Învață să spui ”NU”!


               Un magazin din Arad. Seară. Oră de închidere. O doamnă, iritată la culme, stă în ușă și, deși e pusă acolo pentru a le împiedica accesul noilor clienți, totuși le dă drumul tuturor celor care doresc să intre, boscorodindu-i, în același timp: ”-La ora asta veniți?”, ”Nu vedeți că-i târziu?”, ”Eu nu trebuie să mai ajung acasă?”, ”Ah, un singur produs vreți să cumpărați? Așa zic toți!” Oare n-ar fi fost mai bine dacă nu le-ar fi dat voie oamenilor să cumpere după ora închiderii, într-un mod delicat și respectuos, dar categoric, decât să-i lase pe toți să intre, bolborosind totodată?

Atitudinea femeii e emblematică pentru nația noastră. Ea, asemeni celor mai mulți dintre noi, nu era gata să-și asume responsabilitatea unui răspuns negativ, implicit răspunderea devalorizării în ochii celor pe care-i refuza, dar nici nu era pregătită să fie de partea ei, susținându-și punctul de vedere. Ce a ieșit din această duplicitate a ei nu era deloc plăcut. Dar situația ei se regăsește înfiorător de mult în spațiul mioritic. Îți cere fiul să mergi cu el în parc, ești frânt de oboseală, nu-l refuzi, dar îl cerți tot drumul, disipindu-i bucuria. Ba, mai mult, îi transmiți mesaje diverse, cum că orice dorește el trebuie să aibă ca pedeapsă mustrarea sau, invers, că e natural ca ale lui năzuințe să fie împlinite oricând de cei din jur, chiar uzând de manipulare și chiar producând răni apropiaților. Îți cere soția să mergi cu ea la mall, îi faci pe plac, dar rămâi mut și îmbufnat toată seara. Și încă câtă vreme ești ”mut” și ”îmbufnat” e bine, când afectivitatea ți se duce pe panta descendentă, atunci e mare pericolul intrinsec.

Calea responsabilității în a refuza este una extrem de dificilă. Dar pentru că nu au putut spune ”nu”, mulți oameni au ajuns să fie abuzați sau/și să-i abuzeze ei pe alții, așa că riscul e destul de mare. Refuzul nostru e indicat a se situa undeva până la a-i răni pe ceilalți, dar respectând cu ardoare granițele valorilor noastre și imperativul onestității.

Îmi amintesc de o scriere a unui martir pentru credință. Povestea sfinția lui că, în timpul detenției sale, coleg de celulă i-a fost pentru o vreme un preot greco-catolic. Într-o zi, în vreme ce crucea clădirii unui lăcaș de cult autohton se mișca scârțâind, dusă de vânt, ba într-o parte, ba într-alta, preotul greco-catolic a afirmat: ”-Vezi crucea asta? Așa e și poporul român, dus de vânt în toate direcțiile”. Avem, așadar, pe lângă o natură pervertită umană, și o meteahnă ontologică.

A-ți exprima deschis convingerile, a fi congruent cu tine însuți, presupune și disponibilitatea asumării durerii de a fi mai puțin bine văzut de mulți dintre oameni. Vestea cea bună este că tu te vei simți viu și prezent în viața ta, acum eliberată de lanțurile mofturilor și ale pretențiilor celorlalți. Iar cei smeriți cu adevărat îți vor fi mulțumitori că nu i-ai lăsat să se întindă peste alte vieți mai mult decât se cuvine. Și o veste formidabilă este că cei care iubesc autenticul îți vor fi alături, până la capăt!

Curaj! 😉

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Învață să spui ”NU”!

  1. Dana zice:

    In primul rand, ma bucur ca nu sunt din Arad. 🙂 In al doilea rand, iti multumesc pentru randurile de mai sus. Imi doresc sa invatam cu totii sa spunem NU , atunci cand este nevoie si sa o facem cu toata seriozitatea. Inca odata, curaj tuturor!

  2. Veronica zice:

    Ooohhh, greu am invatat lectia asta!!! si mai am de invatat (chiar si fata de mine gresesc uneori)! si greu e sa-i invat si pe altii, care se confrunta cu problema; nu esti dator lumii intregi! traieste linistit, nu te acuza singur ( ca nu-i poti ajuta pe toti, nu le poti raspunde afirmativ- nu fa din aceasta un criteriu pentru fericirea ta), nu te teme (de oameni; ai dreptul la propria identitate si propria decizie). „Increde-te in Domnul, si viata ta va fi rodita si-mplinita, cu mii de bucurii”, cum zice o cantare 🙂

  3. Lidia zice:

    Sint de acord cu tine ! Deseori este dorinta de a fi maleabil ( pana la un cert punct )… si poate mult mai mult este insasi acel gand ca , prin refuzul nostru putem rani involuntar sau cu buna stiinta pe cineva .
    Insa indiferent de decizie trebuie sa existe siguranta raspunsului , pentru ca daca totusi acceptam , nu are sens sa ramanem iritati sau si mai rau , sa cream indispozitie in jurul nostru .
    In acest caz este mai bine un refuz categoric inca de la inceput .
    Sau … sint persoane care stapanesc foarte bine arta manipularii iar in acest caz , cei cu care intra in contact ( ma refer la cei ce au un caracter mai putin determinat , sau poate mai sensibil din fire ) au mult de pierdut , exact prin acesta prisma .
    Este foarte important sa fim responsabili in orice privinta si siguri pe noi , sa ne asumam un eventul risc sau tot ce implica o actiune sau o decizie personala … chiar si un refuz mai mic sau mai mare , in functie de situatie si analizat bine in prealabil atunci cand este necesar … cred eu …

  4. Un om care spune raspicat NU atunci cand intradevar aceasta ii este dorinta, e un om categoric ce nu lasa loc de interpretare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s