Dacă ai putea să te întorci în timp, la ce perioadă din viața ta te-ai opri?


Îți propun un exercițiu ușor, dar care poate da indicii despre starea ta psihică actuală, despre lucrurile care te împiedică să mergi înainte, despre blocajele tale, despre maturitatea ta afectivă. Nu trebuie decât să te gândești puțin și să spui la ce perioadă din viața ta te-ai întoarce, care a fost cea mai frumoasă etapă din viața ta și ce s-a schimbat după aceea, de lucrurile au luat o altă întorsătură.

Așadar, dacă te-ai putea întoarce în timp, la ce perioadă din viața ta te-ai opri? De ce?

Aștept cu mult drag răspunsul tău, oricine ai fi! 🙂

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

56 de răspunsuri la Dacă ai putea să te întorci în timp, la ce perioadă din viața ta te-ai opri?

  1. katy zice:

    Odata imi doream sa ma intorc in copilarie-un episod atat de lipsit de griji, o viata senina, plina de cantec si culoare, dar constatam cu stupoare ca nici atunci nu ar fi fost ok, pt ca imi doream sa nu mai fi fost asa naiva in comparatie cu ceilalti copii. A trecut timpul si naivitatea sau sinceritatea au mai diminuat, insa acum nu-mi mai doresc sa ma intorc in trecut…imi place varsta la care am ajuns si nu as da pe nimic in lume acest timp, decat pe aceeasi varsta cu o intelepciune mai inalta, fara sa fi trecut prin tulburarile vietii care o modeleaza…Insa as vrea ca viata mea sa fi avut mai mult scop, mai mult miez cu fiecare zi care a trecut, sa nu fi facut atatea greseli si sa fi dezvoltat mai multe virtuti, nu sa ma complac in slabiciuni…

    • Îți mulțumesc, Katy! Orice lut are nevoie de mana ferma a olarului pentru a se potrivi planului pentru care a fost creat. Asa ca viata fara durere nu se poate.
      Lipsa de griji nu o poți aduce din trecut, dar seninătatea, cântecul și culoarea da. Doamne-ajuta! 🙂

  2. Cristina zice:

    M-as intoarce in adolescenta si m-as pune cu burta pe carte, ca minte nu-mi lipseste, numai „lenea e cucoana mare care n-are de mancare”:)
    Adevarul e ca adolescenta a fost perioada din viata mea cand stiam cel mai bine cine sunt si pentru ce traiesc, chiar daca nu valorificam la maxim resursele de care dispuneam. Stiam sa rad si sa glumesc, imi placea frumosul si veselia in general, insa nu exageram niciodata.
    Astazi… e un prezent confuz si foarte intortocheat. Azi am prea multe optiuni, prea multi oameni care-mi spun ce sa fac si cine sa devin, incat simt ca m-am pierdut pe mine insami acolo… in trecut.
    Astazi imi caut o identitate, sau mai bine-zis incerc sa vad cine sunt si mi se pare asa ciudat ca nu mai am totul bine structurat in minte, ca in adolescenta. Stiu zicala : Astazi e un dar… Stiu ca sunt altii care n-au nici jumatate din ce am eu si totusi sunt mai fericiti in sufletul lor decat mine… Stiu toata teoria care trebuie stiuta despre a-ti pastra gandirea pozitiva in orice circumstante… Si totusi…sunt om.

  3. Sunt convins, Cristina, ca tu asa simti si nimic nu-mi da dreptul sa te contrazic (cu privire la propria-ti viata) sau sa-ti dau lectii de morala! Cred ca ai ramas cumva emotional pe acolo si ai identificat bine cateva din cauze:
    – prezentul il resimti ca fiind confuz si intortocheat…
    – alternative mai multe – adica nu un singur drum, nu o singura stabila traiectorie – si intrebarile inerente: ”dacă nu merg în direcția cea buna?”. ”unde duce drumul acesta?”
    – prea mulți oameni ”binevoitori”, care ”știu” mai bine decât tine cum să-ți trăiești viața
    -pierderea în timp.
    E un blocaj, e o opreliște care te împiedică a trăi existențial, adică implicată cu toată făptura în propria-ți viață.
    Să înțeleg că resimți prezentul ca fiind prea greu pentru a-i face fata, prea mare, ostil, necunoscut si amenintator pentru tine? Am înțeles bine?
    Mulțumesc pentru curaj! 🙂

    • Cristina zice:

      Stiu ca nu esti aici sa ne judeci sau sa dai lectii de morala si respect profesionalismul cu care raspunzi fiecarui tanar 🙂
      Oh, poate am exagerat putin in exprimare. Nu simt prezentul chiar asa cum l-ai descris tu. E prea pesimista si disperata descrierea 🙂 Insa sunt inca dependenta de alti oameni in ce priveste a trai viata, adica nu ma simt in stare sa traiesc pe cont propriu, cum fac alti tineri de varsta mea. Si imi doresc foarte mult asta, fiindca doar asa pot afla cu adevarat cine sunt si ce vreau sa fac in viata. Pe scurt, vreau sa fiu independenta, vreau sa vad cum sunt eu atunci cand nu locuiesc cu alti oameni, atunci cand nu sunt constransa de imprejurari sa „ma port bine” sau sa fac o rugaciune, vreau sa inteleg ce e in interiorul meu si de ce trairile mele interioare sunt atat de intense (mult mai intense decat la oamenii obisnuiti). Poate ceea ce simt are legatura si cu faptul ca sunt BP (MD), dar tocmai de aceea vreau si mai mult sa ma inteleg mai bine pe mine insami.
      Da, simt ca este un blocaj, stiu in mare in ce consta blocajul, dar trebuie sa vad cauzele mai adanci. Spre exemplu, multi oameni s-au rugat pt vindecarea mea. Altii mai optimisti si perseverenti se mai roaga inca. Eu m-am oprit demult. Asta nu inseamna ca neg puterea lui Dumnezeu de vindecare sau ca nu cred ca El vrea sa ma vindece. Este o intrebare in mintea mea: De ce? Raspunsul e simplu: Nu stiu (si nici n-am sa incerc sa aflu, fiindca gandurile lui Dumnezeu nu sunt gandurile noastre).
      Am hotarat sa traiesc simplu si frumos, atat cat stiu… si sa-i iubesc pe oameni. Am hotarat sa-L las pe Dumnezeu sa imi vorbeasca si eu sa tac cand simt ca n-am nimic de zis… Am hotarat ca nu ma voi lasa invinsa de emotii si sentimente negative, ci le voi depasi prin puterea ratiunii (pe care o consider un dar de sus), mergand inainte spre necunoscut, incredintata ca Tatal meu stie deja spre ce ma indrept 😉

      • Cristina zice:

        Oh, era sa uit : si eu MULTUMESC!!! 🙂

      • Cristina, curajul tau e demn de toata admiratia! Dupa cum spunea Wurmbrand, poti trai chiar daca nu ai toate raspunsurile. Iar ultima parte a mesajului tau asta transmite: dorinta puternica de a trai. De a trai angajata in viata ta, de a trai bucuria si tristetea in felul tau unic (mai intens decat altii), dar de a trai cu toate resursele tale interioare si-n ciuda obstacolelor care vin din interiorul si din afara ta. Sa fii constienta insa de un lucru: cei care nu parcurg cararile muntelui numit suferinta, sau nu au informatiile necesare, sau nu empatizeaza suficient, nu pot intelege. Desi sunt apasatoare, slabiciunile din viata noastra ne ofera prilejul de a poposi in unghere existentiale inaccesibile celorlalti. Si, macar pentru aceasta, trebuie sa fim recunoscatori! Si intelegatori cu cei care nu au trecut pe acolo.
        Multumesc pentru feed-back! 🙂

  4. Filu zice:

    … nu imi doresc sa ma intorc in trecut, nu il mai vreau odata. Poate cate odata asa cand ma mai prind nostalgii trecatoare sau cand ascult ceva muzica care ma transporta acolo.

    Dar imi doresc tare sa fug … nu stiu unde, in viitor? spre necunoscut? nu stiu dar ma mereu senzatia asta si chiar nu stiu cum sa o interpretez decat ca si fuga de realitate poate. Ce zici?

    • Ce lucruri din realitatea de care vrei sa scapi iti sunt greu de acceptat?
      Pune-ti intrebarea aceasta si vei gasi ceva raspunsuri!
      Multumesc pentru deschidere si disponibilitatea de a scrie! 🙂

  5. dana zice:

    Sunt bine unde ma aflu acum. Privind inapoi observ realizari semnificative, alegeri intelepte, desi unele mici lucruri mi-ar placea sa le schimb,daca as avea puterea „sa calatoresc in timp”. Totusi sunt multumita de viata mea de acum, optimista ca voi avea un viitor plin de pace, iar la sfarsit imi voi incheia viata implinita, ca un snop de grau legat cu flori de crin.
    Imi place sa las o parte din mine in oamenii din jurul meu, sa investesc in ei si sa le las amintiri placute, desi uneori nostalgia si melancolia ma coplesesc.

    • Iti multumesc, Dana! Cu totii trecem prin tuneluri existentiale, prin unghere murdare, umede si reci. Chiar drumurile de munte sunt greu de parcurs. Dar ce frumoasa e privelistea din varful muntelui si ce frumoase fi-vor urmele lasate in urma, pentru a le fi de folos celor care au de urcat acelasi munte!
      Curaj si biruinta! 🙂

  6. lixandru catalin zice:

    daca as putea as face asta ar suna cam asa.ma-s intoarce in timp in ziua cand am cunoscuto pe prima mea prietena.in ziua aia as face tot posibilul sa nu ies din casa.din cauza ei am devenit depresiv si al om neagreat de societate.pacat ca nu putem face asta.ma-s mai intoarce in timp poate sa mai fiu o data bebelus

    • Iti multumesc, Catalin, pentru comentariul tau! Probabil ca problemele de care-mi vorbesti necesita o investigare mai minutioasa. Ce sa-ti zic? Imi pare rau de cele prin care treci, dar am speranta ca vei reusi sa te echilibrezi, sa lasi jos povara trecutului si sa mergi plin de curaj inainte! 🙂

  7. florin zice:

    nu demult voiam sa ma intorc la copilarie,dar acum….cred ca imi place prezentul,dar prezentul faurit de mine,nu prezentul universal!:-)

  8. liliana zice:

    am 43 ani si m-as intoarce la 28 ani si m-as intoarce in locurile natale

  9. lucian zice:

    m-as intoarce in ani 90′ consider ani 90 cei mai buni din toate punctele de vedere :muzica,filme,mentalitate,moda…..ma pasioneaza tot ce tine de trecut si din pacate urasc ani in care traim ! sunt jegosi media,presa,muzica..etc..

    • Multumesc tare mult, Luci! Asa e, ne-am risipit valorile si ne-am pierdut identitatea… Dar cata vreme mai sunt oameni ca tine, care constientizeaza nevoia intoarcerii la acele vremuri, exista speranta!

  10. LILY zice:

    M-as intoarce fara indoiala in anii studentiei, cei mai frumosi ani ai vietii….Poate pentru ca atunci am devenit cu adevarat libera. Inafara orelor de curs imi petreceam timpul asa cum doream. De fapt atunci am descoperit un oras minunat -Iasi. Nu aveam cum sa ma plictisesc. Plimbarile lungi prin Copou , atmosfera efervescenta din caminele cartierului studentesc TUDOR, racoarea bibliotecilor in sesiunile de vara….Au fost ani de vis …Probabil ca energia si forta pe care mi-i dadeau cei 20 de ani ma fac sa privesc astfel in urma, dand timpul inapoi sau cine stie???

  11. sorin zice:

    Este un vis al meu de ani si ani de zile…sa ma pot intoarce in trecut ,mai exact in anii 90’…sunt un tip foarte nostalgic si sentimental si tanjesc dupa acele vremuri…si nu numai pt asta;mi-as dori sa ma intorc in trecut si sa am intelepciunea de acum,sa pot corecta niste greseli si implicit sa-mi schimb cursul vietii…nu financiar,pt k nu e totul sa ai bani,ci sub aspectul unor greseli personale facute candva din nestiinta…as vrea sa indrept niste lucruri,nu sa schimb eu istoria sau lumea…si nu de putine ori m-am visat undeva prin anii 80′,si mi-as fi dorit sa nu ma mai trezesc niciodata…inca sper si visez k o sa ma trezesc intr-o dimineata si sa realizez k de fapt mare parte din anii trecuti,au fost doar un vis…

    • Iti multumesc, Sorin, pentru deschiderea cu care ne-ai impartasit dorinta ta de a te intoarce la o perioada din trecut, pentru a schimba ceva acolo. Cata vreme suntem vii, nu doar trupeste, ci si psihologic, avem si constiinta propriilor noastre greseli. Important este sa-I cerem lui Dumnezeu iertare pentru ele si sa capatam de la El puterea de a ne ierta si noi, pe noi insine. Apoi, din nimic altceva nu putem invata mai lesne decat din erorile infaptuite de noi. Fie-ti greselile trecutului spre inteleptire si si spre pazirea celor apropiati tie, care sunt in pragul acelorasi greseli, pe care ai responsabilitatea a-i avertiza asupra consecintelor faptelor de genul acesta.
      In rest, ma bucur tare mult ca ai intrat pe blog si sper sa-l gasesti folositor spre zidirea ta launtrica! 🙂

  12. Cosmin Pascu zice:

    Bisericata.com este incantata sa in a va informa ca sustinem lucrarea acestui blog.

    Cu stima si respect,
    Cosmin Pascu

  13. Stefan zice:

    La varsta copilariei sau daca s-ar da a 3 sansa as alege-o pe cea a adolescentei dar sa am gandirea de acum:)!

    • Dar cum ți se pare viața ta de acum, Ștefan? Cum o resimți? Crezi că sunt lucruri în prezent care nu te lasă să fii împlinit din cauza trecutului? Cum resimți viața ta în prezent? 🙂

  14. comy zice:

    va zic yo o ideie mai amuzanta de a te intoarce in timp dai ceasu inapoi:)) eu as schimba greselile care leam facut in trecut si care a suparat oamenii

    • Multumesc, Comy! Din pacate, singurul lucru pe care il putem face este sa luam trecutul ca un dascal pe care sa-l ascultam constant, astfel ca, fiind in pragul acelorasi greseli ca-n anul trecut, sa stim sa alegem calea iubirii de oameni.
      Apreciez ca ti-ai facut timp pentru a da raspuns acestei intrebari! In spusele tale se regasesc, cu siguranta, si altii, regretele tale sunt pilde si pentru ceilalti!
      Un an nou cu multe bucurii! 😉

  15. Mihaela Pana zice:

    Hmm… cred ca nu m-as intoarce sa retraiesc nicio perioada din trecut. Daca as putea schimba trecutul, da, as face-o, dar stiu ca nu se poate, asa ca incerc doar sa invat din greseli pentru mai departe.

    Imi spunea un prieten drag ca nostalgia dupa trecut (dupa copilarie mai ales) inseamna de fapt evitarea responsabilitatii si a asumarii prezentului si tind sa ii dau dreptate! Asa ca… incerc sa traiesc cat mai mult in prezent 🙂 Doamne, ajuta!

  16. daniela zice:

    in orice moment al vietii mi s-ar fi pus aceasta intrebare,mi-as fi dorit sa ma intorc intr-o perioada fericita a vietii mele…sau macar linistita…oricum o perioada precendenta unei suferinti care m-a marcat.nu am un moment anume in care m-as intoarce sau poate am mai multe,dar daca ar fi posibila intoarcerea in timp,nu as face-o de teama sa nu pierd ce am acum.in acest moment sunt putin confuza in legatura cu trecutul care parca s-a intors sa ma nelinisteasca,dar sunt sigura ca nu as vrea sa ma mai intorc inapoi.as vrea doar sa trec mai departe…chiar si peste acest moment de confuzie care ma incearca,mai ales peste acest moment.

    • Iti multumesc, Daniela, pentru deschiderea cu care te-ai aplecat asupra acestei intrebari! E important sa folosim trecutul drept pilda, nu drept povara! Orice vale isi are muntele ei, inaltime pe care iti doresc din plin a o atinge cat de curand! 🙂

  17. dino` zice:

    Lucian tot respectu’ frate dar sa nu uitam ca si 2002 in special 2003 si 2004 au fost ani bestiali din toate punctele de vedere pozitive …intradevar nu ca acum muzica naspa , filme urate , moda comunista si inumani de rand …ca oameni nu-i mai putem numi

  18. Cristina zice:

    Revin dupa un an… si recitind acest articol, vad ce am scris atunci… Si cand ma gandesc cate (lucruri bune, extraordinare) s-au intamplat de atunci si pana acum, ma bucur enorm. Se pare ca tonul pozitiv cu care am incheiat ultimul comentariu nu a fost „doar vorbe”… Multumesc, Andrei, pentru astfel de provocari si intrebari care ne dau de gandit!
    O incurajare pentru toti care citesc aceste articole: TOTUL este POSIBIL!!! Oricat de adanc ar parea abisul in care va aflati, oricat de multi sunt norii pe cer, solutia problemelor voastre este chiar ATITUDINEA cu care le intampinati! Pastrati-va speranta mai presus de orice si credeti cu tarie ca, in final, totul va fi bine! 🙂

  19. Cristina A zice:

    Si inca ceva: Cu ceva ani in urma (nu multi), o persoana din trecutul meu m-a ranit profund in inima mea. Si imi doream sa o intalnesc din nou ca sa-i „spun in fata” cat de tare m-au durut vorbele sale. Dar viata nu ne-a mai incrucisat caile (din fericire). In schimb, pot spune ca mi s-a intamplat ca in povestea aceea cu mos Ion Roata, care a fost scuipat pe obraz de boier si sarutat de Al.I.Cuza, Domnul Tarii Romanesti, pe acelasi obraz unde-l scuipase boierul.
    Viata mi-a scos in cale un om care „m-a sarutat acolo unde a scuipat boierul”, adica prin vorbele sale a vindecat ranile produse de cealalta persoana. Coincidenta este ca nu a fost nevoie ca eu sa aduc in discutie aceste rani din trecut, pur si simplu au fost vindecate ca prin miracol, persoana vorbindu-mi de parca m-ar fi cunoscut dinainte sa ma nasc. De parca ar fi cunoscut acele vorbe si ar fi vrut intentionat sa spuna opusul, sa puna „balsam” pe rani.
    Eu cred ca aceste lucruri nu sunt deloc coincidente, cred ca Dumnezeu este drept si bun, ca nu ramane niciodata dator si ca inca multe alte lucruri bune ma asteapta in fiecare zi (si pe voi, care cititi aceste randuri de asemenea).

  20. raluca zice:

    eu as da timpul inapoi doar ptr doua saptamani! sa nu ma indragostesc de persoana nepotrivita…ptr ca exact asta este!

  21. adriana zice:

    Doamne ajuta.
    Pe la 17 ani. Eram cu multa multa pace. Din nefericire tatal meu s-a imbolnavit grav. Drama suferintei mamei, si a fratilor mei m-a marcat mult. Nu reuseam sa ma redresez, si nici intelegere sau sprijin nu aveam la scoala. Am continuat sa invat bine, probabil dintr-o vacatie, acel talant pentru care voi plati toata viata, dar am gresit enorm dupa aceea. INSTRAINARE, cea mai cumplita instrainare. Si ca un paradox, continuu printre straini: sunt emigrant. Sunt ceea ce un mare actor roman ne numea: „capsunarii Europei”.
    Mda. M-as intoarce la 17 ani. Si muuuulte nu le-as mai face la fel, dar mai ales nu m-as casatori niciodata.
    Acolo m-as intoarce eu,dar nu gasesc cararea 🙂

    Sa fiti binecuvantat.

    • adriana zice:

      *vocatie

      • Multumesc, Adriana, pentru raspunsul tau! Iti recomand cartea „Schimbare launtrica”, de Larry Crabb. S-ar putea sa gasesti acolo niste raspunsuri potrivite situatiei in care te afli. Fuga este un mecanism de aparare. Dar, asa cum bine observi, evitarea durerii nu te face sa traiesti autentic si plin de viata. Ceva lipseste din existenta… si descoperim acel ceva tocmai in momentul in care avem curajul sa ne lasam doborati de toate suferintele trecute si prezente, sa le privim in fata si sa le confruntam, fara a incerca sa le ocolim sau sa le ascundem sub covor. Succes!

  22. Lorena zice:

    Daca m-as putea opri la o anumita perioada,as face-o chiar acum:) Pentru ca imi iubesc viata asa cum e,am familia langa mine,prietenii,sunt inca studenta si stiu ca nu ma voi mai intalni cu acesti ani,oricat de fericita si implinita as fi dupa.Ca orice om am si eu problemele mele,dar fiecare zi in spital ma face sa realizez ca am mult mai mult decat altii si ma intorc acasa cu un sentiment,care,cred eu,se aseamana cu fericirea.Poate ca nu as vrea sa raman la stadiul de incepator tot timpul,dar mi-as dori tare mult sa mai dureze ceva perioada asta,pentru ca nu reusesc sa ma plictisesc de ea!

  23. Casiana zice:

    Adriana, cu siguranță este o cale, să te întorci nu în trecut, ci mult mai important, spre menirea ta.
    Poate, odată, nu ai știut care îți este menirea, și de aceea ai ales ceea ce ți s-a părut ție că este mai bine.Dar acum, fiindcă știi că nu acolo îți este locul, poți să găsești căi, și curaj, spre a te îndrepta spre locul care îți dă bucurie, și care îți redă demnitatea. Spre locul care să te facă să te mândrești cu prezentul. Te rog, nu te autocondamna, te așteaptă demult ceva mai măreț, ceva demn de tine. Este foarte dureros să fi dărâmat în cel mai nepotrivit moment, să ți se taie aripile, când ai mai mare nevoie de ele. Dar avem dreptul să fim slabi, vulnerabili, obosiți de suferință, biruiți. Avem dreptul să greșim. Acest drept ni-l dă Iubirea, care a fost cu noi în fiecare clipă, care a îngăduit totul, care a fost mereu pregătită să ierte și care ne așteaptă cu brațele deschise să ne fie punct de pornire spre dobândirea păcii, a restaurării.
    Să ne iertăm pe noi înșine, să ne înțelegem că suntem predispuși greșelii, să acceptăm că puterea și cunoașterea noastră ne sunt limitate și să ne bucurăm de balsamul mângâietor al Iubirii….

  24. Daniela Stancu zice:

    Interesante comentarii si pareri! Domnul sa va binecuvanteze pe toti!

    Daniela Stancu din Canada

  25. Ginutza zice:

    Da, si eu cred ca m-as intoarce in urma cu cativa ani, ar fi fost mult mai bine sa gandesc atunci cum gandsc acum si sa vad lucrurile asa cum le vad azi….cred ca au fost anumite situatii in viata mea care au ajutat la formarea caracterului meu si la maturizarea mea… Da , as da timpul inapoi daca as putea:)

  26. Marius zice:

    Salut, ma numesc Marius am 15 ani si sunt din Constanta !
    Tot veni vorba de a da timpul inapoi, eu mi-as dorii foarte mult sa il mai dau, si as vrea sa vorbesc cu un specialist daca se poate sa imi raspundeti la acest mesaj va rog !
    Am trait multe clipe cand eram mic si as mai vrea sa ma intorc acolo !

  27. florin zice:

    1998-1999 🙂

  28. alexia zice:

    eu as vrea sa ma intorc in timp anul trecut 20.05.2013

  29. alexia zice:

    sau poate ,,, acum 5 luni ca sa nu ma mai indragostesc de persoana gresita

  30. Florin zice:

    M-as intoarce acum in septembrie 2012, findca atunci am renuntat la scoala, incepusem clasa a 7 a. De atunci totul s-a schimbat si nimic n-a mai fost la fel!

  31. Daniel zice:

    Sincer viata mea e un calvar vesnic,intotdeauna am ales gresit cea ce ma facut sa ajung astazi,sunt pe cale sa ma inrolez in legiunea straina si nustiu daca e bine sau nu dar numai imi pasa,am 18 ani,am avut o copilarie destul de grea si tot ce imi ziceam era ca o sa cresc mare si o sa devin un om de succes,dar acum numai prea vreau,as vrea sa fiu un om fericit,oricum am trecut peste dar acum un 1 an ,m-am transferat la o scoala noua,eram destul de deprimat pana am cunoscut o fata care doar ma uitam la ea si ma facea fericit,fata nu era pregatita pentru o relatie ,nustiu daca e adevarat dar nu mam suparat pe ea,dar stiu un lucru ca inca ma iubeste,dar ea se crede mica,am incercat sa trec peste ,am decis sa plec departe de ea,peste 17 zile plec in Franta ,dar eu mi-as dori sa fiu cu ea sau sa ma intorc in timp si sa nu fiu asa pampalau ,nustiu si acum am de ales ,sa raman sa imi termin scoala chiar daca colegii sau prietenii o sa se rade de mine ca am renuntat sa plec ,sa ma duc in legiune si sa imi incep o viata noua departe de ea departe de toti sau sa ma duc in Spania la unchii mei sa ma angajez pentru ca miau oferit un loc de munca,desi eu nu as vrea ,oricum o iubesc pe fata aia mai mult ca pe mine ,as vrea sa ma casatoresc cu ea dar nustiu sigur ca se crede copila si poate ar fi mai bine sa plec …imi este frica de ce o sa aleg si mai sunt si altii care imi spun ce sa fac dar nustiu daca e bine ,asta ar fi decizia mea,oricum nustiu daca o sa raspunda cineva ,ca articolul e de acum 6 ani ,va multumesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s