De ce țipăm unii la ceilalți?


Într-o zi, un profesor puse următoarea întrebare discipolilor săi:
-De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?
Nici unul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îi lămuri: -Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie să strige din cauza distanţei şi mai mari. Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor, suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înţeleg. Asta se petrece atunci când două fiinţe care se iubesc au inimile apropiate”.

Mi-am amintit această ilustrație în vreme ce îmi făceam curățenie prin odăile cele de început ale locuinței mele interioare. Am crescut cu gândul că nu voi tolera, în atitudinea și raportarea mea la oameni, strigăte ce rănesc. Mai târziu, am adăugat pe lista de ”nu”-uri tăcerile care dor. Și aceasta pentru că le putem face rău celorlalți nu doar prin cuvintele noastre tăioase și prin tonul nostru ridicat, ci și prin tăcerea noastră la vremea când se așteaptă, din partea noastră, cuvinte. Nu am reușit să mă ridic la înălțimea năzuințelor mele de conduită. Ce știu e că-mi doresc să pătrund tainicul grai al clipei, ca să-mi spună ea când să tac, când să vorbesc și când să râd. Ba, mai mult, înfăptuindu-le pe acestea la vremea lor, ele toate să devină susur lin de apă de izvor, spre potolirea focului nimicitor al celui ce-mi este aproape, și nu flacără distrugătoare care să încingă iadul lăuntric al fratelui meu.

Când țipăm la ceilalți, între ei și noi se creează o prăpastie de netrecut. Dar, de îndată ce răspundem mâniei celuilalt cu tăcerea noastră, ecoul calmului nostru va acoperi abisul dintre noi cu puntea iubirii. Pe nesimțite, ne vom apropia așa nu doar de oameni, ci, îmbrățișându-ne marea trecere, chiar de valorile pe care le-am dorit mereu prin fibrele cele mai sincere ale lăuntrului și le-am respins prin fasciculele cele mai perfide, căci ”viețile noastre se încheie în ziua în care rămânem tăcuți în fața lucrurilor care contează” (Martin Luther King jr.)

Să ascultăm însă cuvintele cele din urmă ale înțeleptului:

În final, înţeleptul concluzionă, zicând: -Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.” (Mahatma Ghandi)

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la De ce țipăm unii la ceilalți?

  1. sufletulmuntilor zice:

    E adevarat ca mania distruge relatiile, dar e tot atat de adevarat si ca tacerile pot sa o faca. Atunci cand nu exista comunicare si sentimentele negative se tot aduna, poate la un moment dat vor izbucni prin manie, sau poate vor duce la racirea relatiei. Foarte adevarata expresia „tacerile care dor” si din pacate cred ca ma regasesc uneori in aceasta postura.

  2. Iulia M. zice:

    asa e, asa e, asa e….
    multumesc pentru toate postarile tale!
    intai invat apoi trebuie sa pun in practica:d
    multumesc!

  3. mihaela zice:

    … „… rămânem tăcuți în fața lucrurilor care contează ” … Mulțumiri Andrei pentru tot foarte bunul și adevărat gust al gândurilor de mai sus. Nu mă ridic nici eu la înălțimea năzuințelor mele despre mine, nu! Și îmi pare uneori nespus de rău pentru unele, multe, ce le văd în mine. Știu însă că, exersând și iubind umblarea cu Dumnezeu, își face loc, tot mai mult, în cămăruțele noastre interioare, dorința de creștere și însăși creșterea în a discerne acel mult dorit și binevenit la „la timp” pentru vorbe, tăceri, lacrimi, zâmbet …

  4. alterego9221 zice:

    Uneori e nevoie si de urlete:) De multe ori se intampla sa tipam la o persoana draga in momentul cand vedem ca se afla la marginea unei prapastii, din cauza propriilor sale actiuni, si dorim sa o trezim la realitate, sa o facem sa isi schimbe atitudinea, spre a merge spre bine… Ce frumoasa ar fi o armonie totala in lume…din pacate e imposibila! Pacat!

    • Da, dar e important sa tinem cont ca nu ii putem manipula pe oameni, chiar de credem ca o facem in interesul lor, ci, mai degraba, e bine sa le cultivam apetitul de a se vedea pe ei insisi si a se lua in serios.
      Multumesc pentru comentariu!

  5. viky zice:

    foarte interesant…si adevarat….si tipetele si tacerea distrug relatiile interumane!!!…bine zis…exista un timp si un mod de exprimare in toate…fie ca Domnul sa ne dea intelepciunea sa reactionam ziditor si nu distrugator!!!!

  6. Samira zice:

    Eu credeam ca oameni nervosi fac vocalize…:))

  7. Pingback: De ce țipăm unii la ceilalți? | Biserica Penticostala Maranata Vulcan

  8. nelya zice:

    Sotul meu tipa la mine ca sunt dezordonata si ca asa model le sunt fetelor noastre(de 4 si respectiv 8 ani). Eu recunosc ca nu sunt asa de ordonata cum am vazut ca sunt alte femei… as vrea sa pot si eu ca toata ziua sa lustruiesc obiecte si sa le pun la locul lor, sa impatur hainele frumos,sa nu fie fir de praf in casa…O fac, dar nu tot timpul; din pacate am perioade delasatoare,cand n-am energie destula,nici moral ridicat, sau pur si simplu mi se pare mai important sa fac altceva(cum ar fi sa citesc ceva bun sau sa vizionez un film bun – ceea ce pentru sotul meu e pierdere de vreme). In general nu-mi place sa pierd vremea – nu ma uit la telenovele, nu stau la televizor,nu ma joc pe computer niciodata, nu stau la taclale pe net sau pe telefon…si totusi….nu e de ajuns cat fac…. Si incep si eu sa tip la fete spunandu-le sa nu fie ca mine, sa facem impreuna ordine, iar ele dau doi bani pe toata ordinea… Si e un cerc vicios….
    Oi fi eu mai visatoare, o fire boema… dar nu-mi place deloc aceasta stare si ma detest cand tip…
    As vrea sa pot gestiona astfel de situatii cu intelepciune, sa nu tip si eu la randul meu cand mi se tipa in fata, sa nu reprosez cand mi se reproseaza, dar nu am destula putere la un moment dat- dupa ce rabd cat rabd….

    • Doamna Nelya, regula in psihoterapie spune ca cine doreste mai multa ordine in casa, sa si-o faca. In general, obsesia legata de curatenie e simptomul unei fobii legate de murdarie si de microbi. Sunt persoane foarte ordonate, sunt persoane partial ordonate – dar care se descurca in propria dezordine – si sunt persoane cu totul dezordonate. Extremele sunt intotdeauna periculoase. Nu e cazul sa proiectati asupra fetelor vina de a nu va putea ridica la asteptarile sotului! E datoria celui mai inalt sa se coboare, nu invers! 😉

  9. Lucian zice:

    Andrei, ce inseamna sa ne vedem pe noi insine si sa ne luam in serios. Daca vrei sa elaborezi putin te rog!

    • „A ne vedea” este momentul de intalnire al nostru cu noi insine. Pe parcursul cresterii noastre, ne privim pe noi prin prisma a ce spun ceilalti despre noi. Asa capatam o imagine de sine sociala care nu corespunde imaginii reale. Cand incepem sa ne uitam la noi insine, cu ochii nostri, cu maturitatea noastra, incepem sa ne vedem imaginea noastra reala. De-atunci incolo, suntem pusi in fata unei alegeri: pe cine iau in serios? Pe cei care-mi spun ca sunt sau ca ar trebui sa fiu intr-un anumit fel, sau ceea ce vad eu in oglinda mea interioara?

    • Voi posta imediat doua emisiuni radiofonice despre imaginea de sine. In ele veti gasi raspunsul.
      Multumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s