mai important. Fii sensibil. Daca prietenul tau spune ceva de genul ca vrea sa-si faca rau, sau se gandeste la sinucidere trebuie neaparat sa alertezi pe cineva. Asculta cu atentie orice comentariu suicidal cand iti vorbeste. Gen: „Mi-as dori sa fiu mort” „nu vreau sa mai traiesc” „ma simt nefolositor” Nu sunt destul de bun” acestea trebuie luate foarte serios.
    19.
    DEPRESIA E COMPLICATA
    Dureaza mult sa fie depasita. Dar foloseste-te ca pe o unealta sa-ti ajuti cel mai bun prieten la nevoie si vei fi surprins la cati de mult de multi pasi mici si lucruri poti sa faci pentru el care vor afecta masiv in bine boala lui. Cand o va depasi el va fi recunoscator ca ai jucat un rol major in a-l ajuta si a-l conduce afara din ea.

  62. georgiana zice:

    Buna ziua da ma regasesc , tin sa sp ca am un copil de 2 ani care de cand sa nascut am tot probleme cu mancare nu lam alaptat la san si avand si o greutate foarte mica de 8,500 kg la 2 ani pt mine problema asta a ajuns sa fie un stres si un disconfort de zi cu zi medici imi sp ca e bine eu simpt cate o data ca nu mai pot sa rezis si ma comport foarte urat cu copilui am tendinta de al certa sau chiar de al bate desi dupa regret nespus de mult si plang…….alta problema e ca sotul de cand am nascut nu ma intelege si cauta diferite argume ca si cum „ce eu sunt bine ca ma duc si muncesc” a fost o perioada cand am nascut de au stat si socri mei cu noi si am avut diferite certuri in casa si de multe ori am fost acuzata ca nu stiu sa imi cresc copilul printre care miau vorbit si urat si sotul si socri si nu am avut pe cineva sa ma sustina imi sp ca nu ma trezesc noaptea sa ii dau la copil sa mance nu as fi facut asa ceva nici o data dar nujtiu ce se intampla cu corpul meu de eram extenuat de obosita tin sa sp ca acum am 20 de ani sunt o mamica tanara si mai ales imi spuneau ca imi va lua copilul de nu am grija de el dar tin sa mentionez ca faceam si mancare si spalam si curat de cand am nascut si pana acum nustiu ce sa fac simpt ca nu mai supor pe nimeni chiar daca sotul se mai comporta frumos acum eu nu mai vreu sa il vad si nici sa vb cu el iar copilul daca tip la el sau sunt nervoasa pe moment porma plang nustiu ce sa ma fac

  63. Dragoș zice:

    Și eu mă confrunt de 5 ani cu o situație de acest fel acuzând dureri în piept. Medicii cardiologi spunând că totul este pe fond psihogen, neurovrgetativ, nu cauzal biologic. Totuși eu mă simt rău constant. Diagnostic nevroza / distonie somatoforma. Am și atacuri de panică care ma sperie enorm. Astfel funcționez eu de câțiva. Vă rog ajutor

  64. Cristi zice:

    Am urmat un tratament medicamentos antidepresiv pe baza de venlafaxina, timp de 6 luni, iar, de 5 zile, am renuntat la el, care sunt riscurile la care ma expun in momendul in care renunt la acest tratament si ce pot face s aprevin aparitia unei alte depresii ?

    • Foarte bine ca ati renuntat dupa sase luni de tratament. Speram sa nu mai apara alte simptome de remisiune. Daca apar, adresati-va medicului dvs. care v-a tratat. Traiti-va viata ca si cum n-ati fi avut depresia asta, ferindu-va de orice v-ar indispune!

  65. Ana Maria zice:

    Buna, Andrei! In proportie de 90% cele mentionate mai sus mi se potrivesc. Sunt adolescenta si am 16 ani. In ultimii 2 ani am avut parte de lucruri destul de neplacute in viata…Pot spune ca dintotdeauna am fost „tocilara clasei”. Am avut un iubit care doar s-a folosit de mine si pe care l-am iubit enorm. Dupa despartire mi-au trebuit 2 luni ca sa-mi revin. Acest lucru m-a distrus emotional si am inceput sa ma tai cu lama. Acum sunt la liceu, si am probleme cu baietii. De fiecare data cand cineva imi spune chestii jignitoare incep sa ma tai. Este un fel de a ma descarca. Colegii ma „exclud” doar fiindca sunt de la sat…”taranca”. Si cand ascult muzica ma simt oribil, devin irascibila si ma cert din ce in ce mai mult cu parintii mei. Sunt singurul copil, si chiar daca ai mei ma rasfata tot simt ca lipseste ceva din mine.Prietenii incearca sa ma scape de obiceiul de a ma taia si incearca sa ma inveseleasca, dar nnu prea ma ajuta. Va rog sa ma ajutati! Multumesc anticipat! (:

    • Pare sa fie o problema adanca in imaginea dvs de sine care necesita un tratament potrivit medicamentos, alaturi de psihoterapie. Apelati la un psihiatru pediatric, pana in 18 ani nu va pot trata.

  66. Colorless zice:

    Eu..am majoritatea simptomelor de mai sus, dar nu pot plînge, pur și simplu nu-mi ies lacrimile și asta mă face frustrată, nu cred că sunt depresivă, doar că am un stil…diferit, iar colegii mei se iau mereu de mine, părinții.. Cu ei am încercat să vorbesc, dar au zis că sunt prostii și doar au rîs, nu demult m-a și părăsit prietenul meu, exact cînd simțeam toate simptomele depresiei, mă mir că mai sunt în viață.Dorm cînd foarte mult, cînd foarte puțin, și niciodată nu mă simt odihnită, iar mîncarea…la fel, mănînc uneori mult, alteori puțin,,,colegii mei mă critică mereu și toți îmi spun să-i ignor, dar e cam greu…înafară de asta sunt și emetofobă și am început să mă panichez cînd am văzut pe lista simptomelor durerile destomac.Ajutați-mă, nu mai pot!

    • Depresia in care nu puteti plange e mai adanca decat cea in care curg lacrimile si va puteti descarca. Aveti nevoie de un psihiatru din vecinatate si de un tratament medicamentos potrivit.

  67. Maia zice:

    Pai, cred ca atunci am depresie, am 14 ani si de 3 ani m-am schimbat foarte mult. Dar nu in bine. Nu stiu ce m-ar putea ajuta, dar nu vreau nici la psiholog. Deseori imi gasesc linistea in citate despre viata si in cărți. Dar tot nu ma ajuta.

  68. Ade zice:

    Am auzit din intamplare la televizor anumite simptome ale depresiei, si am intrat pe net sa caut.
    M-am regasit prin unele simptome, nu am banuit ca am vreo problema. Insa ma enervez foarte repede, din orice, sunt foarte abatuta cand sunt singura, fara sa imi dau seama gandul meu fuge in trecut la cele mai grele momente din viata mea.
    Poate fi depresie sau sunt paranoica?

    • Depresia la tineri se poate manifesta mai mult prin iritabilitate decat prin tristete, pentru ca energia tinerilor este crescuta. E mai putin important insa diagnosticul, esential este sa gasiti un terapeut – psihiatru – care sa va ajute sa depasiti starea prin care treceti!

  69. Aida zice:

    Buna ziua,
    Fiica mea are 37 ani,si in noiembrie trecut a nascut la 23 de saptamani,copilul a trait doua zile.De atunci nimic nu mai merge bine,refuza orice ajutor,spunand ca nimeni nu o sa-i ia durerea .La aproape doua luni a parasit-o si prietenul ei.Ce pot face,ea sta in Anglia si este absolut singura.Am reusit sa o conving sa vina in tara sperand ca fiind cu familia v-a trece peste bineinteles si cu ajutor de la specialist,dar nu a stat decat o saptamana si a plecat,refuzand da mai vorbeasca cu cineva.Ce sa fac,sunt disperata.Astept un raspuns.
    Va multumesc,cu respect Aida

    • Singura alternativa este sa o asigurati de suportul dvs si de faptul ca un tratament psihoterapic si medicamentos ar ajuta-o enorm sa treaca peste aceasta pierdere.

      • Anda zice:

        Buna. Am aceeasi problema cu aceasta depresie care ma macina pe zi ce trece. Nu am chef de nimeni si de nimic. Nu stiu cum sa fac sa ies din starea asta.Mentionez ca am.29 de ani si ca acum 2 luni a inceput totul dupa ce m a parasit iubitul cu care urma sa ma casatoresc si s-a intors la fosta iubita.ajutor

      • Poate sa fie blocarea procesului de doliu, proces care se instaleaza dupa o pierdere mare. Un tratament medicamentos -recomandat de psihiatru- sau sedintele de psihoterapie -cu un psihoterapeu- va pot ajuta substantial!

      • Auras Florescu zice:

        Buna ziua ma confrunt cu o problema acum 3ani am facut primul atac de panica atunci am fost la pshiatru vreo 10 sedinte dupa aceea mam impacat cu ideea si ma consolam singur dar acum ma confrunt cu altceva toata lumea imi spune mereu ca sunt trist si am si slabit tin sa va spun ca eu nu ma exterorizez tin in mine totul ceea ce nu e bn si am si teama de moarte cu ce oare ma confrunt acum
        Va multumesc

      • Uneori, anxietatea se asociaza cu depresia si apare un tablou clinic asemenea celui pe care il descrieti. E nevoie sa apelati la un psihiatru si rezultatele vor fi pozitive.

  70. Talianu zice:

    Buna ziua , ma numesc Mariana am 24 de ani si am avut primele atacuri de panica in clasa a 10 a numai stiu ce medicamente am luat a fost bine ceva timp insa pe la varsta de 21 de ani atacurile de panica au revenit stari insuportabile greu de explicat nu puteam deschide nici ochi cand aveam atacul de panica nu puteam dormi absolut deloc a fost un chin atunci am innceput sa iau fevarin anxiar si finlepsin am avut iarasi o perioada buna dar acum ma regasesc in ce ce este scris mai sus am avut iarasi un atac de panica acum 1 saptamana jumatate doua si de atunci nu mi a mai trecut desi eu iau de aproape un an fevarin ma gandesc la lucruri rele imi vine sa plang nu mi e foame nu am chef de nimic . si sunt stresata ca nu o sa pot face fata la nunta pe care o voi avea pe 16 iule anul acesta . va rog ajutati ma cu sfaturi ce medcamente sa mai incerc ce sa fac .oare imi va trece vreodata definitiv ?

    • Nu va pot recomanda fara a va vedea un tratament medicamentos. Va pot spune ca sunt alte medicamente, mai noi, mult mai bune decat cele care v-au fost recomandate. Apelati la un psihiatru din apropierea dvs pentru a va schimba schema terapeutica!

  71. Tegzes Mariana zice:

    Și eu mă regăsesc în ceea ce scrie mai sus! Aș vrea să scap de aceasta boala,daca o pot numi așa! Am un copil de crescut și nu vreau să ajungă ca si mine,din cauza ca nu pot să îmi controlez nervii.

  72. Mihai zice:

    Eu 16 ani si sunt depresiv stiam asta de 1 an am a flat singur incerc sa resist far odata si-odata voi ceda.

  73. Cristina zice:

    Da , ma regasesc , de 1 an de zile s-au accentuat din ce in ce mai mult toate starile si e foarte greu sa constientizezi depresia . Cu toate astea tot obosita , tot goala pe dinauntru si trista sunt. De cand tatal meu a murit nu imi gasesc locul nicaieri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s