Și psihiatrii sunt veseli câteodată


kidinsun_thumbUnul dintre psihiatrii care mi-au încântat copilăria prin aparițiile radio și tv este un domn care nu prea zâmbește. E tot timpul serios. Dă mereu impresia de solemnitate, de sobrietate, de seriozitate. Are un ton cald și o dicție perfectă, dar nu l-am văzut niciodată zâmbind. Adesea m-am întrebat cum este el în interacțiunea cu familia sa, cu prietenii săi, unde e loc de voie bună și de râs cu gura până la urechi. Dar n-am aflat răspunsul.

Anul trecut, l-am întâlnit pe Langle, părintele analizei existențiale. Era tot un zâmbet. Bucurie și pace. În momente tensionate, se citeau pe chipu-i nedumerirea, crisparea, dar apoi ele dispăreau, spre zămislirea emoțiilor „pozitive”.

smiling_child             Astăzi, mi-am adus aminte cât de mult îmi place să râd. În special de mine, dar și de situații neplăcute din viața mea, care, privindu-le acum, și-au pierdut gravitatea momentului și au căpătat o aură de „amintiri din copilărie”.

Langle spunea că depresia pleacă atunci când facem loc relațiilor. În depresie, e perturbată tocmai relația cu viața. Tragem draperiile, ne izolăm de oameni, nu mai comunicăm cu nimeni. De îndată ce deschidem ușa inimii, printre altele, prezența prietenilor, discretă, gingașă, non-invazivă, ne umple de bucurie. Viața redevine demnă de a fi trăită, simțurile se redeșteaptă, speranțele înfloresc.

smiling-baby              Mi-am amintit astăzi, la Sfânta Împărtășanie, tocmai de acest lucru. Biserica este o familie. Mâini calde, brațe deschise, priviri blânde. Toate născute în jertfă, în întristarea Golgotei ce devine bucuria învierii. Domnul nu a murit ca să nu mai fim triști, a murit ca noi să credem că întristarea nu va birui, ci bucuria va renaște deopotrivă cu zorii Învierii. Și a murit ca să știm că ne e alături în suferință. În tristețe, ucenicii s-au ascuns și s-au rătăcit unii de alții. În ziua Învierii, s-au regăsit.

People_Children_Smiling_baby_032851_              Sus inimile! Dacă și posomorâții de psihiatri sunt veseli câteodată, deși adesea citești pe fețele lor atâta amărăciune de parc-ar duce în spate povara lumii întregi, puteți și dvs., iubiți prieteni! Ridicați obloanele, lăsați-vă scăldați în bucurie, nădejde și dragoste! „Undeva, spre limita disperării” (O. Paler), veți găsi, mereu, speranța. 🙂

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Și psihiatrii sunt veseli câteodată

  1. Ana C. zice:

    Sus sa avem inimile!Avem catre Domnul!
    nu exista terapie mai buna ca Sf.Liturghie si medicament mai eficient ca Sf.Impartasanie!
    va urmaresc si citesc cu mare drag si interes
    Ph.Ana C.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s