Tu nu regreți nimic? Eu regret…


edith-piaf-je-ne-regrette-rien-111508049Sunt un iubitor al muzicii franceze. Și-mi place Edith Piaf mult. Una dintre melodiile interpretate de ea are însă unele versuri cu care n-aș fi întru totul de acord: „Eu nu regret nimic”. Nu-mi place din mai multe motive această sintagmă, mult îndrăgită de oamenii care-i ascultă piesele, și nu doar. Nu-mi place pentru că:

nu o cred. Dacă nu regreți, nici nu-ți pui problema regretului. De îndată ce se naște-n tine un gând de genul acesta, înseamnă că, pe undeva, cu „inima” regreți. Niciun alb, într-o comunitate de negri, nu va spune: ”Uitați-vă la mine! Eu sunt alb!”, pentru că e clar pentru toată lumea. E vizibil. Dar când se simte „cu musca pe căciulă”, de pildă dacă și-a obținut culoarea pielii prin multiple intervenții chirurgicale estetice, fiți siguri că va spune: „sunt alb. Eu nu sunt negru. Priviți-mă cu băgare de seamă!” Un copil care n-a experimentat niciodată boala nu îi va ura unui altuia: „Fii sănătos!”, decât, eventual, ca rezultat al unui tipar comportamental imitat de la părinți. Așa cum cineva care nu a experimentat niciodată nefericirea nu va publica în toate ziarele: „Sunt fericit/ă!”, pentru simplul motiv că nu știe gustul opusului fericirii. Dacă ne întâlnim cu cineva și ne întreabă: „Cum te simți?”, nu-i spunem „Nu mă doare stomacul, nu mă doare ficatul, nu mă dor rinichii”. Nici nu simțim că avem în corp aceste organe, până când nu încep să ne producă dureri.

Handsome mature man.mi se pare parte a unui curent de autoamăgire colectivă, care ne îndepărtează de realitatea vieții și de provocările ei. Viața ne întâmpină adesea cu multiple încercări. Și, culmea, oricât de multe-am fi trăit, tot mai ingenioasă se arată. Viața noastră e asemenea unui drum nou, întortocheat, accidentat, adesea neiluminat. Și noi toți suntem parcă asemeni șoferilor obligați să-și adapteze mersul condițiilor de trafic și posibilităților mașinii. Nici drumul nu-i lin, nici mașina nu-i de neatins, nici nu suntem singuri pe carosabil. În viață, suntem șoferi mai proști decât pe drum. Încălcăm mai des regulile, intrăm pe contrasens, ne bușim cu cei din fața sau din spatele nostru, suntem nevoiți, din când în când, să ne lăsăm remorcați de alții sau să venim noi în ajutorul celorlalți pasageri prin viață. Deci nu se poate să nu greșim sau să nu ni se greșească. Nu se poate să nu ne pară rău. Iar când alegem să nu regretăm, de fapt nu ne asumăm ceva semnificativ din existența noastră. Și tot mai multe neasumări dintr-acestea ne fac să ne simțim goi lăuntric și îndepărtați de autenticul din noi. Iar unde nu-i autenticitate, e … isterie.

ForgiveYourselfregretul este un pas fundamental în vindecarea rănilor și-n depășirea pierderilor. Dacă regretăm, înseamnă că ne uităm la ceea ce ne-a provocat durere. Dacă regretăm, avem și șansa să ne iertăm. Dacă regretăm, putem alege să facem lucrurile mai bine, să ne schimbăm, pentru a ne răni mai puțin pe noi înșine și pentru a-i răni mai puțin pe cei iubiți de noi. Dacă regretăm, înseamnă că suntem deja antrenați într-un proces de vindecare lăuntrică. Strângem din dinți, plângem puțin acum, cădem în genunchi, dar ne ridicăm cu mai multă putere, cu mai multă îndrăzneală și cu mai mare discernământ.

Nu știu tu cum ești, iubite prieten, dar eu am regrete. Mai mici, mai mari, mai scurte sau mai lungi, mai silențioase sau mai tulburătoare, dar le am. Câtă vreme le am, rămâne în mine speranța că mâine, poimâine sau într-o zi luminoasă, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi putea să privesc în urmă cu satisfacția c-am crescut, c-am învățat să iau deciziile corecte, că m-am deprins să mă rănesc sau să rănesc mai puțin, în vreme ce voi fi tot mai mult în stare să croiesc cărări drepte și să-i avertizez pe alții unde și cum să aibă grijă la drumul vieții.

Să râdem când e de râs, să plângem cât e de plâns și să regretăm când e de regretat! Cred că acesta este un mod onest și eficient de a ne trăi viața.

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Tu nu regreți nimic? Eu regret…

  1. Dor de Cer zice:

    Regretul inseamna progres. 🙂

  2. Dani zice:

    Sunt de acord cu raționamentul. În viața de zi cu zi, pasivitatea sau acțiunile noastre conduc deseori la regrete. Aceste alegeri afectează o singură persoană sau mai multe.
    Eu privesc regretele ca fiind asociate în primul rând cu decizii greșite și oportunități ratate. De obicei, ele reprezintă urmarea firească a alegerilor care ne afectează doar pe noi. Și o să ofer exemple pentru ambele situații:

    Decizie greșită
    M-am decis să nu mă spăl pe dinți seara. Peste câțiva ani o să am probleme cu dinții. Din acel moment încep să regret decizia.

    Oportunitate ratată:
    Se oferă două job-uri în străinătate mie și altui coleg. Eu refuz, celălalt acceptă. Se întoarce mulțumit de condiții și salariu, ceea ce mie îmi provoacă instantaneu un regret.

    Influența pe care o exercităm asupra oamenilor poate fi pozitivă sau negativă. În mod normal, a doua variantă atrage cu sine regrete. Cea mai frecventă este influența cu impact emoțional. Spre exemplu, dacă într-o zi un patron le spune unor angajați că sunt proști, ei vor avea o zi nu tocmai plăcută. Pe de altă parte, influența negativă poate fi realizată și inconștient, caz în care se va înlătura orice urmă de regret.
    Așadar, regretele sunt adevărate lecții. Oamenii pot să învețe ceva din ele, să le ignore sau să ascundă regretele prin minciună în fața celorlalți (se autoîncurajează; sunt la modă postările pe diferite rețele de socializare de genul „eu nu am regrete!”).

  3. Lav zice:

    Nu cred ca exista om care sa nu regrete nimic, e imposibil

  4. narcisa73 zice:

    E adevărat că toți avem regrete… Dar eu cred totuși că nu mai trebuie să regretăm greșelile trecutului și păcatele iertate de Dumnezeu, ci doar să învățăm din ele și să mergem mai departe cu încredere, că El ne va ajuta să nu le repetăm. Și dacă se întâmplă să le repetăm, ne va ierta din nou și ne va da o nouă lecție de viață. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s