Iartă și vei fi liber!


Am găsit în spațiul virtual o ilustrație revelatoare pentru tema pusă în discuție. Personajul central, Hubert French, e urmărit de gândul răzbunării după uciderea tatălui său pe când el avea doar zece anișori. Ajuns la vârsta adolescenței, Hubert a fost diagnosticat cu o severă maladie neurologică, iar medicii i-au spus că va fi dependent de medicamente o viață întreagă. Starea lui de sănătate s-a înrăutățit din zi în zi. Simțindu-și sfârșitul aproape, Hubert a început să meargă la biserică și, privindu-și acum viața prin ochii Scripturii, a constatat că a trăit până atunci plin de gânduri de răzbunare. A decis să-l ierte pe cel care i-a ucis tatăl și… surprinzător, după câteva luni, toate problemele lui neuro-psihice au dispărut. Istorisirea reală de mai sus ne arată cât de mult rău ne pot face resentimentele nouă, celor care cultivăm în inimă atitudini de neiertare față de cei care ne-au provocat răul și cât de multe lucruri s-ar rezolva în viețile noastre dacă i-am ierta, din toată inima, pe toți cei care ne-au greșit.

Iată câțiva pași practici întru iertare!

Pasul 1: Primul pas în a-l ierta pe cel care ne-a făcut să suferim este ESTIMAREA. Iau puțină distanță, trag aer adânc în piept și mă uit plin de curaj la ceea ce s-a întâmplat. Evaluez ceea ce s-a petrecut. ”X a spus că vine la întâlnire și m-a mințit!”. ”Am crezut în ajutorul lui și el nu mi l-a oferit!”. ”Eu am vorbit frumos cu el și el m-a jignit prin cuvintele lui!”. ”Iarăși nu și-a făcut timp pentru mine!”. ”Nu are o minimă sensibilitate pentru ceea ce simt și doresc!”. ”Numai despre el vorbește, eu nu contez!” Această evaluare mă așază în fața realității concrete a evenimentului cu pricina ca în fața unui film pe care-l vizionez atent, pentru a-l înțelege, ca în fața unei cărți pe care o deschid cu dorința sinceră de a-i pătrunde tainele și a-i desluși mesajul.

Pasul 2: Cel de-al doilea pas în procesul iertării celuilalt este ÎNȚELEGEREA a ceea ce simt! ”Ce simt atunci când îmi amintesc de ceea ce mi-a făcut? Mă simt mânios, supărat, nedreptățit, revoltat, mâhnit? Ce se instalează în mine când mă gândesc la rana pe care mi-a făcut-o?” Dacă în primul pas, invitația era de a lua distanță față  de mine însumi, de a mă privi cumva din afara mea, aici sunt chemat să-mi asum realitatea rănirii ca o parte constituentă a mea. Ceea ce mi s-a întâmplat, mie mi s-a întâmplat. Filmul văzut mai sus e al meu, cartea citită de mine vorbește despre istoria vieții mele.

Pasul 3: Și, în final, pasul final este DECIZIA DE A IERTA! ”Ce mai aștept de la celălalt? Cum vreau să procedez cu ceea ce s-a petrecut? Oare nu doresc, înlăuntrul meu, cu adevărat, să fiu liber, să nu mă mai lege neiertarea, să nu mă mai robească simțămintele de supărare față de celălalt?” Atunci când iau decizia de a ierta, e bine să știu două lucruri:

a. Iertarea îmi face mie, înainte de toate, un bine. Este tocmai lucrul pe care nu-l înțelegem cei mai mulți dintre noi când ne confruntăm cu greutatea de a ierta și Langle subliniază foarte bine aceasta: ”Când iert, nu îi fac celuilalt un cadou, ci îmi rezolv o problemă a mea! Mă eliberez pe mine din robia simțămintelor care mă distrug!” Și Ioan Crisostomul, cunoscut în creștinism ca Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: ”Când nu-l ierți pe altul, tu nu-l amărăști atâta pe el, pe cât te jignesti pe tine însuți!” Iar Goethe, în același spirit, adăuga: ”Iertarea e cea mai puternică dintre puteri. Face bine celui ce o acordă și totodată celui ce o primește”.

b. Iertarea adevărată nu presupune așteptarea ca celălalt să se schimbe! Analiza existențială avertizează că aici se blochează cel mai lesne procesul iertării: în punctul condiționării iertării. ”Te iert dacă…”, ”Te iert după…”, ”Te iert când…”. Decizia iertării presupune curajul asumării riscului ca celălalt să rămână la fel după iertarea oferită. Dar, amintește-ți din nou, în primul rând nu-l ierți pe celălalt pentru el însuși, ci pentru că tu ai nevoie, înainte de toate, să te eliberezi din carcera neiertării.

Iubiți prieteni, cititori dragi sufletului meu, deprinderea de a ierta este un semn al maturității și al înaintării noastre în virtute: ”Cei slabi nu pot niciodată să ierte, iertarea e atributul celor puternici” (Mahatma Ghandi). E dovadă a faptului că noi îi vedem pe oameni ca persoane, nu ca obiecte care ne-au greșit, chiar dacă ei nu ne-au văzut, nu ne văd și poate nu ne vor vedea niciodată în lumina plenară a ceea ce suntem noi: ”Iertarea înseamnă a te ridica mai presus decât cei care te-au insultat” (Napoleon Bonaparte). Iertarea e măsură a iubirii pe care le-o purtăm celorlalți: ”Ierți atât cât iubești!” (François de la Rochefoucauld). Iertarea e dovadă a dragostei pe care I-o purtăm lui Dumnezeu: ”Iertarea este îndemnul lui Dumnezeu” (Martin Luther). Iertarea sfarmă barierele dintre oameni: ”Mi-am distrus toți dușmanii mei, făcându-i prieteni, prin iertare” (Abraham Lincoln). Iertarea e balsamul inimii rănite: ”Iert cu ușurință pentru că nu sunt dușmănos. Am impresia că ura e dureroasă” (Charles Montesquieu). Și, în sfârșit, iertarea e ingredientul absolut necesar dacă dorești să nu mai fi sclav și să poți merge înainte: ”Iertarea este cheia către acțiune și libertate” (Hannah Arendt).

Iartă și vei fi liber!

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Iartă și vei fi liber!

  1. Iulia M. zice:

    frumos! mai stiu si eu o maxima din copilarie „Iertarea este zambetul dragostei, atunci cand jignirile si insultele iti stau pe varful limbii, si totusi le inghiti pentruca doresti sa fie pace!” o zi frumoasa sa ai!

  2. Gratiela Mihai zice:

    Exceptional!

  3. Dana. zice:

    „Iertarea este cea mai aleasa floare a victoriei.” Proverb arab.
    Multumesc, Andrei!

  4. Ginutza zice:

    Multumim Andrei, aveam nevoie:) cred ca uneori se intampla sa uiti si sa ierti mult mai repde faptele…dar vorbele iti rasuna in minte o perioada… de ce?

    • A ierta e o decizie, a uita tine de mecanisme independente de noi! Datoria noastra este sa uitam si sa acoperim greselile celorlalti, in sensul in care nu le reprosam permanent ca ne-au ranit. Cuiele le putem scoate, gaurile raman. Cel putin pentru o vreme!

  5. Martha zice:

    * Ierti…. dar tu nu mai poti fi la fel ca inainte cu aceea pers care ti-a gresit = automat se intampla asta,farä sa vrei……..

    • lalya zice:

      Cred ca cel mai greu e sa te ierti pe tine insuti si sa te ierti ca n-ai prevazut ceea ce celalat ti-a facut, de multe ori din prostie, ignoranta, ingamfare nu vezi semnele pe care viata ti le-a dat totusi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s