Ce parte a prăjiturii mănânci întâi?


Medicul și psihoterapeutul creștin Scott Peck povestește cum a fost consultat de o doamnă, analist financiar, care se plângea că amâna mult deciziile importante legate de muncă. Copingul acesta de evitare îl folosea, la o investigație atentă, în toate domeniile vieții ei, nu doar la slujbă. Pentru a-i explica ce se întâmplă cu ea, terapeutul a întrebat-o: ”-Vă plac prăjiturile?” Răspunsul ei fu: ”-Oh, da, cum să nu!”.”-Și ce parte a prăjiturii mâncați mai întâi?”.”-Glazura întotdeauna!” Femeia consuma întâi cea mai bună parte a prăjiturii, pe care o devora într-o clipă, lăsând apoi părțile mai puțin apetisante. La fel se întâmpla și-n viața de zi cu zi: în prima oră din zi se ocupa de lucrurile cele mai frumoase, lăsându-le pe celelalte, mai grele, să-i amărască întreaga zi.

Exemplul celebru, edificator în aceeași direcție, este cel al experimentelor care s-au făcut copiilor de grădiniță. Educatoarea le-a pus micuților în față câte o prăjitură, spunându-le: ”-Merg să vă aduc alte prăjituri. Dacă le mâncați pe cele pe care le aveți în față, nu mai primiți nimic după! Cei care rezistați tentației și nu vă atingeți de prăjiturile care vi s-au dat, veți mai primi, în câteva minute, încă cinci!”. În ce-a constat experimentul cu pricina? Copiii aceștia au fost urmăriți, în dinamica lor, de-a lungul vieții, până la maturizare. Copiii care au consumat cu lăcomie atunci prăjiturile pe care le-au avut înaintea simțurilor, au ajuns adulții rebeli, implicați în diverse găști sau secte, au renunțat la școală prematur, au avut slujbe și vieți de familie care nu i-au împlinit. Copiii care au răbdat și s-au abținut la a consuma prăjiturile din față au devenit oameni cu vieți împlinite, sub toate aspectele existențiale.

Iubiți cititori, când învățăm să suferim, învățăm și să creștem! Un sportiv știe că, dacă nu se înfrânează de la plăceri, nu va atinge niciodată performanța. Un creștin cunoaște faptul că viața aceasta, care ține o clipă, înseamnă răstignire, cea care urmează -și care e veșnică- aduce cu sine învierea.

Haideți să ne schimbăm obiceiurile! Să începem să consumăm întâi acea parte din prăjitura vieții care ne place mai puțin, oricât de amară ar fi, iar apoi să ne bucurăm de bucata care ne place cel mai tare! Cândva vom ști că, în lumina sănătății noastre spirituale, tocmai acea parte neplăcută din prăjitură ne-a ajutat cel mai mult să creștem și să ne dezvoltăm armonios. 😉

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Ce parte a prăjiturii mănânci întâi?

  1. Mihaela Pana zice:

    Apropo de experimentul cu copii: mi-aduc aminte ca la gradinita eu preferam sa beau ceaiul de dimineata mai intai (ca era obligatoriu, dar nu-mi placea!), ca apoi sa ma bucur de felia cu gem:-)

    Imi place tare mult ideea asta: cand invatam sa suferim, invatam sa crestem! Asa este! Doar ca noi, azi mai mult ca niciodata, cautam bucuria fara sacrificiu. E o mare inselare asta! Si neputinta, slabiciunea sufleteasca se vad din atitudinea de copil rasfatat pe care o avem foarte multi dintre noi… Si pana nu traim si nu ne asumam si lucrurile neplacute din viata noastra nu ne vom maturiza…

  2. Daniela zice:

    Prajuturii din imaginea ta i-as manca prima data ornamentul din varf, nu are gust prea bun (probabil e doar zahar si coloranti), dar e frumos… Oare ce-o fi insemnand acest comportament?

  3. alalaltu zice:

    Eu pap tot, nu discriminez (pozitiv sau negativ) nicio parte a prajiturii. ce blog frumos!

    • Multumesc tare mult! Regasesti atitudinea fata de prajitura in raportarea ta la viata, in general? Iti place viata si iti place sa te implici in ea cu toata fiinta ta, chiar daca are momente mai putin dulci? 😉

  4. Lidia zice:

    Avem toti un destin , dar cum va fi scris depinde pe jumatate de noi .
    Ar fi pacat sa nu savuram fiecare clipa , viata ( prajitura ) , cu plusurile si minusurile ei , pentru ca este ireversibila , pentru ca ne apartine si pentru ca prin ea avem sansa de a crea sau descopri ceva nou … de a ne bucura de acel sentiment placut de fericire sau de a invata ceva din acele momente de tristete sau declin .
    ” Ne ajuta sa crestem ”
    Viata este atat de frumoasa , trebuie doar sa o privim din unghiul potrivit .
    Viata cere un sacrificiu , asemeni unui trandafir care fara apa nu ar fi atat de frumos si parfumat . Iar o viata simpla si prea confortabila , ce nu este clatinata nici macar de o adiere de vant , este ca o floare artificiala , ne incanta privirea insa este lipsita de vibratie , de parfum , de esenta .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s