”Teatrul înseamnă viață” – interviu cu studentul la actorie Adrian Lepădatu


-Te salut, Adi, și îți mulțumesc, împreună cu cei care vor lectura acest articol, pentru disponibilitatea de a răspunde întrebărilor blogului ”Tineri spre fericire”! Am vrea, înainte de toate, să te cunoaștem mai bine, de aceea te rugăm să ne spui câteva lucruri pe care le consideri semnificative despre tine!

.
Adi Lepadatu 1– Pentru început, îţi mulţumesc mult pentru iniţiativa şi generozitatea de a te gândi la mine şi de a-mi oferi acest interviu. 

Deşi poate fi considerat o ipocrizie, nu îmi place să vorbesc despre mine, ci prefer să îi las pe ceilalţi să mă cunoască. Dar pentru că există acum acest mijloc, prin intermediul acestui interviu, o să încerc pe scurt să spun câte ceva din ce mi-aş dori să se ştie şi nu a fost posibil până acum. Nutresc speranţa, totodată, că nu va fi singura ocazie, fiind însă prima, voi fi cât pot de generos în declaraţii. 

M-am născut în Brăila, un oraş mic, dar frumos, într-o familie frumoasă, modestă, dar cu valori şi principii de viaţă sănătoase şi cu o copilărie frumoasă. Am absolvit un liceu cu profil economic şi apoi am fugit către ceea ce am simţit mereu că mă reprezintă prin abilităţile mele de comunicare şi prin personalitatea mea extrovertită: ”Facultatea de Jurnalism” din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi. Am urmat apoi şi un Master în ”Resurse Umane”, din dorinţa de a completa studiile cu cei 5 ani pe formatul ”Bologna” cum este acum. După terminarea masterului, am întâmpinat un mare impas. ”-Ce să fac mai departe, unde să mă angajez?!” Şi deodată s-a produs declicul şi motivaţia care exista dintotdeauna: actoria. Au existat încercări de pregătire pentru admitere pe parcurs, însă am primit un refuz de la un actor şi am renunţat pentru un timp. Dar, până la urmă, am decis să mă pregătesc din nou cu un actor din Brăila căruia îi sunt recunoscător, Emilian Oprea, alături de regretatul Maestru Bujor Macrin care a decedat în acest an. Cam acesta a fost începutul. 

.

-Adi, de ce actor și nu altceva?

.

Adi Lepadatu 2– După cum am spus în descrierea de început, am simţit şi am fost atras de mic de dans, muzică, într-un mod ce venea parcă din adâncul inconştientului meu, însă, în timp, am început să conştientizez că sunt tot mai atras şi rezonez foarte mult cu tot ce înseamnă actoria, arta, etc. Susţineam spectacole de dans în Facultate, la baluri şi evenimente în oraş, recitam poezii, interpretam scenete. Apoi am mers către Facultatea de Jurnalism din dorinţa de a profesa în acest domeniu apropiat şi care m-ar fi ajutat să-mi folosesc abilităţile de comunicare, interpretare, având şi experienţe ca reporter şi redactor muzical la un radio local. Dar, în tot acest timp, gândul meu era constant la actorie, teatru, urmărind la tv, mergând la teatrul Maria Filotti din Brăila (unul dintre cele mai bune teatre din ţară cu o istorie şi tradiţie prin actorii care au trecut prin acest teatru şi au ajuns apoi pe marile scene din ţară şi din străinătate). Deci pot spune că mi-am dorit şi altceva legat de domeniile apropiate, precum televiziunea, îmi doresc şi în prezent, sper să fie posibil, însă actoria rămâne pentru mine un crez şi o dorinţă permanentă. Vreau să cred că sunt născut pentru asta şi nu doar făcut. Cel puţin aşa simt undeva înăuntrul meu, în conştiinţa mea și în comunicarea mea intimă cu Dumnezeu, presărată cu semnele pe care le primesc de la El zi de zi.

.

-Când ți-ai descoperit talentul artistic și cine te-a încurajat să urmezi Facultatea de Teatru?

.
-Talentul cred că există acolo undeva, dar depinde foarte mult de fiecare cum îl fructifică, prin muncă. Unii îl deţin, dar nu-l fructifica, iar alţii îl au mai puţin, dar prin muncă ajung să reuşească, însă cred că trebuie să existe atât talent, cât și muncă şi determinare. Legat de încurajare, a fost foarte greu în acest sens, pentru că mama nu a fost tocmai fericită şi nu pot spune că m-a încurajat, cum nici acum nu mă poate încuraja, datorită existenţei dificile şi nesigure, dar mă susţine cât poate de mult şi speră, alături de mine, că voi reuşi datorită pasiunii, ambiției, curajului și a perseverenței. De asemenea, prietenii mi-au fost alături.

.
-Intrând în această lume a personajelor, rolurilor și poveștilor de viață distincte și non-conformiste, ce te-a atins cel mai tare?

.
-Daca te referi ca experienţe trăite prin personaje, dramele sunt cele cu care rezonez şi în prezent, iar, pe locul doi, comediile. Dramele sunt cele care mă fac să mă descopăr mai mult, să-mi descopăr valențele ca artist, să mă maturizez ca om şi să pot înțelege cât mai bine fiecare experienţă în parte, pentru a o putea reda apoi, ca actor, prin mijloacele proprii de exprimare.

.
-Care e piesa pe care ai jucat-o și în care te-ai regăsit cel mai bine? Care e personajul cu care te-ai identificat cel mai mult?

.
-Pana acum, în facultate, au existat personaje diverse cu care m-am identificat, printre care ”Andrei” din ”Trei Surori” de Anton Pavlovici Cehov (cu ”Andrei” m-am identificat cel mai mult), ”Profesorul Andronic” din ”Ultima Oră” de Mihail Sebastian, ”Romeo” din ”Romeo şi Julieta” de William Shakespeare ş.a. În prezent, repet la un spectacol independent. Aici interpretez rolul unui personaj în care mă regăsesc foarte mult prin faptul că este o tipologie apropiată de mine: e un copil adoptat, are o gaşcă de prieteni, colegi de şcoală, în care el încearcă să se integreze, dar aceştia îl marginalizează şi îl tratează inferior, pentru că este adoptat și, din această cauză, este mai sensibil. El va avea un final trist, pe care nu vreau să-l divulg, ci trebuie să fie descoperit de spectatorii din Bucureşti (şi chiar din Sibiu, mi-aş dori şi sper să putem veni şi acolo să o jucăm). Este o piesă care vorbeşte despre drame pe care le găsim şi astăzi în societatea noastră, despre rasism, marginalizare, ură, invidie, crimă.

.
-Care e actorul tău preferat și de ce?

.

-Am mulţi actori preferaţi pe care îi urmăresc şi-mi sunt modele. În teatru, preferat este Marius Manole din generaţia cea mai apropiată de vârsta mea, pentru talentul şi munca lui, devotamentul pentru teatru şi dăruirea cu care face fiecare rol, pentru că este unul dintre cei care a reuşit să ajungă să trăiască numai din teatru prin muncă, fără să facă compromisuri mari. În film, sunt de asemenea mulţi, însă cel pe care-l urmăresc cel mai mult este Andi Vasluianu, tot din generaţia apropiată de vârsta mea. Apoi sunt, desigur, toţi marii actori care au făcut şi teatru şi film şi încă mai fac precum Marcel Iureş, Victor Rebengiuc, Vlad Ivanov şi mulţi alţii.

.
-Dacă nu ai face teatru, ce altă profesie ai alege?

.
-Îmi doresc să fac şi televiziune, să prezint spectacole, şi orice altceva cât mai apropiat de divertisment, artă de bun gust, însă nu pot face o altă meserie de birou sau care să nu-mi pună în valoare calităţile actoricești şi personalitatea. 

.
-De ce să mergem la teatru, Adi? Oferă teatrul mai mult decât un film pe care îl putem vizualiza comod, la o simplă apăsare a butonului tv.?

.
Adi Lepadatu 3-Da, la teatru poţi trăi pe viu ceea ce se întâmplă pe scenă, te poate emoţiona, îţi poate oferi răspunsuri la întrebări pe care ţi le-ai pus legat de experienţele din viaţa ta. Teatrul înseamnă viaţă şi se inspiră din viaţă. Şi fiecare trăire este unică şi irepetabila, chiar dacă vezi piesa de mai multe ori, comparativ cu filmul care, revăzându-l, îţi induce mereu aceeași stare. Depinde foarte mult de fiecare persoană şi de cum rezonează fiecare.

.
-Adi, blogul nostru este adresat cu precădere tinerilor care trec prin experiențe de viață dureroase. Ai și tu, ca om, mă gândesc, astfel de momente de zbatere lăuntrică. Ce te ajută să ieși biruitor peste încercările vieții?

.
-In primul rând, oamenii dragi, familia, mama mea, pentru că tatăl meu a trecut în veșnicie acum patru ani, dar sunt convins că şi el mă veghează şi mă ajută de acolo de unde e, şi prietenii mei, puţini la număr, dar cei mai buni.

.
-Ce le-ai transmite tinerilor cărora le e grea și mult încercată existența?

.
-Sa nu-şi piardă credinţa în Dumnezeu, pentru că este cel mai important lucru, nici încrederea în ei înşişi şi-n forţa lor de a lupta, de a spera, de a iubi, de a fi ambiţioşi, curajoşi, perseverenţi. Cel mai mult avem nevoie să ne bizuim pe ajutorul lui Dumnezeu!

.
-Ce ai voi să schimbi la tine, spre un ”Adi îmbunătățit”? Unde vrei să ajungi? Care este idealul tău de sine?

.
-Îmi doresc să evoluez ca om, să fiu matur, înţelept, să învăţ din greşeli, să îi ajut pe cei care au nevoie de mine, aşa cum şi eu sunt ajutat la rândul meu de oameni generoşi, umani şi buni. Am învăţat că doar cu iubire şi bunătate putem reuşi să învingem răutatea, invidia, frustrările noastre și pe-ale celorlalți.

.
-Curând îți vei termina studiile și vei fi actor pe cont propriu. Ce dificultăți întâmpini tu, ca tânăr actor la început de drum? De ce anume ai avea nevoie pentru a da un început frumos carierei tale?

.
Adi Lepadatu 4-De şansă, de a fi văzut, apreciat, valorificat. Aceasta este problema multora dintre tineri din orice domeniu, nu doar din sfera artistică. Oamenii nu mai sunt dispuşi să ajute, să creadă unii în ceilalţi, să le ofere şansa de a arăta ceea ce pot, sau de a-i îndruma. Înainte existau oameni care îşi asumau responsabilitatea de a-i ajuta pe cei care-şi doreau să reuşească, îi susţineau, îi călăuzeau pe drumul lor. Așa s-a putut ține aprins transgenerațional focul artei.

.
-Dacă cineva dintre cititori te-ar putea ajuta, cum ar putea-o face?

.
-Nu ştiu, cred că încercând să mă cunoască ca om şi ca artist, susţinându-mă, recomandându-mă, venind să mă vadă unde voi juca, fie la teatrul independent, fie la cel instituționalizat, fie în filme.

.

-Îți mulțumim, Adi, pentru timpul acordat, și fie acest interviu spre folosul tău, al colegilor tăi tineri și al nostru tuturor, celor care îl lecturăm și ne bucurăm de el!

.

Interviu realizat de Andrei Pătrîncă
Medic specialist psihiatru
Consilier analitic-existențial – în formare

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la ”Teatrul înseamnă viață” – interviu cu studentul la actorie Adrian Lepădatu

  1. Adi Lepadatu zice:

    Multumesc mult si eu!!! Cu deosebita stima, apreciere si recunostinta

    • Cu mult drag si sa dea Dumnezeu sa fie primul dintr-o neintrerupta serie! Mult succes in cariera ta, Adi! Iar, cand vei ajunge departe, aminteste-ti ca Dumnezeu ti-a calauzit mereu pasii!

  2. Dana zice:

    Foarte frumos! Multumim Andrei!

  3. Cami zice:

    „Înainte existau oameni care îşi asumau responsabilitatea de a-i ajuta pe cei care-şi doreau să reuşească, îi susţineau, îi călăuzeau pe drumul lor. Așa s-a putut ține aprins transgenerațional focul artei.”
    Aseara am vazut la tv un interviu cu Radu Beligan. Ascultand printre randuri si maestrul vorbea despre acele intalniri valoroase din viata lui care au contat in formarea lui, in dezvoltarea profesionala.
    Toti oamenii „de succes” din orice domeniu pot sa spuna macar una sau doua persoane care au contat in drumul lor spre succes.
    Influentele. Incurajarile. sau Piedicile – sunt cele care te ridica sau te coboara, care te construiesc sau care te darama. Mare lucru sa ai oameni vizionari langa tine. Oameni care sa descopere potentialul si sa il promoveze.
    Multumesc pentru blogul tau.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s