Cum să faci față mai ușor xenofobiei religioase?


A face parte dintr-o altă confesiune decât cea majoritară pe tărâm mioritic românesc nu e tocmai cel mai ușor lucru. Mai ales dacă ești membru al unei Biserici mărturisitoare, așa cum sunt, prin excelență, comunitățile religioase creștine vestice. Sau dacă ești atașat profund conținuturilor spirituale propovăduite de Biserică. Observ că a fi catolic, evanghelic sau de o altă denominație (ori de o altă religie) devine prin însăși această apartenență un criteriu suficient pentru a stârni ura și dezgustul majorității. Atunci când trăiești din belșug viața de credință ești catalogat drept ”fanatic”, ”îngust”, ”înapoiat”. Atunci când ești mai apropiat de stilul de viață al majorității decât de perceptele religioase, trezești iarăși repulsia: ”iată că și voi sunteți la fel!”, imediat dându-ți-se și exemplul vreunei persoane care a avut cândva tangență cu a ta confesiune, chiar dacă nu și-a interiorizat niciodată adevărurile de credință. Oricum ar trăi o minoritate, nu-i bine, în ochii majorității. Interesant este faptul că nimic din ceea ce vine din afara noastră și face referire la noi nu rămâne în exteriorul ființei noastre. Încet, încet, internalizăm ceea ce se spune despre noi și, dacă nu știm să facem față acestei provocări, putem avea parte de repercursiuni interioare pe care nu ni le dorim.

Termenul de xenofobie religioasă nu face referire doar la teama pe care ți-o produce contactul cu o persoană aparținând unei alte culturi religioase, ci și la ura față de cei care sunt diferiți religios de tine. Dacă aparții unei alte biserici decât celei Ortodoxe pe plai bizantin, trăind într-o societate xenofobă, ai toate șansele să suferi de internalizarea xenofobiei religioase. Mulți pacienți de alte confesiuni cu care am de-a face se simt rușinați de apartenența lor eclezială, au o stimă de sine prăbușită, se izolează, se feresc să vorbească despre credința lor sau au simțăminte de tristețe și de teamă.

O parte a acestui proces de depășire a internalizării xenofobiei este recunoașterea că apartenența ta religioasă, care diferă de cea a majorității, îți stârnește simțiri apăsătoare. Poate ai fost numit de ceilalți ”papistaș”, ”pocăit”, ”sectar”, ”eretic”. Poate ți-a fost refuzat un loc de muncă pe criterii confesionale. Poate colegii râd de tine în fel și chip sau scornesc fel de fel de istorisiri închipuite despre biserica de care aparții. Sigur că astfel de atitudini sunt nedrepte, violente și sancționabile într-un stat civilizat. Dar pe ceilalți nu-i poți schimba! Unde poți lucra este propria-ți făptură.

Colegii noștri cognitiv-comportamentaliști propun luarea câtorva măsuri în dreptul persoanelor care se confruntă cu internalizarea xenofobiei. Iată câteva:

1. Ia o bucată de hârtie și un pix! În coloana din stânga, notează toate lucrurile negative pe care le-ai auzit despre confesiunea de care aparții (de ex., ”protestanții nu au respect pentru Dumnezeu, folosesc instrumente în închinare”, ”catolicii sunt animați de dorința de a asimila ortodoxia”)! Pune o steluță în dreptul remarcilor pe care ți le-au spus cel mai des apropiații tăi! Pune încă o steluță în dreptul afirmațiilor pe care tu le-ai gândit despre frățietatea ta eclezială! Fii atent la simțirile pe care această analiză le naște în tine și ia act de ele!

2. În coloana din dreapta, în dreptul remarcilor negative, notează o remarcă pozitivă, susținută de evidențe obiective. De pildă, protestanții folosesc instrumente în scopul de a fi relevanți pentru cultura vremii, însăși ortodoxia în Africa având cu totul o altă imnologie decât cea din spațiul nostru. Catolicismul recunoaște dreptul de a fi creștin oricărei persoane botezate în Numele Sfintei Treimi, indiferent de apartenența religioasă, respectând dorința fiecăruia de a adera la acea denominație care-l apropie de Cristos.

3. Pe o altă hârtie, notează toate lucrurile pozitive pe care le cunoști despre membrii confesiunii tale. Pune în dreptul celor scrise numele unor personalități cu mare influență asupra umanității sau numele unor persoane din comunitatea ta locală religioasă. (Ex. Maica Tereza, Papa Ioan – catolicism, C.S. Lewis, Martin Luther King – protestantism).

4. Cunoaște-ți crezul! Caută să citești cât mai multe despre dogma confesiunii tale, despre contextul și nevoia apariției sale în istorie, despre impactul pozitiv asupra întregii comunități!

5. Amintește-ți adesea de lucrurile pe care le-ai descoperit despre denominația ta, mai cu seamă în acele clipe când atacurile celorlalți se întețesc!

Depășirea internalizării xenofobiei religioase e un proces îndelungat, în cursul căruia vei experimenta simțiri diferite. Important e să mergi înainte, în ciuda fricii și a tristeții care te încearcă uneori, căutând a nu răspunde majorității cu aceeași monedă, dar păzindu-te tototdată de a face loc înăuntrul tău unor acuzații generalizante, ignorante și fără nicio bază în realitatea credinței. Curaj, El a biruit lumea!

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Cum să faci față mai ușor xenofobiei religioase?

  1. Theodor Rebbe zice:

    Din simpla curiozitate, eu nefiind crestin – astfel pentru mine denominatiile Crestinismului nu conteaza, as dori sa te intreb cateva lucruri:

    1. Te-ai nascut intr-o familie baptista sau ai devenit (spre exemplu convertire de la ortodoxism)?
    2. Nu stiu cum se practica botezul in Biserica Baptista, stiu doar de crestinii vechilor Biserici ca o fac imediat dupa nastere; asadar te-ai botezat la maturitate sau in copilarie? (cum e acest proces, se face cateheza inainte cum se face la catolici pentru botezul adultilor?)
    3. Ai intalnit persoane care sa te fi discriminat in vreun fel pentru apartenenta ta la o confesiune crestina protestanta? sau sa te fi insultat pe tine sau credinta ta?

  2. 1. Prin convertire, prin exemplul frumos al unor colegi practicanti, ca raspuns la nevoia-mi interioara de Cristos si de la Ortodoxie la protestantismul baptist. Vezi: http://www.youtube.com/watch?v=fD1512_XJEw. Parintii mei sunt membri inactivi ai Bisericii majoritare, dar simpatizanti ai protestantismului. Nu sunt un conformist in niciun domeniu al vietii, implicit in cel eclezial. Sunt protestant ca dogma, dar ecumenic in practica.
    2. Botezul se face prin scufundare, la varsta credintei, dupa o cateheza serioasa, dar nu are insemnantatea „mistica” pe care o are in confesiunea catolica. E doar o marturie exterioara a unei schimbari interioare, convertirea inimii fiind considerata actul reprezentativ pentru mantuire.
    3. Da, am intalnit. Nu ca-n evul mediu, ci in forme mai diplomate si mai subtile, dar dureroase. Spatiul romanesc e, dupa parerea mea, unul prin excelenta exclusivist. Cum eu sunt mai ecumenic din fire, nu ne prea intelegem. :))
    Multumesc pentru intrebari!

  3. Theodor Rebbe zice:

    Ma bucur ca mi-ai raspuns la intrebari si iti multumesc asemenea….aveam o oarecare ezitare in a le pune sau nu deoarece, cum ai spus, multi crestini sunt oarecum marcati de ura celorlalti si evita astfel de intrebari.

    Miscarea ecumenica initiata de Paul VI la Conciliul Vatican al doilea este imperativa pentru Crestinsm ca religie pentru a face fata provocarilor moderne si ma bucura ca prinde si in afara Bisericii Catolice. Definitia Bisericii data de Ambrozie de Milano e una extrem de adevarata chiar si in timpurile noastre si anume „diversitate in unitate”. Ecumenismul a condus la deschidere intre confesiuni si abandonarii expresiei interpretate ad litterzm a lui Ciprian de Cartagina ca „extra ecclesia nulla salus est”.
    Si relatiile cu evreii si Iudaismul sunt altele si in zilele actuale prea putin mai suntem acuzati de deicid.

    Am inteles, asadar, ca botezul are loc dupa acea „metanoia” de care vorbea apostolul Paul din Tars, fara a-i da o conotatie sacramentala.

    Sa ne fereasca D-zeu sa intalnim asemenea fanatici ca in Evul Mediu, ca ar fi de groaza; chiar un amic imi zicea ca are un prieten care ar baga cutitul in mine pentru simplul motiv ca sunt evreu (pe acest motiv am fost acuzat ca eu conduc lumea :)) ).
    Orice discriminare e dureroasa, de aceea e bine ca oamenii sa invete sa fie toleranti si buni; iar motto-ul meu este sa ii invat pe ceilalti ce inseamna virtutea, blandetea, bunatatea, moralitatea etc prin propriul exemplu si sper ca D-zeu sa ma ajute in acest sens.

    Spatiul mioritic e din pacate unul dintre cele mai xenofobe, cel mai antisemit si cel mai intolerant cu privire la confesiuni; asta pentru ca Biserica Ortodoxa Romana propavaduieste astfel de idei…partea buna e ca ortodocsii practicanti sunt pe cale de disparitie, in 20 de ani spun statisticile ortodoxe ca vor fi biserici goale ca in Vest.

    • Da, in toate initiativele umane exista doze diferite din diverse motivatii. Se poate ca initiativa papilor de revizuire a ideii de crestinism sa fi avut si o componenta defensiva, in fata secularizarii si chiar a exodului catolicilor spre taramuri denominationale protestante. Dar eu cred sincer ca, printre alte motivatii, incepatorii si continuatorii apropierii ecumenice au fost oameni care, pentru prima oara poate in istorie, au vazut in cei de alte confesiuni fiinte demne de tot respectul si de toata dragostea!
      Nasterea din nou, convertirea, metanoia, e evenimentul considerat crucial in protestantism. Fondul, nu formele, zicem noi. 🙂

      • Theodor Rebbe zice:

        Biserica Catolica prin Conciliul Vatican al II-lea si-a bagat calul troian in propria colivie. Pius XII a lasat o Biserica extrem de puternica si bine inchegata; odata cu Paul VI daca e sa judecam dupa canoanele bimilenare ale Catolicismului, s-au introdus idei condamnate anterior. Biserica postconciliara este foarte aproape de ruina spre deosebire de gruparile catolice traditionaliste care au facut schisma pastrand randuiala veche, iar ele infloresc spectaculos. Celebreaza liturghii duminicale cate trei consecutiv datorita multimii credinciosilor, iar bisericile lor sunt arhipline.

        Tinta acestor traditionalisti este convertirea a tot ce misca, obiectivul major fiind papalitatea, dar pana atunci se rezuma doar la enoriasi; si se pare ca au succes si prin randul protestantilor (un pastor lutheran, s-a convertit la ei si e posibil sa-si atraga toata parohia). Daca Biserica Ortodoxa Romana e considerata potrivnica, gruparile traditionaliste catolice sunt de zeci de ori mai potrivnice a tot ce nu e conform credintelor lor (cele catolice anterioare conciliului din 1962-1965).

        Din cate stiu in Franta ei sunt sustinuti de familiile din nobilimea franceza.

  4. O biserica exclusivista si legalista prinde foarte bine oricand si oriunde. Se pare ca martorii lui Iehova si adventistii au fost printre singurele confesiuni cu elemente crestine care au avut o crestere substantiala anul trecut in State, in vreme ce protestantismul si catolicismul au fost in declin numeric. Conciliul Vatican II a insemnat o intoarcere de la inchistarea formelor la o biserica proaspata si vie, de la clericalism la preotia universala, de la exclusivism la universalism… Lefebristii pot avea priza la public, dar la acel public ce adora slova, necunoscandu-i si nepatrunzandu-i spiritul.
    Oricum, crestinismul practic va reprezenta intotdeauna o minoritate, o „turma mica”, adesea rupta si persecutata de orice forma de institutionalizare a credintei. 😉

    • Theodor Rebbe zice:

      Nu sunt numai adeptii Societatii Pius X a lui Lefebvre care sunt oarecum mai indulgenti, ci ceilalti traditionalisti sedevacantisti. Cine cunoaste latina sigur e patruns de spiritul acela de care vorbesti; nu e numai slova; iar traditionalistii stiu bine latina.

      Martorii lui Iehova din cate stiu, nefiind trinitarieni nu sunt considerati crestini, insa adventistii din cate stiam eu sunt considerati crestini de majoritatea cultelor. Aceste doua culte alaturi de mesianici sunt dusmane delcarate ale Iudaismului si, noi evreii ortodocsi studiem destul de bine tacticile lor de convertire alaturi de Scripturi pentru a nu lasa unul de-al nostru sa le pice in plasa.

      • De sedevacantisti nici nu mai vorbesc.
        Stereotipiile ritualice, indiferent de confesiune, chiar incarcate simbolic, contureaza, pe de o parte, pseudoimpresia ca omul nu se poate apropia de Dumnezeu nemijlocit, avand nevoie de puterea, ungerea si mijlocirea lor mistica, iar, pe de cealalta parte, incep sa fie adorate ele insele, omul pasind cu greu dincolo de ele. Asta nu inseamna ca nu exista autentic printre credinciosii onesti.
        In ceea ce ma priveste, existenta confesiunilor evanghelice si intalnirea personala cu Domnul Isus pe care mi l-au prilejuit au fost de un real folos pentru toate compartimentele vietii mele, nu doar pentru cel spiritual, Viata mea s-a umplut de multa lumina, pace si speranta, deopotriva cu evenimentul convertirii. Astazi, consider ca trainicia unei confesiuni sta in capacitatea de a ramane fidela lui Dumnezeu, in timp ce raspunde cu dragoste unei alte denominatii, chiar contrara crezului ei. Iar, la nivel uman, credinta autentica se vede in masura asumarii celor de o alta credinta – sau de o alta forma de necredinta -; o asumare plina de bunatate, de jovialitate, de nadejde si de dragoste; o asumare smerita si candida, izvorata din intelepciunea convingerii ca, oricat ai fi de aproape de adevar, nu esti nici detinatorul lui integral, nici cel indreptatit a-l impune vointei libere a fratelui tau. Pana la reasezarea tuturor lucrurilor, ma rog ca toti cei sincer cautatori de Dumnezeu, indiferent de crez, sa ajunga sa traiasca din traditiile lor acele elemente care sa-L faca pe Dumnezeu prezent, mantuitor si marturisitor prin ei.
        Luptele de partide, orgoliile si multa mandrie confesionala, desi ma mai aprind cateodata si pe mine, nu sunt ego-sintone cu natura si chemarea mea.

        De aici, de pe acest forum deschis tuturor celor care se angajeaza sa-i respecte pe ceilalti diferiti de ei, le transmit, eu, cel diferit chiar de mine in fiecare zi, un mesaj sincer de prietenie si de dragoste! 😉

  5. Theodor Rebbe zice:

    Omul inca de la inceputul creatiei s-a putut apropia de D-zeu fara alte mijloace; si nu e nevoie de nici un fel de mijlocitor intre fiinta umana si El.

    Pentru credintele crestine traditionale, fiind urmasele directe ale politeismului antic in care au inserat elemente iudaice, e firesc sa aiba si alte deitati (semizei) – asta sta chiar la baza evolutiei si expansiunii lor. In mod imperativ a fost nevoie de o ierarhizare si o viziune mistica a preotului, caci trecerea brusca de la pagnismul vremii cu ierarhie clerticala bine definita, la un Crestinism simplu si fara preoti era cu neputiinta pentru popoarele acelor epoci.

    Credinta e pentru fiecare revelata intr-un mod unic si aparte, iar D-zeu se arata fiecaruia intr-un mod personalizat. Odata ce ajungi sa cezi cu adevarat pot spune ca e imposibil sa mai revi la ce ai fost / la tentatiile vremii…cunosc sentimentul.
    Este ca povestea lui Aristotel cu pestera, focul, umbrele si lumina solara.

    Luptele intre”partide” sunt cauzate din fobia unei confesiuni de a pierde credinciosi, e o strategie de marketing pentru a-si pastra banii (=credinciosii); iar cand te ataca…atunci poti sa-i ataci si tu.

  6. Cristina Ghedea zice:

    imi dau seama ca e frumos sa ai un serviciu ca al dvs. prin care poti ajuta pe multi chiar atunci cand au nevoia mai mare, si totodata inteleg ca e atat de obositor sa asculti atati oameni cu tot atatea probleme.

    Dumnezeu sa va binecuvante si sa va calauzeasca in lucrarea pe care o faceti ca Numele Lui sa fie slavit!

  7. Da, e un har deosebit sa lucrez cu bolnavii psihic.
    Multa binecuvantare si dvs.!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s