7. „Dragostea” androgină sau „când femeile își pierd feminitatea…”. Vezi dacă te regăsești!


hermafrodit salmacisMișcarea feministă a făcut ca femeile să fie din ce în ce mai încurajate să se comporte asemenea bărbaților de altădată, în vreme ce de la bărbați se așteaptă să fie sensibili și vulnerabili. Tot mai mulți consilieri văd astăzi cupluri în care bărbatul este sensibil și deschis, iar femeia este puternică și categorică. În această relație, bărbatul se îndrăgostește de femeia pe care o percepe ca fiind o persoană dură, independentă, pe care o poate respecta, iar femeia se îndrăgostește de un bărbat pe care ea îl percepe ca fiind o persoană emoțională și susținătoare, suportivă. Dar, curând, cei doi nu vor mai fi mulțumiți cu ceea ce și-au dorit, așa că el va dori, după o vreme, o femeie mai feminină, iar ea un bărbat masculin.

androgin           Iată câteva din caracteristicile „iubirii” androgine:

  • Avem dificultăți în a întâlni persoana potrivită
  • Femeile nu pot accepta hotărârea masculină în partenerii lor. Ele vor mai mult să domine, decât să se supună
  • Dacă sunteți femeie, aveți impresia că lumea bărbaților se împarte între pămpălăi și tirani. Tiranii sunt agresivi, pămpălăii sunt drăguți, dar nu sunt destul de categorici și de ambițioși. Când nu vedeți și nuanțele de gri, s-ar putea să vă regăsiți în acest tipar al „iubirii” androgine:
    • Pămpălăul: nu se oferă să vă plătească masa de la cină, nu vă sună pentru a doua întâlnire, nu este implicat în slujba lui, are datorii, este drăguț, sensibil, delicat
    • Tiranul: e mereu la muncă, nu exprimă ușor emoții, evită să discute subiecte lacrimogene, socotește că femeile sunt nevrotice și isterice, vă spune că își dorește o parteneră căreia să-i placă sportul, nu care să îl cicălească, se simte centrul universului, etc.

mom yelling Remedii:

  1. Călătorie în copilărie. Dacă mama e emoțional și financiar dependentă de soțul ei, fetița își poate spune că nu voiește să ajungă precum mama ei. Când a devenit mare, a fost mereu independentă, încrezătoare și hotărâtă. Când relaționa cu un bărbat, era ca unul dintre ei: agresivă, activă, ambițioasă, nepăsătoare și mascată emoțional. Singura problemă era că bărbații nu voiau să se întâlnească cu o concurentă. A ales să se căsătorească cu un „pămpălău”, dar relația nu a mers. De ce? Pentru că ea nu putea tolera slăbiciunea, indiferent de unde venea. Nu putea fi cu „tiranii” deoarece, cu ei, s-ar fi simțit ca mama ei, și nu putea fi cu „pămpălăul” care semăna cu mama ei. O replică amuzantă a lui Alon Gratch: „ca noi toți, ea nu a putut scăpa de mama ei.” Pasul doi în terapia ei a fost să descopere că sub identificarea ei masculină externă, agresivă, se ascundea de fapt o ființă sensibilă, vulnerabilă.

Dacă ești femeie, caută următoarele indicatoare ale acestui tipar androgin:

  • Ai crescut cu o mamă pe care nu ai putut-o respecta: era dependentă de tatăl tău, prea dornică de tine, prea emoțională, isterică, imprecisă, timidă, temătoare, fricoasă
  • Examinează dacă la suprafață semeni mai mult cu tatăl tău: rațională, agresivă, motivată, detașată, logică

Dacă ești bărbat, caută indicatoarele acestui tipar:

  • Ai crescut cu un tată cu care, dintr-un anumit motiv, nu te-ai putut identifica: fizic sau emoțional absent, intimidant, mult prea puternic sau abuziv, pasiv și retras, lăsând întreaga sferă de influență mamei tale
  • Examinează dacă semeni mai mult cu mama ta decât cu tatăl tău: la sensibilitate, nevoie, pasiune, emoțional
  1. self-acceptanceEchilibrare, armonizare:
  • Ia cele două ingrediente pe care le avem cu toții: masculinitatea și feminitatea – și refă-le, până când ajung să stea  împreună armonic
  • Dacă ești tipul de femeie A, puternică, competitivă, logică, fără semne de finețe feminină, intră în contact cu acea feminintate pe care ai reprimat-o
  • Dacă ești tipul de femeie B, dulce, pasivă, receptivă și sociabilă, fără nicio urmă de agresivitate, dă drumul gradat acelei agresivități care se găsește undeva în adânc
  • Orice ai fi, acceptă-ți limitările, frustrările și neajutorările, redu dorința de a-i controla pe ceilalți
  • În relațiile cu partenerii, să încercăm să nu ne mai batem cu feminitatea sau cu masculinitatea din celălalt. Să lucrăm la schimbarea noastră lăuntrică, astfel încât celălalt să se apere mai puțin, refugiindu-se mai tare în tiparul pe care-l cunoaște cel mai bine
  • Să acceptăm că ceea ce este masculin pentru o persoană poate fi feminin pentru o alta. Toți avem și trăsături feminine, și masculine, iar un echilibru perfect nu vom obține niciodată
  • Să lucrăm la aprofundarea relațiilor cu părinții noștri: încercând să-i privim mai puțin critic, s-ar putea să redescoperim în noi părți din ei frumoase pe care le-am respins, pentru a nu fi ca ei
  • Dacă ești femeie, stai la distanță de acele femei care seamănă prea mult cu mama ta sau care au renunțat cu totul la bărbați, devenind ele însele, psihologic vorbind, bărbați

change-others-by-changing-youself-e1361589227965               Ca  o concluzie, pentru femeia identificată masculin, strategia centrală este de a căuta influențe feminine pozitive. Bărbatul tradițional ar face bine să caute influența feminină pentru a-și înmuia agresivitatea. Bărbatul identificat feminin, ceva mai contemporan, ar fi util să caute în vârsta adultă tipul de influență pozitivă masculină pe care, cel mai probabil, nu a avut-o ca și copil.

Eu vă mulțumesc pentru că ați rămas cu mine, parcurgând această serie de articole! Vă doresc să tindeți spre împlinire și să o găsiți, atât în relațiile cu dvs înșivă, cât și cu cei dragi ai dvs.! Vă las cu un citat al autorului acestei mirobolante cărți, care mi-a luminat multe dintre ungherele întunecate ale înțelegerii psihologice și, mai cu seamă, ale vieții mele interioare, nescutite nici ea de toate aceste zbateri!

creation”Cu toate că bărbații nu mai merg la vânătoare în timp ce femeile gătesc, dac-am crede în evoluție, am spune că va  fi nevoie de milioane de ani până ce ADN-ul identității noastre va fi reprogramat. La bine și la rău, această identitate de gen este parte din moștenirea noastră biologică și psihologică. Faptul că am ignorat asta ne-a condus la dragostea androgină, în care rolurile sexuale sunt cu adevărat inversate, dar nici femeile, nici bărbații nu mai sunt fericiți. Acceptând-o ca un punct de plecare, pe de altă parte, ne va permite să ne simțim mai în siguranță în identificarea noastră de gen primară și, prin urmare, mult mai deschiși față de influențele echilibrante venite de la sexul opus.”

Alon Gratch

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la 7. „Dragostea” androgină sau „când femeile își pierd feminitatea…”. Vezi dacă te regăsești!

  1. Am observat si eu o feminizare a barbatilor si o masculinizare a femeilor.
    Concret, am prieteni care merg la saloane sa isi faca unghile. Tu Andrei ti le tai barbateste cu unghiera?

    In ultima perioada a aparut lidera de grup crestin „tip Şoferiţa de tir”. E bataoiasa mama mama!

    Spunea un psiholog britanic ca problema nu este ca in biserici numarul femeilor e foarte mare, ci ca numarul de barbati putini cât sunt ei- nu sunt barbati!

    Indicatoare mentionate de tine sunt eficiente si utile. Le-am descoperit si eu la Theophostic Prayer cand subiectului i se recomanda sa mearga pe firul copilariei sa depisteze anumite rani, anumite minciuni.

    Cele bune!

    • Alex, e vorba despre un raport de forte. Cine-i mai mare in copilarie? Mama sau copilul? Cine poate da tonul? Cine poate schimba? Copilul – fie el baiat, fie fata – poate doar reactiona si prelua inconstient: „nu vreau ca mama”, „nu vreau ca tata”, „vreau ca mama sau ca tata”. Iar in fata unei femei dominatoare, nici sotul si nici copilul nu au niciun cuvant de spus, daca vor sa scape cu viata. Deci eu vad aici problema. Femeia crestina are un rol deosebit in societatea contemporana: sa-si redescopere si sa se bucure de feminitatea asezata in ea, cu limitarile si cu privilegiile ce deriva din ea. Spre fericirea tuturor celor din jur. Altfel, orice initiativa a barbatilor de a-i arata care ii e locul o vor face sa intre in aparari si mai mari, ba chiar sa ne acuze de misoginism.

  2. Anonim zice:

    In numele tuturor cititorilor tai de sex feminin iti multumesc mult pentru aceasta serie:) Astept noi articole pe tema relatiilor

  3. roxanaw zice:

    Ce ziceti de femeia din proverbe 31? Si ea pare tot o soferita de tir. Si totusi… sotul ei o numeste fericita, si este un model pe care-l avem in BIBLIE.

  4. Narcisa zice:

    M-am regasit in acest articol… si eu am o mama foarte dependenta, mai intai de tatal meu, si dupa ce a murit el, de mine… si eu mereu mi-am repetat ca nu vreau sa ajung ca ea si am cam dat in extrema masculinitatii, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, ma straduiesc sa-mi revin 😀

  5. Pingback: „Dragostea” androgină sau „când femeile își pierd feminitatea…”. Vezi dacă te regăsești! | Bun crestin

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s