„Nu am timp să fiu nefericită” – interviu cu doamna Monica Tatoiu


Andrei Pătrîncă: -Stimată doamnă, vă mulțumim pentru că ați răspuns pozitiv invitației noastre de a vă cunoaște și de a-i încuraja pe cei dintre noi care trec prin probleme existențiale!

Monica Tatoiu 5Monica Tatoiu: Nimeni nu deţine adevăruri absolute. Fiecare povesteşte povestea lui. Exersezi o piesă construită de alţii, ca să-ţi construieşti propria simfonie.

Andrei Pătrîncă: -Doamnă Monica Tatoiu, vă rugăm să ne spuneți câte ceva despre dvs.!

Monica-Silvia Tatoiu: –Sunt născută în 21 iunie 1956, la Bocşa, județul Caraș Severin. Tatăl meu, Alexandru Radivoiovici, medic cardiolog, sârb după tată şi ungur după mamă –Szegedi. Bunica din partea tatălui a fost modelul meu în viaţă, îi port numele. A terminat doar patru clase primare, a muncit până la 85 de ani, a fost mai înţeleaptă decât mulţi intelectuali pe care i-am întâlnit în viaţă, şi m-a iubit cum numai pământul este iubit de cei care-l muncesc. Mama, Rodica Costea-Radivoiovici, profesor de romană-germană, fiica unui deţinut politic la Poarta Alba şi Ajud, are rădăcini intre moţi și emigranţi în SUA la începutul secolului trecut. Suferinţa prin care a trecut a transformat-o, prin credinţă, într-o iubire de ţară pe care ne-a transmis-o mie şi fratelui meu. Deşi am avut ocazia să plec din ţară de multe ori în comunism, familia a fost farul la care m-am întors cu speranţa că lucrurile se vor schimba. Mama a avut dreptate, ca întotdeauna. Reţeta succesului în viaţă, pe care am primit-o în familie, este: Cunoaştere, Consecvență, Convergenţă şi Credinţă.

Andrei Pătrîncă: -Blogul „Tineri spre fericire” e lecturat mai cu seamă de tinerii care trec prin stări lăuntrice împovărătoare. Doamna Monica Tatoiu, cea din spatele realizărilor și al ecranelor, resimte și dumneaei temerea, descurajarea, întristarea, dorința de izolare sau de retragere socială? Ne puteți relata un episod din viața dvs. în care v-a fost foarte greu?

Monica Tatoiu: În 1979, am terminat Facultatea de Matematică cu nota 9.98. Am fost selectată pentru anul V de specializare, terminat cu 10. Nu am putut să lucrez în cercetare şi nici în învăţământul superior din cauza dosarului. Am fost trimisă să predau la gimnaziu. M-am înscris la doctorat şi, după terminarea tezei în 1989, nu am putut să-mi susţin teza, deoarece aveam un dosar cu „picăţele”. Mama mi-a spus tot timpul: „AI RĂBDARE!”. Şi, evident, a avut dreptate. Cei 4 C miraculoşi! La 20-30 de ani, e greu să urmezi calea celor 4C, dar merită să încercaţi. În fond şi nu în formă.

Andrei Pătrîncă: -Ce v-a ajutat să mergeți mai departe atunci când credeați că nu mai aveați nicio ieșire? Ce v-a ținut? Ce nu v-a lăsat să vă prăbușiți? De unde ați căpătat tăria de a continua, de a crede, de a spera?

Monica Tatoiu 1Monica Tatoiu: Cei 4C exemplificaţi în anii petrecuţi alături de părinţi. Exemplele tatălui, medic militar, dat afară după căsătoria cu mama, marginalizat în anii ’60, şi care a reuşit să fie unul dintre cei mai respectaţi cardiologi ai României, mama, dată afară din şcoală cu 2 luni înainte de susţinerea bacalaureatului, care a devenit un reper moral pentru comunitatea din Timişoara. În jurul nostru sunt sute de repere morale. Noi avem freedom of choice. Şi, evident, trebuie să ne asumăm alegerea. Libertatea este o monedă cu două fețe. Credinţa este esenţa relaţiei noastre cu lumea. Ea nu trebuie să se rezume la formă. Credinţa înseamnă valori trăite în fiecare secundă a existenţei noastre materiale.

Andrei Pătrîncă: -În dialogul dvs cu eul dvs., cum vă simțiți? Ce vă spuneți? Are Monica Tatoiu momente de introspecție, de analiză interioară?

Monica Tatoiu 3Monica Tatoiu: Pentru că dialogul să fie onest, e bine să începem prin a ne recunote vulnerabilităţile, un echivalent al SWOT-ului. Eu am aceste slăbiciuni, sunt nevoită să le accept. E necesar să cooperez cu ele, să le optimizez. De exemplu, marea mea slăbiciune constă în orgoliul nemăsurat, combinat cu mentalitatea de premiant. Dacă eşti fată şi nu eşti de 10, nu exişti”, spunea tata. Cam misogin mesajul, dar TATA a fost BĂRBATUL ideal şi îl aud şi astăzi, după 25 de ani de la moarte. M-am căsătorit cu copia lui .Vanitatea este un păcat”, spune MAMA. Acest dialog permanent intre porniri şi înţelepciune face deliciul serilor înainte de culcare. Nu reuşesc în fiecare seară să dorm împăcată că am făcut ceea ce trebuie, dar încerc zi de zi. Sângele meu sârbesc nu mă lasă să arăt cât mă doare când greşesc, dar conversațiile cu mama sunt precum puhoaiele. Mama nu mă iartă de dragul meu. Trebuie să am forţa să mă autodepăşesc prin exerciţiul smereniei. Greu, dar este un proces de optimizare a sinelui. Când nu mă mai înţeleg cu mine, spun DOAMNE, să se facă VOIA TA!”. Deleg responsabilitatea LUI, cu consecinţele de rigoare. Câteodată o fac cu tremor în glas.

Andrei Pătrîncă: -Sunteți o persoană credincioasă? Ce rol are credința în viața dvs.?

Monica Tatoiu: Credinţa mea este tot rezultatul educaţiei. Am fost la orele de religie de la Catedrala din Timişoara în fiecare dumnică. Mentorul meu a fost IPS Mitropolitul Corneanu, care anul acesta a plecat dintre noi. Cred că Dumnezeu este în orice casă a Sa, indiferent cum se numeşte cultul religios. Am învăţat să mă rog într-o sinagogă, la fel de profund cum mă rog într-o biserică ortodoxă. Nu mă simt confortabil în relaţia cu preoţii şi capii bisericilor de orice fel. Cred că dincolo de interesele materiale ale cultelor, bisericile creştine ar trebui să se unească şi să aibă o singură voce în dialogul cu celelalte religii. Învrăjbirea pe criterii religioase mi se pare cea mai bună dovadă a îndepărtării de EL.

Andrei Pătrîncă: -Ce le-ați transmite tinerilor care cred că viața nu merită trăită și se gândesc la suicid?

Monica Tatoiu 4Monica Tatoiu: Existenţa noastră pe pământ este parte a unui drum de devenire spirituală. Imaginaţi-vă o escaladare a unui munte. Urci, înfrunţi intemperii, pentru ca să îţi demonstreizi ţie că poţi să mergi până la capăt. După ce cobori, eşti alt om. Ai învăţat ceva despre tine. După moarte, sufletul tău se întoarce la matcă, încărcat de experienţele tale terestre. Tu alegi dacă transformarea este în bine sau în rău. Suicidul dovedeşte laşitate. Dacă vrei să fii aşa, nimeni nu te poate împiedica. Tu alegi şi mai ales tu plăteşti. Dacă nu pot vedea ce este după colţ, eu cred că merită să ajung acolo ca să văd. Poate pierd ceva minunat. Merită să renunţ doar pentru că este greu să ajung acolo? Eu ştiu că dacă mă mobilizez o să vină şi ajutorul divin. Am avut numeroase experiențe pentru a crede asta.

Andrei Pătrîncă: -Sunteți fericită, doamnă Monica Tatoiu? Cum ați descoperit fericirea? Unde?

Monica Tatoiu 2Monica Tatoiu: Fericirea este o stare de spirit. Relativă la un sistem de referinţă la care mă raportez. De 6 ani, port proteză dentară totală, genunchii şi articulaţia şoldului nu îmi mai permit să fac sporturile pe care le iubesc. Trupul nu mă mai ajuta să fac ceea ce îmi doresc. Fac altceva. M-am apucat de golf, citesc mai mult, încerc să îi ajut pe alţii să facă ceea ce eu nu mai pot. Zâmbesc mai mult decât am făcut-o acum 5 ani. Sunt mai tolerantă faţă de ceilalţi. Mă cert mai puţin. Probabil că sunt fericită. Mai am atâtea lucruri de învăţat. E bine să fiu înţeleaptă, ca să îmi drămuiesc timpul rămas. Nu am timp să fiu nefericită. Mă pregătesc să fiu o bunică mai bună decât am fost ca mamă. Sunt martora unor schimbări spectaculoase în lumea în care trăiesc. E minunat că încă pot să particip la ceea ce se întâmplă în jurul meu. Fac parte dintr-o lume care se transformă şi sunt fericită să fac parte din acest proces.

Andrei Pătrîncă: -În numele cititorilor acestui blog, vă mulțumesc pentru timpul pe care vi l-ați făcut pentru a răspunde acestor întrebări, dorindu-vă, totodată, împliniri pe toate planurile!

Monica Tatoiu: Fiecare dintre noi este unic. Fiecare dintre noi construiește, existând, o poveste. Fiţi creativi şi fericiţi că puteţi fi făuritori de alternative! Nu uitaţi de 4C! Mulţumesc pentru că m-aţi ascultat!

Interviul este realizat de Andrei Pătrîncă,

Medic specialist psihiatru,

Consilier analitic-existențial, în supervizare

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s