Rețelele de socializare și însingurarea


 ”-Și, de îndată ce părtășia cu tinerii s-a sfârșit, iar eu m-am întors la aceeași cameră goală și lipsită de viață, am resimțit înlăuntrul meu o mare temere”.

”-Ai mai avut și cu alte ocazii aceeași trăire?”, îl întreb eu pe X-ulescu.

”-Da. De pildă, atunci când musafirii plecau din casa părinților. Atunci când eu însumi am părăsit casa natală. Și atunci când, întorcându-mă în locul copilăriei mele, pe drum, zăream luminile aprinse ale căminelor, fumul ieșind, viața fremătând înăuntru”.

”-Există și clipe când frica aceasta încetează?”, îl întreb pe X-ulescu. Vine și răspunsul lui: ”-Oh, pentru scurte clipe, rețelele de socializare, televizorul și radioul aprinse mă fac să mă cufund în lumea zugrăvită de ele și să nu mai simt spaima…”

A fost pentru mine, iubiți cititori, momentul în care am realizat mai bine de ce iubim facebook-ul. Unii dintre noi îl folosesc ca material informativ, unii pentru publicitate, unii pentru a păstra, la un grad minim, comunicarea cu cei care, într-un fel sau altul, le-au atins existența, unii din nevoia de victimizare sau de afișare narcisică a propriei superiorități, unii ca mijloc de mărturisire a credinței, unii pentru a-și lărgi cercul de cunoscuți, etc. Dar nu puțini sunt cei care găsesc în socializarea virtuală și o formă de a uita de propria însingurare.

Desigur, rețelele de socializare pot fi unelte prin care un strop de autentic din viața unora să se întâlnească cu ceea ce-i real în viețile altora. Dar adânca natură relațională a noastră ne va face mereu să rămânem neîmpliniți fără angajamentul, responsabilitatea, durerea și bucuria care derivă din întâlnirile ființelor față în față. Așa că, prețioși cititori, să căutăm ca remediu al însingurării Calea nespus mai bună spre tămăduirea plenară a înstrăinării noastre relaționale! 😉

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Rețelele de socializare și însingurarea

  1. Lidia zice:

    Este oarecum trist , dar adevarat . Unii poate din lipsa de timp , altii din cauza unui caracter introvertit sau „n” alte motive de acest gen , prefera virtualul si il privesc foarte des ca pe un refugiu si un mod de comunicare „protejat” unde se simt mult mai in siguranta , nefiind direct expusi , departe fiind de teama de a fi judecat pentru o reactie , un gest gresit , ce poate atrage o critica sau o marginalizare . Alte cazuri , intr-un numar mult mai vast , si foarte bine spus … prefera aceasta forma de socializare , exact pentru a uita de propria însingurare. Sint persoane ce aluneca in indiferenta , nepasare , dar cei ce sint pe extrema opusa , fiind mult mai sensibili , aleg aceasta varianta ca pe un mic refugiu , evadand departe de propria-i realitate sau tristete , cautand noi stimuli sau poate noi repere …

  2. . zice:

    si care ar fi realitatea?

    • Tot ceea ce-i autentic in adancimea launtrului si-n motivatiile nefatise ale oamenilor – realitatea interiorului uman -. Tot ceea ce circumstantele vietii arata a fi si indeamna la o luare de atitudine in sincron: sa plangi cand e de plans, sa razi cand e de ras – nu sa-ti negi durerea si sa nu recunosti prilejurile de bucurie – realitatea exterioara -.
      Multumesc pentru intrebare!
      Care e parerea ta? Inteleg ca este o alta?! 🙂

      • . zice:

        Multumesc de raspuns.
        Sunt perfect de acord referitor la ce ai spus.
        In schimb nu vad niciun motiv de ce as dezvalui asta celorlalti.

  3. Categoric, _. Nu militez pentru dezinhibitie totala pe facebook. S-ar putea ca deschiderea prea mare a noastra, tocmai pe un domeniu public, sa fie o pricina de poticnire pentru unii sau sa fie folosita in dauna noastra. Tocmai de aceea, retelele de socializare au limitarile lor (si e foarte bine ca le au). Prin comunicarea fata in fata putem transmite mai mult din autenticul nostru, asta spuneam.
    Sper ca am inteles cum trebuie la ce te referi! 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s