2. „Dragostea” virtuală. Vezi dacă te regăsești!


Pygmalion priant Vénus d'animer sa statue, Jean-Baptiste RegnaultDragostea virtuală (sindromul Pygmalion) are drept caracteristică principală faptul că ne îndrăgostim de fantezia noastră, de o creație imaginară a noastră, care nu seamănă cu omul pe care-l întâlnim față în față. Problema centrală în acest tipar de dragoste nu este distanța geografică, ci faptul că folosim depărtarea pentru a evita să ne confruntăm cu diferite cusururi pe care le avem noi sau celălalt: burta, chelia sau impulsivitatea mea, dependența lui de părinți sau handicapul lui fizic. Inconștient, alegând această iubire, am voit să evităm să ne simțim dezamăgiți. Atunci când întâlnim persoana în cauză, mai devreme sau mai târziu, calitățile care ne-au atras pe internet devin acum defecte respingătoare. Celălalt e mult prea diferit de cine credeam noi că este. Adevărul este că, în absența unei apropieri fizice, e ușor să ne îndrăgostim de propria construcție mentală. Mintea minte.

dragostea virtuala                Iată câteva dintre trăsăturile care spun despre noi că suntem predispuși la relații virtuale:

-dacă am mai avut astfel de experiențe. Atunci, ne simțim obligați să repetăm ceva de pe urma căruia am suferit, cu scopul de a-l stăpâni și a ieși învingător. Dacă am mai avut experiențe de îndrăgostire prin internet, se prea poate să fim blocați în acest tipar

-dacă am avut un părinte absent emoțional sau fizic, putem alege să iubim inconștient o persoană care locuiește într-un alt oraș. Tânjim după acel părinte absent, aflat la distanță, dar, de data aceasta cu speranța că puterea noastră de adult va aduce un alt rezultat

-dacă am cunoscut pe cineva pe internet, dar nu voim să îl întâlnim față în față

-dacă nu voim să vorbim despre aducerea relației în planul realității, ci ne mulțumim doar cu declarații de dragoste virtuale

-dacă am trăit o realitate cu familia noastră și o alta în mintea noastră

-dacă deja ne facem declarații de dragoste și suntem dependenți de mesajele celuilalt, deși nu l-am întâlnit niciodată

-dacă povestea de iubire este frumoasă, dar e mult prea rapidă și decurge mult prea bine, mult prea ușor. Pare unsă cu ulei. 🙂

-dacă afirmațiile noastre sunt evazive sau inconsecvente – nu suntem încă dispuși să ne arătăm așa cum suntem

Câteva sugestii ne sunt de folos pentru a ne vindeca de iubirile noastre virtuale:

fat-man-fat-woman-oamenii reali sunt rar atât frumoși în trup, cât și în suflet. „Mințile strălucite au devenit așa pentru a trebuit ca ele să scape de fizic, iar corpurile grozave au devenit așa pentru că au avut nevoie să evite deșteptăciunea” (Alon Gratch)

-s-ar putea să alegem iubirile virtuale nu doar pentru a evita contactul cu imperfecțiunile celor pe care i-am putea iubi, ci, de asemenea, pentru a evita prea multă apropiere sau intimitate. Aici e bine să ne întrebăm de cât spațiu avem nevoie pentru a ne simți comod într-o relație. Spațiul, distanța optimă dintre noi și cei pe care-i iubim diferă de la om la om. Celor cărora ne place să petrecem mult timp singuri le sunt convenabile relațiile mai aerisite, iar celelalte par sufocante. Celor cărora ne place apropierea zilnică, luarea deciziilor în comun, le e mai bine într-o relație comună. Dragostea virtuală nu împacă niciuna dintre cele două părți, pentru că o relație la mare distanță împrospătează fie plăcerea de separare, fie dorința de a fi împreună și nu-ți permite să afli care e spațiul convenabil pentru tine. La acest pas, în loc să cautăm iubiri virtuale, mai bine cercetăm câtă intimitate putem suporta, cu adevărat.

-să ne vedem de viață! – e sugestia utilă pentru a evita acest tipar de iubire. Să ne vedem în așa măsură de viață, încât să nu mai avem vreme să stăm cu microscopul pentru a cerceta viața partenerului din realitate!

-REVERSUL POZITIV: tehnica de aur în înțelegerea cu un partener real diferit de noi: în iubirile reale, când ne analizăm partenerii, să facem o listă cu atributele care ne deranjează la ei și, apoi, cu reversul pozitiv al acestor atribuite:

  • lovers_vanished_still08De exemplu, dacă partenerul (în general, bărbatul) pare lipsit de emoții și necomunicativ, reversul pozitiv al acestui fapt este că acest partener este logic și liniștit. El nu are un temperament vulcanic. Tu ai putea să devii foarte emoțional/ă și el nu se va panica. Când tu vei trece prin momente de vulnerabilitate, vei fi îngrijorat, anxios, el îți va inspira calm și liniște. În acest pas, e foarte util să preiei și să integrezi și tu ceea ce este frumos în celălalt, adică exact reversul a ceea ce pe tine te deranjează. Întreabă-l pe el cum ar face față unei situații stresante, care sunt tacticile lui, opțiunile de a acționa și resursele de care dispune. Dacă el este logic și rațional, e posibil ca doar prin această modalitate să intre în legătură cu sentimentele lui. Tu l-ai putea speria cu sentimentele și emoțiile tale debordante. Cu cât ești mai emoțional (situație mai des întâlnită în rândul femeilor), cu atât îl împingi spre a fi rațional. Dacă, din contră, muncești tu mai mult la partea cu gândirea, emoțiile lui vor izvorî de la sine – pentru că ele există. Conectarea cu aspectele pozitive ale partenerului tău va induce o schimbare în tine însuți și te va face o persoană mai echilibrată. Când tu te vei echilibra și partenerul din viața reală se va echilibra. Iar tu nu vei mai fi tentat să cauți relații virtuale
  • Butterfly_Release1Un alt exemplu: el este independent, nu se amestecă în treburile gospodărești, dar nici nu se așteaptă ca tu să-l întâmpini cu masa pusă. Dacă el e mai independent prin felul lui de-a fi, tu poți învăța ceva de la el. Poți începe să fii mai liber, să te întorci la o pasiune veche, să dezvolți noi prietenii, să călătorești pe cont propriu. Dacă tu vei fi mai liber, lui i se va face dor și va căuta intimitatea cu tine, până se va ajunge la o stare de mijloc, convenabilă amândurora. Tu vei învăța să fii mai liber, el va învăța că are nevoie de apropiere, iar spațiul dintre voi se va ajusta la parametri optimi amândurora. Nu vei mai avea nevoie de relații virtuale, în care doar să mimezi fie o apropiere peste măsură, fie o distanțare convenabilă autonomiei tale.

Uneori, persoanele găsite pe internet sunt ceea ce căutăm și-n viața reală. De cele mai multe ori, ne rănesc mai mult decât experiențele reale. Să fim deci prudenți și înțelepți în acest caz. Dacă nu putem materializa relația virtuală, dacă nu o putem transpune în viața reală, doar ne autoamăgim. Eu sper să devenim cu toții atât de implicați în reconstruirea relațiilor noastre din realitate, încât să nu mai avem nevoie de refugii în fantezie.

Rămâneți cu mine! Va urma episodul al treilea! 🙂

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la 2. „Dragostea” virtuală. Vezi dacă te regăsești!

  1. oana zice:

    Buna seara!As dori sa stiu daca imi permiteti sa distribui pe pagina mea de fb acest „set” de articole,le consider interesante si destul de utile.Va multumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s