De ce iubim animalele?


Dacă ești iubitor de animale, te provoc să răspunzi la două întrebări:

1. Ce te face pe tine să iubești animalele?

2. De ce crezi că unii oameni prețuiesc atât de mult animalele?

Orice răspuns e binevenit. Nu căutăm explicații savante, ci doar să ne cunoaștem puțin mai bine psihicul.

Aștept cu mare deschidere răspunsul tău! 😉

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

27 de răspunsuri la De ce iubim animalele?

  1. Elena zice:

    Sunt frumoase, amuzante, nevinovate, iubitoare, prietenoase. Le iubesti fara sa vrei. Ele nu cer prea mult, dar bucuria lor este deseori inepuizabila. Nu se pot supara pe tine, nu prea am vazut animalutz imbufnat. Cateodata, nici nu inteleg nervii oamenilor, violenta lor, nu prea cunosc justificarea comportamentului acestuia, sau uita repede. Oricum ai fi, ele te primesc la fel. Stiu sa tina secrete:), si nu acuza.Au incredere deplina in tine. Stiu sa asculte, desi nu inteleg o iota din ce spui. Sunt prieteni model. De-asta imi plac animalele, si poate este si motivul pentru care altora le plac.

    • Multumesc, Elena! Sa inteleg ca iubim animalele pentru ca ne sunt sprijin afectiv, au asteptari reduse de la noi, au incredere neconditionata in noi si ne sunt prieteni in orice vreme. Sintetizand. 🙂 Multumesc! Ai vreun animal? Ti-ai dori unul?

  2. Katy zice:

    In urma cu aproape doi ani am avut grija de o catelusa numita Sandy(de la sand=nisip), pentru ca era o maidaneza de culoarea nisipului, care a fost domesticita de o familie de prieteni care mi-au incredintat-o pentru o vara intreaga….era foarte cuminte insa chiar si asa a fost destul de greu sa impart responasabilitatea cu o prietena…a fost necesara o disciplina zilnica sa o duc afara cand era fie frig sau foarte cald de vreo 3 ori pe zi si am simtit acea responsabilitate a purtarii de grija, ca si cum ar fi fost copilul meu….insa distractia era pe cinste…faceam jogging impreuna, ii faceam dush cand se ducea in mlastina paraului pe malul caruia o plimbam(si venea toata spasita, constienta ca a gresit, dar tare jucausa si vesela ca a reusit sa se distreze putin prin noroi), iar cand se scutura, faceam si eu „dush”…o periam, o mangaiam, ii cantam, ne uitam una in ochii celeilalte…si mereu ma gandeam daca are cine sa aiba grija de ea cat eu lipsesc…faina experienta, ce as putea sa zic…desi nu sunt amatoare de a tine animale in casa, imi plac indeoseobi cainii…le consider niste animale inteligente si loiale, jucause dar si foarte atente la ce se intampla in jur…si probabil ca daca as avea o casa cu o curte, as tine cel putin un caine 🙂

  3. Elena zice:

    Momentan nu am un animal, dar urmeaza. 🙂

    Pentru ca tot vorbeam de loialitatea si prietenia animalelor, un reportaj foarte frumos:
    http://www.descopera.ro/dnews/8069923-emotionant-cainele-japonez-nu-si-a-abandonat-prietenul-ranit-de-tsunami-video

  4. Katy zice:

    imi place mult un film pe aceeasi tema a loialitatii animalelor: Hachiko- A dog’s Story(2009)…ce am mai plans la filmul ala 😛

  5. Elena zice:

    Da, intr-adevar e emotionant filmul. Nici eu nu m-am putut stapani. Cainii sunt asa nobili.

  6. Katy zice:

    imi place acest atribut-NOBIL-cred ca reflecta toate calitatile lor, cuprinzandu-le.

  7. Elena zice:

    🙂

    Da, sunt ei nobili, dar pentru unii sunt si gustosi.
    Ce parere ai despre consumul carnii de caine?:(

    De ce iubesc oamenii animalele e mai usor de zis, dar de ce nu le iubesc e mai greu…Poate din cauza ca tine de propriul lor caracter.

  8. Katy zice:

    nu ma pronunt din punct de vedere etic sau al preferintelor culinare, ci pur si simplu din punct de vedere al educatiei formale si non-formale care am primit-o…nu cred ca as face asta… de ce unii aleg acest meniu, e greu de raspuns…poate e un context cultural in care nu este ne-etic sa consumi carne de caine, dupa cum, in China sau alte tari nu este ne-etic sa consumi carne de pisica sau alte animale ciudate de pus pe farfurie pentru noi romanii.

  9. Elena zice:

    Super articolul, felicitari.

  10. Veronica zice:

    Cred ca pt inocenta lor, dragalasenia lor; pt afectiunea lor dezinteresata, manifestata; pt destinderea ce ti-o da sa te joci cu ei; pt nevoia lor de afectiune si ingrijire; un fel de relatie de completare: pufi are nevoie de tine, iar tu si mai mult de el;
    nu te barfesc, nu te tradeaza (cel putin cainii), nu sunt prefacuti.
    ……
    M-am gandit la caini si la pisici; la pesti nu stiu cat e de valabil, cat de mult se exprima ei; iar pt bunica mea, e valabil si pt gaini, purcei, gaste, etc., ce are pe langa casa. Da, cred ca am inceput cu intrebarea 2;
    ……
    imi plac animalutele, adica puii; daca nu-l cunosc de cand a fost mic, sa-i pun nume, sa crestem impreuna, nu prea ma imprietenesc, si nu mi-e drag in mod deosebit un animal; in copilarie am avut mai multe animalute pe langa casa: pasarele, un ratoi mut, care le-a adoptat fratele meu de pe nu stiu unde; o pisica inteligenta si frumoasa, Rita, pe care am adoptat-o de la o fabrica din apropiere, a crescut la noi, a facut pui; dupa o vreme am dus-o la tara; a trait ani buni acolo, s-a adaptat la padure, i-a placut, doar ca intr-o zi nu s-a mai intors de la vanatoare. Am mai avut catelusi (Ursu l-am botezat pe unul, tare frumusel, dar a trebuit sa-i caut stapan la casa, ca eram mai mari si n-am avut timp de el) si caini (pe care i-a adoptat tata de pe strada, ca-i era mila de ei- si acum e un paradox, tata se intelege mai bine cu cainii decat cu oamenii);
    ……..
    Tragedia incepea cand trebuia sa te desparti de ei, si cred ca eu atunci am inceput sa fiu nepasatoare; am ales nepasarea in locul durerii, sau… doar imi luam gandul,… sau,…; acum imi plac doar puii (cand invata sa vorbeasca ;)), cainii lup si labrador; daca as locui la casa, mi-ar placea un caine, dar nu pe post de portelan, ci sa fim prieteni 🙂
    … gata, am incheiat.

  11. Theodor Rebbe zice:

    Incep acest raspuns prin sfintirea Numelui lui D-zeu care le-a creat pe toate: „Kadosh, Kadosh, Kadosh Adonai Tevaoth, melo kol haaret kevodo” – Sfant, Sfant, Sfant e Domnul Tevaoth (Ostirilor), plin e pamantul de gloria Lui.
    Intr-adevar toata creatia atesta marirea si frumusetea Lui, de aceea nu iubesc doar animalele, ci si plantele – florile si chiar fulgerul si furtuna.
    Am 3 catei si 4 pisicute si ma bucur ca locuiesc la casa pentru a avea aceasta posibilitate.

    Animalele au fost create pentru ca omul sa se foloseasca de ele, dar sa le si iubeasca…astfel intr-un animal de casa gasesti un sprijin, o joaca ce aminteste de copilarie, o licarire de iubire…orice.

  12. Diana zice:

    Eu am un Shushu, un motan frumos si inteligent care atunci cand este multumit, rade , eu tot timpul am spus ca si animalutzele rad si se bucura.Uneori se imparte intre mine si fiul meu,caci atunci cand ajung acasa , este deja intins ca un covoras pe hol, iar dupa ce intru in casa, incepe ~interogatoriul ~….miauna , ca sa aflu ca este bucuros ca ma vede, iar gestul lui de yupi-yupi, cum ii spun eu, ma face sa cred ca este fericit.Imi place sa stiu ca atunci cand deschid usa, o pufosenie gri, ma intampina in prag, cred ca ma simte chiar de cand cobor din lift.Uneori il las sa-si faca turul pe palier, in cautare de noutati, dar imediat ce simte miscare pe scara, sare pe clanta usii si o deschide.Este un motan tare istet, iar despre curatenie si atitudine ce sa mai spun !?
    Este un adevarat aristocrat, pana si coada o plimba cu mandrie, ridicata ca un telescop , mersul este de felina cu clasa. Shushu, face parte din familie, este un sufletel care ne-a umplut zilele ,ne-a colorat viata, chiar daca el este gri.

  13. Laura Tincu zice:

    Eu cred ca nimic nu este intamplator…
    Mi-am pierdut motanul dupa o lunga suferinta… O perioada dupa aceea am refuzat sa am un alt animal in casa. Spun „in casa” pentru ca Dumnzeu a vrut sa-mi scoata in cale diferite situatii pe care le-am tratat rece (teama pierderii) …dar totusi cu multa dragoste.
    Un an de zile am hranit un pui de caine aflat la marginea orasului. Acolo a stat, acolo m-a asteptat… pana intr-o zi cand un om bun a decis sa-l ia.
    La scurt timp, intr-o zi rece, sub o masina, un alt pui de caine speriat, lovit la picior isi facea loc in viata mea. Atunci l-am luat in casa si… mi-a bucurat zilele trei saptamani pana un suflet mare l-a adoptat.
    Astazi, am doua pisici descoperite intr-o punga aruncate in strada. De ele nu am mai reusit sa ma despart. O pisicuta si un motan, amandoi speriati si infometati..
    Culmea este ca motanul are exact aceeasi culoare ca si cel pe care l-am pierdut atunci… 🙂

    Animalele sunt niste fiinte extraordinare. Iti ofera iubire neconditionata, sunt inteligente,amuzante si frumoase prin simplitatea lor.

  14. Marius zice:

    Îmi plac animalele de tot soiul…câini,pisici,suricate,etc….Obişnuiam să privesc cu mama mea pe Animal Planet documentare întregi despre suricate…modul în care se raportau şi interacţionau ne fascinau,desi,pe undeva,nu sunt animale foarte atrăgătoare fizic.
    Îmi place animalele când sunt pui,şi sunt atât de drăgălaşe.
    Totuşi…e un aspect pe care vreau să-l supun atenţiei…iubim animalele într-atât de mult,încât îi punem mai presus de oameni.Fără îndoială,îşi au rostul în viaţa omului,şi avem multe de învăţat de la ele.Cred că nu degeaba Domnul Isus făcea afirmaţia în Matei 6:26 : „Uitaţi-vă la păsările cerului…” Cu siguranţă avem lucruri frumoase şi adevărate de împrumutat de la ele,însă să nu le punem mai presus de entitatea numită OM.Nu cred că avem mandat de a face asta,şi nici nu cred că e bine,indiferent de caracterul pe care îl dezvoltă un om.Hristos muri pentru om,nu pentru animal.(1 Cor. 8:11).
    Iubiţi animalele.Ele pot îmbunătăţi considerabil viaţa unui om.Mai presus de toate,iubiţi omul,chiar dacă deseori ei nu sunt vrednici de iubirea voastră…
    Co consideraţie,
    Marius

    • Adevarat! E mai comod sa iubesti animalele, pentru ca ele nu deschid gura, asemenea omului, ca sa spuna bazaconii, si nu ranesc conditionat. Dar ai dreptate! Multumesc pentru ganduri!

  15. Bună!
    Un singur cuvânt le poate descrie: bunătatea. Ele nu-și lasă animalele la colț de stradă și îi părăsesc, nu abuzează. Nu știu de ce umblă vorba de câinii maidanezi care „mănâncă copii de vi”. Câinii îndură frigul, oamenii răi care-i lovesc, sunt așa chinuiți pe stradă, tot ce-și doresc este o căsuță a lor pe care s-o apere, dar cum câinele îmbătrânește sau din motive medicale nu-și mai poate face munca, omul ce spune? Să-l abandoneze… Oamenii sunt răi , înjură, se droghează, omoară, fură, și parcă noi suntem ăia cu „rațiune”…De ce oamenii trebuie să pună otravă la bieții șoricei care vin din cauza omului care nu știe să pună într-un borcan mâncarea și o lasă împrăștiată? Sau ce vină are un gândac, care e tot o ființă, că nouă ne este scârbă de ei? Mă gândesc la bietele animale pe care le mâncăm, ce viață au!Fiecare are o singură viață care trebuie trăită și noi le-o luăm…
    Oamenii care nu iubesc animalele sunt răi, deci România nu duce lipsă…
    O iubitoare de animale,
    Bianca.

  16. Hornea Ana Maria zice:

    Numai cand pronunti cuvantul ,,animal,, simti o dragoste uriasa care se revarsa in inima ta, ca o ploaie de fantezii si culori ce danseaza inauntrul tau pe un cantec frumos.

  17. iulia zice:

    Cam tarziu raspunsul meu dar voi raspunde la cele 2 intrebari totusi:
    1. iubesc animalele pentru puritatea ,gingasia si devotamentul lor
    2.unii oameni pretuiesc animalele pentru ca au descoperit iubirea neconditionata ,devotamentul si linistea sufleteasca.
    A fost sa fie sa am pisici in viata mea,dar imi plac cainii in aceeasi masura,fac voluntariat pentru ei si daca n-as avea un motanel atat de posesiv si bataus,haha si as sta intr-un apartament cu 3 camere as lua si un catelus.Se spune ca pisicile sunt independente,egoiste si parsive….vreau sa spun ca motanelul meu negru nu poate sta fara mine,sa-i dau doar albus de ou si masline el e fericit cu mine (si cu familia mea bineinteles).Am plecat intr-o vacanta si l-am lasat o saptamana la o ruda…desi avea cea mai buna mancare,cele mai bune conditii,jucarii,sisaluri,etc,dragul meu „copilas” a zacut pe un dulap vreo 4 zile,apoi timid a baut si a mancat cate ceva,a slabit de nu l-am mai recunoscut aproape si cand m-am intors sa-l iau ,a mieunat asa lung,a sarit pe umarul meu si s-a prins cu gherutele ca si cum sa nu-l mai las niciodata „prin vecini”.Cum am ajuns acasa,a inceput sa alerge ca disperatul,a mancat ca spartul si de atunci doarme doar langa perna mea;cand ma ridic (si pentru o cana de apa) vine si el repede ca si cum i-ar fi teama ca iar plec pe undeva si-l las.Ce mai…ne topeste! De-acum in vacanta ,cautam hoteluri care primesc si animale si-l vom lua frumusel dupa noi ,ca in familie!

  18. iulia zice:

    Vreau sa mai adaug ca iubesc,ma atasez enorm de pisici si caini pentru ca ele sunt animale domesticite si care au dezvoltat de-a lungul timpului un devotament si o afectiune pentru om (spre deosebire de vaca,gaina,porc si altele).Sunt multe de spus pe tema aceasta .Nu sunt vegetariana,insa nu suport consumul excesiv de carne,nu inteleg macelarirea in masa doar pentru deliciul culinar…Nu accept ignatul,sacrificarea mieilor de Paste,e ca un horror pentru mine! Atata sange in numele religiei si a traditiilor,o aberatie! E prea mult,multe animale macelarite care in final ajung la gunoi! In China se consuma si fetusi umani,acolo vrem sa ajungem?! Nu se poate,cum sunt reclame pentru renuntarea la tutun,alcool,zahar,asa ar trebui sa fie reclame pentru renuntarea consumului excesiv de carne!

  19. Alexandra zice:

    Iti spun sincer ca nu am un raspuns concret, stiu doar ca atunci cand ma apropii de un animal devin mai buna, mai fericita ,simt cum sufletul se lumineaza.Animalele reusesc sa-mi arate latura frumoasa a vietii, simt ca am o conexiune cu ele care lipseste in compania oamenilor. Iubesc animalele din tot sufletul , nu stiu de ce , stiu doar ca le iubesc.

  20. Filip zice:

    Omul ca creatura dominanta trebuie sa aiba si prieteni de alta rasa , deoarece pamintul fara animale , nu mai este pamint .

  21. Marcela zice:

    Imi iubesc cainele si inclusiv orice alt caine, pisica etc. pentru ca ei au ochii plini de dragoste si intelegere. Inca pentru ca ei ma fac sa ma simt importanta, ei mereu cer ajutorul meu si asta formeaza o conexiune. Asta ce tine de mine, ei ma fac sa ma simt bine dar daca sa spun mai sincer e o iubire neconditionata, pur si simplu ii spun cainelui meu ca il iubesc din senin, chiar daca roade papucii si imi fac griji mereu cind e bolnav sau tremura de frig, e ca o iubire de mama pentru fat, doar ca difera un pic prin faptul ca oamenii odata cu varsta uita sa mai iubeasca copiii lor neconditionat, cu cainii insa ai ocazia sa fie mereu ca in prima zi. Ei niciodata nu te vor critica daca ai dat fail la examen sau nu ai spalat vesela. Tocmai de asta si unii oameni apreciaza animalele atit de mult.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s