M-am săturat. Și totuși…


– M-am săturat să mă scol în toiul izbucnirilor de violență verbală ale vecinei histrionice, chiar când visele sunt cele mai intens colorate și somnul mi-e cel mai dulce

– M-am săturat să-mi drămuiesc fiecare leuț în fața unor trebuințe reale, după decenii de învățat cu stoicism la una dintre cele mai dificile facultăți ale vremii

– M-am săturat să fiu tot ”ăla mic”, în familie, la școală, la muncă… Parafrazându-l pe Chirițescu: ”Țață, m-am săturat să fiu mic, vreau să fiu și eu mare!”

– M-am săturat să văd femei abuzate de concubinii lor, la blocul ghetou din apropiere, și mai cu seamă m-am săturat să le văd din nou întorcându-se la același calvar, neîndrăznind să caute libertatea pe care o merită

– M-am săturat de priveliștea vârstnicilor care-și revendică ostentativ și la orice oră din zi toate locurile din autobuz, așa cum m-am săturat să privesc șoferi bădărani închizându-le ușile-n nas bătrânilor neputincioși

– M-am săturat să aud că unii apropiați ai mei nu și-ar părăsi niciodată ”credința”, deși nu s-au întâlnit niciodată cu Domnul ei

– M-am săturat de ura față de fratele tău și de regretele târzii după a sa mare trecere…

– M-am săturat de incompetența unor cunoscuți, ridicată la rang de virtute, și mă doare virtutea îngenuncheată

– M-am săturat să constat că unora dintre cei dragi ai mei le e frică mai mult de viață decât de moarte

Și câte și mai câte saturații dintr-astea nu am… Și totuși, ele, tocmai ele, imuabile, de neclintit, neținând seama de dorințele mele, neschimbându-se la zbuciumul meu, mă fac să mă plec în fața daturilor acestei lumi și să o doresc mai cu ardoare pe cea ce va să fie! 😉

 

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la M-am săturat. Și totuși…

  1. florin zice:

    te referi si la mine,Andrei?
    :-))

  2. Iullia zice:

    ….ce frumos si ce adevarat!….

  3. Theodor Rebbe zice:

    Si tu ai vecina histrionica?
    1. Stiu cum e cu asaceva pentru ca si eu am avut cand stateam la bloc; dar era deja prea tarziu pentru ea sa mai fie aplicata psihoterapia…si-a perpetuat specia in cele doua fiice ale sale (din pacate fete de moravuri usoare).

    2. La ASE am invatat ca omul consuma cat are, greu se fac economii in zilele noastre, iar lipsa banilor e generalizata la romani; si intr-adevar salariile sunt mici pentru medici, pentru cea mai nobila profesie pe care si eu am ales-o.

    3. Esti mezinul?…si eu…si pe mine ma bucura pentru ca am avut privilegii :D, iar mamele evreice sunt extrem de posesive.

    4. Psihopatii care abueaza femeile ar trebui lobotomizati, sau omorati cu pietre…astia nu au scapare.

    5. Nu toti soferii sunt badarani, am vazut multi care au deschis usile chiar intre statii pentru un batranel sau o batranica; iar tinerii care stau pe locuri necedand in fata batranilor, sunt niste needucati…din pacate ei sunt viitorul Romaniei. Am fost sa predau economie la liceul unde am invatat si am ramas stupefiat de prostia si caracerul elevilor; ma uimeste nesimtirea de care dau dovada si de lipsa de respect cuvenita dascalilor…noi nu eram asa.

    6. Credinta e dreptul fiecaruia sa si-o exercite in maniera care o alege; si pe mine ma deranjeaza cumplit crestinii cand incerc sa vina cu pseudoargumente sa le accept zeitatea si atunci devin agresiv si taios.

    7. In fiecare seara fiecare om trebuie sa invete sa ierte pe cei ce i-au gresit si in fiecare zi trebuie sa caute sa nu dea motiv de suparare semenului sau….cheia unei vieti perfecte consta in doar 10 mitzvot (porunci) care ar face o lume cu adevarat perfecta, salas sfant pentru D-zeu.

    8. Viata nu e dreapta intotdeauna, multi incompetenti ne pot calca in picioare, insa au aceasta dispensa divina pentru a fi nimiciti pentru totdeauna in cazul in care nu se indreapta.

    9. Afirmatia ta la viata poate fi inteleasa in doua moduri, si ca raspuns spun:
    a. Nu imi e teama de viata vesnica pentru ca D-zeu e milostiv, cum unora le este frica de sfarsitul timpurilor
    b. Imi este teama de viata terestra, actuala, pentru ca sunt tot felul de pericole si rautati din partea altora, de aceea e ridicata prudenta la rang de virtute (si din alte considerente desigur).
    Referitor la moarte: Nu imi e teama de moartea trupului in sine, ci de felul cum as putea sa mor – cu sau fara cainta.

  4. Multumesc pentru comentariu!
    Cu ingaduinta ta, imi permit sa-ti fac cateva recomandari, ca de la coleg la coleg.
    1. Interpretarile sunt mai degraba apanajul practicii psihiatrice de inceput… Dupa un timp, iti dai seama ca ele fac foarte rau interlocutorului, pentru ca ii dau impresia ca vrei sa detii controlul si sa te arati mai intelept decat el in chestiuni legate de propria-i viata. De pilda, punctul 12 mi se pare o cadere intr-o astfel de interpretare.
    2. Imperativele gen”trebuie” e bine sa fie evitate, exceptand chestiuni care te privesc personal sau care tin de randuieli universal valabile.
    3. Generalizarile: „prostia si caracterul elevilor”, „noi nu eram asa” nu sunt de dorit. Stii, parintele formei de psihoterapie pe care eu o urmez, analiza existentiala, spunea, citandu-l pe Goethe, ca oamenii devin, intr-un fel, si ceea ce noi ne asteptam de la ei. Vezi: http://www.youtube.com/watch?v=fD1512_XJEw. Avem un har nemaipomenit de a modela destinele celor din jur.
    4. Psihiatrul „trebuie” – si aici nu e putinta de tagada – sa fie in stare sa se puna deoparte – EPOCHE -, sa se puna intre paranteze, sa-si dezbrace fiinta de toate prejudecatile cu putinta si sa se arate deschis a-l intelege si a-l accepta -nu inseamna a fi de acord cu el- pe cel care-i sta in fata. Doar o astfel de deschidere favorizeaza cunoasterea fenomenologica. Daca vei veni cu prejudecatile si interpretarile tale inainte de a te lamuri adanc asupra a ce ti se arata, e ca si cum ti-ai pune degetul peste aparatul de fotografiat. Nu-l vei poza pe celalalt, ci putin din el si mult din propriul deget.
    5. Si eu ma lupt permanent cu toate chestiunile de mai sus, stai linistit! 🙂 Avantajul mi-e formarea care m-a sensibilizat asupra lor.
    6. Pace intru cele de Sus!

  5. Theodor Rebbe zice:

    Iti multumesc pentru raspunsul prompt.

    Esti foarte bland 🙂 … si asta conteaza mult la un medic psihiatru.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s