Dumnezeu și facebook-ul


Deunăzi, un prieten sesiza faptul că, pe facebook, unii credincioși folosesc numele lui Dumnezeu ca pe o armă îndreptată împotriva celorlalți. De pildă, atunci când se simt singuri și vor să le dea o lecție prietenilor care nu sunt destul de atenți cu ei, postează pe facebook mesaje precum: ”-Doamne, niciun prieten nu mă înțelege și nu-mi este alături, dar Tu ești mereu cu mine!” Mai nou, Dumnezeu e pus la înaintare și când sunt probleme în cuplu: ”-Când partenerul de viață nu este credincios legământului, eu mă încred în Tine, Doamne, Tu rămâi mereu credincios făgăduințelor Tale!” Deși afirmațiile sunt adevărate, unii experimentându-L pe Dumnezeu drept Cel care împlinește relațional așa cum nimeni n-o poate face, persoanele în cauză ascund, în spatele unor pseudo-pioase remarci creștine, dorința de a-i face pe amicii lor, care le citesc postările, să se simtă vinovați de lipsa de dedicare față de ei. Forma aceasta de agresivitate este una mai condamnabilă decât violența deschis exprimată fată de cel care ți-a greșit. E de sancționat pentru că ia o aparență de spiritualitate, deși motivația este una a răzbunării. Apoi, e periculoasă pentru că cel care o folosește nu-și asumă responsabilitatea: dacă îl întrebi de ce a postat mesajul cu pricina, îți va răspunde că ”din dragoste pentru Domnul”; iar dacă, cumva, ești tu cel care te simți vizat și îl întrebi dacă are ceva cu tine, îți va răspunde cât se poate de inocent: ”Eu? Ce te face să spui asta? Eu doar dau glas experiențelor mele profunde spirituale”. Mai aduce un pericol, acela că, născută fiind din isterie, agresivitatea pasivă ”spirituală” rănește și perpetuează isteria, până la urmă suferință a individului care are în spate traumele pe care ni le produc alții și pe care nu le prelucrăm. Și, în sfârșit, e de evitat pentru că îi face pe cei care-ți văd mesajele să intre într-o sferă a intimității tale relaționale, ca și cum te-ai dezbrăca de hainele tale și i-ai invita pe ceilalți să-ți exploreze ungherele ascunse ale trupului. Ca psihiatru și consilier, știind foarte bine cât de greu îi e unui om, în mod natural, să vorbească despre chestiunile sensibile ale lăuntrului, încerc mereu să-i învăț pe apropiații mei să meargă exact în contrasens cu exhibarea la care te invită facebook-ul. Repet și acum, în această reflecție: ”respectați-vă granițele, respectați limitele celorlalți și învățați-i pe ceilalți să le recunoască și să le respecte pe-ale voastre! Creați o cultură a respectului pentru intimitate!”

De regulă, mulți postează pe peretele lor lucruri frumoase despre trăirile lor, despre călătoriile pe care le fac, despre oamenii pe care îi cunosc și îi iubesc, despre cărțile pe care le citesc, despre credința pe care o urmează. Toate acestea sunt aspecte constructive și care, cel puțin aparent, îi îmbogățesc pe facebook-ieni. În ceea ce privește spiritualitatea, oamenii au posibilitatea, prin intermediul facebook-ului, să învețe din spusele unor gânditori creștini sau să-și însușească pildele de credință ale prietenilor din listă. Până la urmă, depinde de tine cum folosești Numele lui Dumnezeu, Nume pe care evreii, din evlavie, se temeau a-l pronunța: îl utilizezi ca să-i lovești pe ceilalți, ca să le arăți cât de puțin fac ei pentru tine și cât de mult greșesc față de tine în raport cu Dumnezeu sau cauți să-L faci de cunoscut din simplul și nobilul motiv de a-I aduce glorie!

Fiți înțelepți!

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Dumnezeu și facebook-ul

  1. LILIANA zice:

    sunt total de acord cu tine ,cu toate ca de multe ori si eu am dat gres am lasat firea sa-si faca de cap spre rusinea mea dar in fiecare zi ma lupt s-o inving – numai cu ajutorul DOMNULUI :felicitari ptr mesajul trimis.

  2. Eliza zice:

    Cred ca de acum inainte o sa reflectez de doua ori inainte de a posta ceva, pentru a -mi analiza motivatia! Sau inainte de a scrie ceva. Ai dreptate. Motivatia e cea care da valoarea unui lucru, cea care il va face sa arda in foc sau sa supravietuiasca. Multumesc, Andrei!

  3. Pingback: Deus Illuminatio Mea

  4. Mariana Mary zice:

    ..minunat mesaj si adevarat ..recunosc ca ma regasesc si eu printre cei avizati…

  5. narcisa73 zice:

    Eu una am stat cateva luni pe facebook si mi-a ajuns pentru totdeauna, nu cred ca mai dau vreodata pe acolo… Ma multumesc cu ”bloguiala”, parca asa sunt mai in siguranta si nu mai am parte de ispita de a contrazice oamenii care posteaza ceva ce nu imi place si de a da like-uri la lucruri la care nu ar trebui.
    Mie mi se pare ca facebook-ul e doar zapaceala de cap, sunt si alte moduri in care se pot promova lucrurile bune 🙂

  6. jeni zice:

    facebookul creeaza dependenta,! de aceea mi-am sters contul . Cat priveste subiectul aratat este foarte bun si real .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s