”Sunt atât de fericit, încât nu mai încap în carne” – interviu cu Oreste Teodorescu


Eu:
-Oreste, îți mulțumim pentru promptitudinea cu care ai răspuns invitației noastre! Spune-ne, înainte de toate, câte ceva despre tine!

554109_171199199684996_1081827687_nOreste:
-Sunt ceea ce mi s-a îngăduit să devin. Le sunt recunoscător părinţilor mei că m-au iubit şi considerat prietenul lor, încă de la început. Am fost modelat, de ai mei, discret, distal, liber. Educaţia  mea a fost făcută cu umor şi bunăvoinţă. De la tatăl meu am învăţat că cel mai serios individ este ludicul, iar de la mama, că toate compromisiurile îţi întunecă sufletul şi automat privirea.

Eu:
-Ești lector al facultății de jurnalism, doctorand în teologie, președinte al multor cluburi și asociații, scriitor, actor, etc. Care a fost cea dintâi profesie și cum ți-ai descoperit chemarea pentru ea?

Oreste:
-Primul job a fost de barman de noapte la Şarpele Roşu în 1992. A fost chemarea foamei. Abia terminasem liceul şi aveam nevoie de bani pentru a pleca la mare. De atunci şi până astăzi, am mai avut câteva indeletniciri, mai mult sau mai puţin serioase: gardă de corp, barman de noapte, agent comercial, jurnalist, realizator tv… În toate, ca un numitor comun, am căutat povestea şi relaţiile inter-umane. Am terminat facultatea de ”Regie de film” şi chiar dacă nu am regizat nici o peliculă semnificativă până acum, nu m-am temut să împletesc elemente de ficţiune cu secvenţe din viaţa concretă…

Eu:
-Blogul ”Tineri spre fericire” e lecturat mai cu seamă de tinerii care trec prin stări lăuntrice împovărătoare. Oreste Teodorescu, cel din spatele realizărilor și al ecranelor, resimte și el temerea, descurajarea, întristarea, dorința de izolare sau de retragere socială? Ne poți relata un episod din viața ta în care ți-a fost foarte greu?

Oreste:
Oreste trist-Au fost mai multe. Însă cel mai greu mi-a fost în 2002, când m-am prabușit în abisul unei depresii îngrozitoare. Trăiam un teribil sentiment de inutilitate şi incompetență. Totul se întunecase în mine şi în jurul meu; rămâneam chircit în poziţia intrauterină, sub plapumă, neîndrăznind să mă mai dau jos din pat. Atunci am început să chelesc şi să mă sting ca un seu de lumânare. A ţinut câteva luni… Simţeam că nu mai pot ieşi din borhoteala asta decât prin moarte. Însă Tatăl m-a iubit, deşi nu prea avea motive obiective, şi când mi-am lăsat toată viaţa în mâinile Lui (ştiam reţeța de la Țuțea, prin prisma minunatului interviu din 1991 de la TVR), mi-a risipit umbra din minte, readucând soarele şi pe strada mea…

Eu:
-Ce te ajută să mergi mai departe chiar atunci când pare că totul se prăbușește în jurul tău?

Oreste:
-Am înţeles, târziu ce-i drept, că sub acelaşi cer, pe acelaşi pământ, suntem cu toţii aparţinătorii unei singure familii numite ”umanitate” şi că suntem interconectaţi de raportul cauză-efect. Acest cuplu primordial, acțiune-reacțiune, a născut Legea, sau Karma cum o numesc orientalii: „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte!”. Legea înseamnă Moarte, ieşirea către Viaţă se face însă prin Iubire. Este noul legământ adus de Cuvântul lui Dumnezeu Întrupat. Nimic nu se prăbuşeşte, dacă este construit din şi cu iubire!

Eu:
-Cum se simte Oreste în întâlnirile lui cu el însuși? Care sunt simțămintele care se nasc spontan în el? Care sunt impulsurile care se zămislesc în locuința lui interioară cu acest prilej?

Oreste:
oreste serios-Mă întâlnesc cu sinele meu, în meditaţie. Destul de greoi, am început să mă accept şi chiar uneori să mă plac. Când simt că Cel care mă locuieşte în duh este trist, realizez că am greşit pe undeva cu gândul, cu vorba sau cu fapta, şi încerc să zâmbesc şi să mă liniştesc. M-a ajutat mult şi Stareţul Tadei care spunea: „nu lăsaţi nimic din această lume să vă tulbure sufletul!”
Când am înţeles cât de mult ne iubeşte Tatăl, alegând, prin Fiul, să ne locuiască pe toţi, căci doar El Este în timp ce noi abia existăm, m-am hotărât să redevin copil („ Lăsaţi copiii să vină la Mine”) şi să-mi reamintesc bucuria şi entuziasmul în faţa vieţii ca atunci când aveam 7 ani… Nu ştiam nimic, credeam totul şi eram atât de fericit!

Eu:
-Urmărind mai multe dintre aparițiile tale televizate, am descoperit constant aplecarea spre spiritualitate. Am fost uimit să remarc însă nu o deschidere spre spiritualitatea cea încorsetată în granițe confesionaliste, ci, mai cu seamă, spre cea a relației nemijlocite dintre Dumnezeu – Dătătorul de Har – și ființa care-I poartă înlăuntru chipul și asemănarea – destinatorul milostivirii -. Să fie mai importantă pentru Oreste credința în Dumnezeu decât religia? De ce?

Oreste:
-Credinţa este darul făcut de Dumnezeu omului şi este nelimitată, în timp ce religia este darul făcut lui Dumnezeu de către om. Dar ce nevoie să aibă Tatăl de ceva de la noi, din moment ce El ne-a dat deja totul, făcându-ne după Chip şi Asemănare?! ”Religie” vine din latinescul ”religare” care înseamnă aşezare pe o cale… Religiile sunt doar cărări care duc la Adevăr şi nu Adevărul. Credinţa este ca Soarele, iar religiile precum căldura!

Eu:
-Cine este Iisus Hristos pentru tine, Oreste?

Oreste:
Oreste preot-Calea-Adevarul şi Viaţa, Începutul şi Sfârşitul, Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, Cel născut înaintea veacurilor, prietenul şi fratele nostru cel mare, izvorul început şi neînceput de apă vie la care vin să se adape toate fiinţele din Univers, dulceaţa lumii… ECCE HOMMO, ECCE DEUS

Eu:
-Ce le-ai transmite tinerilor care citesc aceste rânduri și care nu mai găsesc în ei resurse pentru a-și continua existențele? Merită viața trăită?

Oreste:
Viaţa este singura cale de a-L cunoaşte pe Dumnezeu. Sau mai bine spus de a-L recunoaşte…

Eu:
-Ești fericit, Oreste? Care e drumul spre fericire?

Oreste:
Oreste vesel-Sunt atât de fericit, încât nu mai încap în carne… Drumul spre fericire începe când te laşi îmbătat de iubire. În jurul meu, au înnebunit toţi salcâmii, vorba minunatului Tudor Gheorghe. Şi ştiţi de ce? Pentru că am simţit de atâtea ori că acolo unde te scuipă şi plezneşte omul, mângâie şi sărută Dumnezeu.

Eu:
-În numele cititorilor blogului ”Tineri spre fericire” și al meu, îți mulțumesc pentru disponibilitatea de a ne acorda acest interviu și îți doresc un an presărat cu multe binecuvântări, pe toate planurile!

Oreste:
– Şi eu vă îmbrăţişez cu tărie şi speranţă. Tinerii sunt calea spre Fericire, iar copiii, treptele spre Rai.

Interviu realizat de Andrei Pătrîncă,
medic specialist psihiatru,
consilier analitic-existențial – în formare

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

36 de răspunsuri la ”Sunt atât de fericit, încât nu mai încap în carne” – interviu cu Oreste Teodorescu

  1. Eugenia zice:

    va multumesc… pentru tot..

  2. Stefan Ibrac zice:

    Salutare domnul Andrei , te vad din ce in ce mai implicat in diferite proiecte,tin sa te felicit pentru ceea ce faci, am vorbit si am stabilit de multe ori ca o sa iesim la un ceai, in speranta ca in viitor vei gasi un moment in care sa stam la un ceai cu mult drag as acepta,Iti doresc mult succes si la o reauzire si revedere cat mai rapida !     Cu drag al tau prieten,  Stefan Ibrac

              Telefon :  0758634909.

    ________________________________

  3. Bogdan S. zice:

    Superb interviul ! 😀

  4. SANDU MARIA zice:

    EXCELENT INTERVIUL …. DIN INTAMPLARE IL APRECIEZ FOARTE TARE PE ORESTE. FELICITARI!!! CU ADMIRATIE M. SANDU

  5. Cristian zice:

    Am o intrebare, si nu as dori sa o publicati, aveti cont de facebook?… Mi-ar fi mult mai usor sa va urmaresc blogul, bineinteles daca dvs folositi facebookul pt a posta noile articole de pe blog. va multumesc.

  6. Croitoru Aura-Profesor la Colegiul National de Arte "Dinu Lipatti",Catedra de Studii Teoretice si Pian Complementar zice:

    Am avut privilegiul de a citi un interviu ,al caror protagonisti sunteti doi oameni ,pe care Dumnezeu v-a iubit cand v-a trimis,va iubeste si va va iubi de-a pururea. A fost un dialog ,in care s-au”duelat” elegant ,respectand regulile, neuroni geniali. Va multumesc si ma inclin in fata Domniilor Voastre!

  7. rodica zice:

    Ma regasesc in cuvintele lui Oreste. Culmea e ca si eu, in 2002, am trecut prin momente f.dificile din care nu vedeam iesire si Dumnezeu mi-a trimis un inger sa ma scoata la liman. Mi-a daruit acatistul sf. arh. Mihail si Gavril si cu multa rugaciune am invins. Puterea Dumnezeiasca e mare si INTOTDEAUNA ne ajuta, cand credem ca totul e sfarsit. Dumnezeu e totul-e iubire,e intelegere,e caldura. La El trebuie sa alergam atunci cand ne simtim slabi,caci El ne va intari.

  8. sathanic zice:

    stiu si eu despre fericire DAR aia incape in carne … if u know what i mean

  9. mihaela zice:

    Mulțumiri Andrei ! Mulțumiri pentru interviul acesta și nu numai. Mulțumiri pentru tot ce ai ales până acum și ai reușit să transmiți în cuprinsul acestui blog! Andrei, mă rog să nu îți lipsească nici o clipă bucuria de a lua de Sus călăuzire pentru fiecare pas al tău așa încât să răzbată zilnic, cu onoare, prin tine, Lumina.

  10. Mirela zice:

    Frumos! Chiar o lectura placuta!
    🙂

  11. Felicitari batrane! Sunt mandru de tine 😉

  12. Ica zice:

    Minunat ca mai sunt oameni de calitate, profuzi!!!

  13. Pingback: “Credinţa este darul lui Dumnezeu către om, în timp ce religia este darul omului către Dumnezeu” « Muşcătura lui Fenrisúlfr

  14. petronela zice:

    MULTUMESC BUNULUI DUMNEZEU PENTRU CEEA CE AI REUSIT SA DEVII !!!

  15. Amalia zice:

    Laud si binecuvintez pe Dumnezeu pentru modul in care se descopera oamenilor!
    Dumnezeu e extraordinar!

  16. Adi zice:

    Andrei, mi-a venit sa plang cand am citit interviul pt ca ma regaseam oarecum. Dumnezeu este singurul raspuns si chiar daca stiam asta de mic copil , tarziu am inteles ce inseamna iubirea Lui cu ADEVARAT. Oreste, un caracter minunat!

  17. Florin-Petrut zice:

    Multumim,Andrushka!:-)

  18. Alexandra G. zice:

    Oreste este super tare! Are un vocabular foarte elevat,este ca o biblioteca ambulanta; consider ca este un exemplu minunat pentru toata lumea!

  19. Coca zice:

    Superb interviu !O discutie inteligenta intre doi oameni inteligenti si cu bun simt,lucruri din ce in ce mai rare intalnite in ziua de azi.De cum l-am vazut pentru prima data intr-o emisiune la TV mi-am dat seama ca acest domn(Oreste Teodorescu) este un tanar special,citit si cu mult har.Dar,nici acum nu pot intelege cum de s-a dus la o asa televiziune de doi bani (Antena 2,3 ,sau care o mai fi ea), un baiat cu o minte asa sclipitoare?

  20. Pingback: Oreste Teodorescu: Comunismul s-a născut în sânul masoneriei | Binevestitorul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s