Efectele abuzului psihologic narcisist de tipul gaslighting asupra victimelor


Efectele abuzului psihologic narcisist de tipul gaslighting asupra victimelor

Anonim

Pornind de la un citat postat de domnul psihiatru Andrei Patrinca si incercand sa inteleg care este mecanismul prin care cineva umilit mereu si mereu dezvolta un atasament atat de puternic pentru agresor, am gasit articolul de mai jos. Domnul psihiatru, caruia-i multumesc pentru increderea acordata, m-a indemnat sa-l traduc si sa-l postez, considerand ca ar putea fi util celor care au trecut sau trec printr-o situatie similara. Imi cer scuze pentru traducerea poticnita, pentru greselile de ortografie si punctuatie, pentru traducerea inadecvata a termenilor specifici, eu nefiind de specialitate, pentru observatiile personale eronate. Multumesc pentru rabdare si intelegere!

narcisism           Ati experimentat senzatia ca in timp ce inotati in mare, atrasi de o lumina ce parea venita din alta lume, de un cant de sirena de o frumusete tulburatoare, ati fost prins in mreje si, in plasa aceea unde va doreati sa fiti captiv, ati trait clipe de o perfectiune nepamanteana? Apoi lumina s-a stins, o raceala de gheata s-a instalat, cantecul s-a oprit brusc si disperat, bajbaind in bezna, nu ati mai fost capabil sa reporniti acordurile „datatoare de viata”, caci tacerea de moarte alterna cu frecvente dezintegrante a caror vibratie va destructura intreaga fiinta celula cu celula? Ati simtit ca din voi a fost supta ultima farama de viata si de bucurie? Durerea agonizanta resimtita nu a fost similara cu tortura atroce a flacarii unei … lampi cu gaz, exact cea care a stralucit atat de minunat inainte? Pe cel capabil sa emita un cantec atat de frumos, sa raspandeasca atata lumina, nu l-ati simtit acum complet surd la auzul plansului si implorarillor voastre, complet orb la vederea ranilor pe care vi le provoca? Ati simtit ca dupa ce ati murit in interior, ati fost amputat fara anestezie, secatuit de resurse, ati fost debarasat, aruncat peste bord, carcasa voastra nefolositoare fiind aruncata in ocean? Aidoma unui rechin, ademenit si capturat doar pentru inotatoarele care v-au fost retezate pe viu in mod transant si nemilos, ati fost aruncat inapoi in apa sangerand, fara posiblitatea de a inota, iar in timp ce va scufundati, ati vazut cum lampa de gaz se reaprinde in noapte si cantecul reporneste pentru ademenirea noilor prazi? Ati avut senzatia ca intreg controlul v-a fost preluat, ca va indoiti de sanatatea voastra mentala, ca instinctul de supravietuire v-a fost suprimat, ca in ciuda celor traite, a oricarei ratiuni, nu va doriti nimic altceva decat sa puteti fi din nou cat mai aproape de letala lampa de gaz?

Daca da, exista posibilitatea sa fi fost victima a unui abuz, a unei manipulari, a unui atac pshihologic narcisist de tipul gaslighting si merita cu prisosinta sa cititi articolul ce urmeaza dupa introducerea atat de lunga.

Mentionez ca traducand, am inversat un pic ordinea, punand la inceput simptomele experimentate de victimele abuzului, tocmai pentru ca cei care se pot regasi in ele (si carora le este dedicat) sa aiba motivatia si rabdarea de a citi intreg articolul.

Aici incepe traducerea.

Sursa:

http://narcissisticbehavior.net/the-effects-of-gaslighting-in-narcissistic-victim-syndrome/

~ * ~ *  ~ * ~ *  ~ * ~ *  ~ * ~ *  ~ * ~ *  ~ * ~ *  ~ * ~ *  ~ * ~ *  ~ * ~ *

narcisism1Efectul Gaslighting-ului in sindromul  victimei narcisistului

Robert Stern identifica semnale de avertizare ale efectelor abuzului gaslighting:

Critica retrospectiva. Deoarece victima are increderea erodata de gaslighting-ul constant, traieste cu frica sa nu greseasca si sa faca situatia si mai periculoasa pentru ea. Invariabil se intreaba „Ce-ar fi fost daca?” si mereu incearca sa se reevalueze. Aceasta afecteaza adeseori modul in care isi rezolva problemele in viata si isi ia deciziile.

Intrebarea continua: „Sunt prea sensibil?”. Proiectarea vinei asupra celuilalt si invinovatirea reprezinta marca gaslighting-ului, iar victima devine hiper sensibila la umilirea constanta efectuata de abuzator. Ea a auzit de nenumarate ori ca este „exagerat de sensibila”, asa ca in curand ajunge sa  creada minciuna. Drept rezultat, va cauta aprobarea inainte de a face orice, temandu-se sa faca si mai multe greseli ce se vor finaliza prin si mai multa umilinta. Acest tip de gaslighting o determina pe victima sa se indoiasca de sine si sa se intrebe mereu: „Sunt prea sensibil?”

Scuzarea. In relatie cu narcisistul (Dr. Jekyll and Mr/s Hyde), victima isi va cere mereu iertare ca „nu face nimic bine” se va scuza chiar si pentru faptul ca exista. Este un mod de evitare a conflictelor suplimentare cu agresorul. Scuzarea nu este doar o dorinta a victimei de a fi politicoasa; este o strategie puternica sa ramana in siguranta, fiind in zona de razboi, si o modalitate de a dezarma furia gslighter-ului. Ce este mai important este ca puterea scuzelor ridica rusinea de pe narcisist si o redirectioneaza inapoi asupra victimei, evitandu-se astfel furia narcisista.

Lipsa de bucurie si si de fericire (melancolia). Daca cineva traieste sub tirania constanta a gaslighting-ului narcisist, poate simti o ostilitate letala. Multe victime trec printr-o tortura fizica si mentala care cauzeaza schimbari de personalitate, lasandu-le confuze, singure, inspaimantate si nefericite. Deseori ele poarta povara acestei melancolii chiar si dupa ce scapa de abuzator.

Ascunderea starii fata de ceilalti. Victimele resimt o mare rusine; ele incerca sa acopere abuzul prin care trec. Cand prieteni bine intentionati si membrii familiei le spun ca sunt abuzate, ele evita subiectul si curand invata sa ascunda informatiile pentru a evita alte conflicte. Importanta rusinii este o problema care poate fi vazuta, ca si rusinea de a nu se putea proteja de abuz.

Constientizarea ca ceva este teribil de gresit, fara a putea identifica ce anume. Scopul gaslighting-ului este sa controloze si sa influenteze realitatea victimei. El functioneaza doar daca victima nu e constienta de ceea ce se intampla. Cu cat victima se indoieste mai mult de competenta sa, cu atat mai dependenta devine de abuzator, intr-un cerc vicios care este exact scopul agresorului.

Dificulatea de a lua decizii simple. A fi prins in plasa narcisitsa a minciunii si iluziei este echivalentul lui a fi o musca prinsa in plasa unui paianjen. Plasa narcisistului este menita sa dezintegreze sinele, iar victima, sub amenintarea continua a pericolului, formeaza o legatura psihica cu abuzatorul, pentru a evita fragmentarea sinelui. In formarea legaturii, este obligata sa-si organizeze sinele in jurul idealizatului abuzator si sa isi predea autenticul potential. Nepermitandu-i-se sa castige nici o confruntare, fiind continuu umilita, facand compromisuri cu propriile ganduri, nevoi, valori si crezuri, isi pierde autonomia si capacitatea de a lua propriile decizii.

Senzatia ca erai o persona foarte diferita – mai increzatoare, mai amuzanta, mai iubitoare, mai relaxata. Pentru a supravietui victima se angajeaza in ceea ce este numit „dansul cu narcisistul” Acest mecanism inconstient de supravietuire ajuta ca victima sa fie in siguranta, dar procedand asa  se pierde de sine prin incercarile de linistire, plangeri, si pastrare a pacii. Acesta devine felul ei de a fi: sa multumeasca pe toata lumea.

Te simti lipsit de speranta si bucurie. Ceea ce parea odiniora raiul s-a transformat in iad. Nu mai exista pace, sau bucurie in acest loc, doar frica si suprimare. Viata isi pierde speranta, ca si cum lumina s-ar fi stins. Tot ceea ce mai ramane este un nor intunecat de depresie, iar victima e fortata sa traiasca intr-o stare de pasivitate pentru a supravietui. Perceptia asupra realitatii este minata mereu de rusinea si vina gaslightingului si isi pierde increderea in intuitie, memorie sau puterea ratiunii.

Ce este „Gaslighting”-ul ?

Gaslighting-ul e o forma de abuz psihologic folosit de narcisisti cu scopul de a insufla in victimele lor o stare extremă de anxietate si confuzie pana in punctul in care nu se mai incred in propria lor memorie, perceptie sau judecata. Tehnicile folosite in „gaslighting” de catre narcisist sunt similare cu cele folosite in spalarea creierelor, interogare si tortura si au fost folosite in razboiul psihologic de serviciile operative, fortele de aplicare ale legii si alte structuri, de decenii.

Intentia este ca, intr-o forma sistematica, sa atace echilibrul mental al victimei, increderea si stima de sine, in asa fel incat sa nu mai poata functiona in mod independent. Gaslighting-ul implica ca abuzatorul sa ascunda sistematic si frecvent informatii victimei si sa le substituie cu false informatii. Datorita subtilitatii lui, acest viclean comportament machiavelic constituie un profund si inselator set de manipulare, dificil de a fi contracarat, si care, in timp, submineaza stabilitatea mentala a victimei. Acesta e motivul pentru care reprezinta o forma atat de periculoasa de abuz. Vatamarea emotionala a victimelor gaslighting-ului narcisist este enorma. Cand sunt expuse la el suficient de mult, ele incep sa-si piarda simtul propriului eu. Incapabile sa se increada in judecatile proprii, ele incep sa se indoiasca de realitatile din propria lor viata. Incep sa anticipeze si asta-i face foarte nesiguri in privinta luarii deciziilor, chiar si in fata celor mai marunte alegeri. Victimele devin deprimate si retrase, ele devin dependente total de abuzator pentru simtul realitatii. Intr-un cuvant, gaslighting-ul altereaza simtul realitatii in mintea lor.

Termenul de Gaslighting e preluat dintr-un film hollywodian clasic denumit Gaslight – Lampa de gaz; 1944.

Tehnicile gaslighting-ului – 3 etape

Etapa idealizarii (etapa seducerii):

In timpul initierii etapei idealizarii, narcisistii isi pun cea mai buna imagine, cu scopul de a modela victimele lor intr-o relatie simbiotica cu ei drept provizie de hrana narcisita. La inceputul relatiei, narcisistul o copleseste pe victima cu atentie; ei sunt iubitori, fermecatori, flirtanti, energetici, cuceritori, captivanti, tulburatori si e extraordinar de distractiv sa fii cu ei. Narcisistii par sa fie atat de fericiti si de interesati de relatie, iar victima nebanuitoare gusta din plin fiecare moment petrecut cu noul partener atat de carismatic. Ei adora modul in care narcisistul este atat de minunat de intens, cum se imbata cu viata, si isi doresc sa soarba din acest elixir impreuna cu el. Legaturi intense incep pentru victima si in mod inocent ea crede ca partenerul simte acelasi lucru in legatura cu ea, ca relatia este reciproca, insa aceasta este marea inselatorie a narcisistului. Captiv in aceasta adementoare stare de euforie, victima devine „agatata in carlig” de catre exuberanta si grandiloventele exagerari ale gaslighter-ului. In acest tip de relatie, victimele experimenteaza schimbari biochimice in corp si schimbari structurale in creier. Aceste stimulente „carlige” creaza o eliberare de de substante chimice(endorfine) in creier si aceste endorfine, sau substante ale placerii, sunt cele care fac victima sa sa simta euforia in prima faza a relatiei. Ca si orice adict, ei devin dependenti de aceasta euforie si, foarte curand, se gasesc inlantuiti emotional de catre narcisitul curtenitor. Oricum acesta faza de luna de miere este doar o iluzie, totul nu este decat fum si oglinzi. Dupa ce in mod expert au determinat punctele tari si slabiciunile victimei, etapa idealizarii ia sfarsit si este timpul  ca etapa de devalorizare a gaslighting-ului sa inceapa.

De acum incepand, narcisistul apare rece, insensibil, ba chiar si muscator de crud.

  1. Etapa destructurarii, a devalorizarii victimei.(Socuri si dusurile reci dezintegratoare)

Relatia acum s-a schimbat in faza devalorizarii si e ca si cum o ciudata si mortala ceata a coborat asupra relatiei. Aproape peste noapte narcisistul devine decisiv de rece si nepasator. Caderea din gratie a victimelor este una foarte grea, ele par sa nu mai faca nimic bun; cuvintele afectuoase ale narcisitului sunt schimbate in criticism, orice incearca victima sfarseste printr-un efect negativ, iar ea se simte devalorizata la fiecare schimbare. Profund confuze, victimele nu au nici cea mai mica idee de ce s-a petrecut si devin progresiv tot mai stresate, nefericite si deprimate de situatie. Roller-coaster-ul relatiei paraseste victima intr-o stare de haos constant, chiar daca merg ca si pe „coji de oua”. Toata energia lor este directionata la apararea lor, astfel narcisistii  nu-si mai primesc astfel cota de atentie la care ravnesc; acesta fiind momentul in care narcisistul incepe sa caute un nou furnizor proaspat de provizie narcisica.

Gaslighting-ul narcisitului se afla acum la apogeu si nu se mai poate argumenta rational cu el. Deconcertat de bizarul comportament al narcisitului, victima depune eforturi din ce in ce mai mari sa-si multumeasca abuzatorul, in speranta de a readuce inapoi relatia in parametrii initiali, acolo unde se simtea in siguranta. Lipsita de „drogul” furnizat de narcisist, victima e aruncata intr-un puternic sindrom de retragere. Ea este innebunita de anxietate, intoarsa pe dos de confuzie si lipsita de ceea ce credea ca are – un suflet-pereche. Cu scopul de a face fata durerii profundei rani a abandonului si respingerii, ea evadeaza intr-o gama de mecanisme de aparare inconstiente. Un mixt de negare, rationalism, paternuri regresive infantile, disonanta cognitiva, trauma legaturii, etc. Singura si izolata de realitatea lumii, aceste comportamente devin singurele strategii inconstiente de supravietuire a abuzului narcisist si a gaslighting-ului pe care acum il experimenteaza. Indiferent ce incearca, victimele reusesc doar sa creeze leziuni narcisiste acestui strain si de cate ori o fac, ei in mod inconstient elibereaza un val atotputernic de furie indreptat asupra lor insile, fara sa isi dea seama de ceea ce fac. Numai anganjandu-se in aceste tactici de supravietuire, victimele devin ostatici si super dependente de cel care i-a luat ostateci (Sindromul Stockholm) unde nepredictibilitatea si nesiguranta devin cuvantul de ordine al zilei. Ca rezultat, ei sunt acum prinsi in macabrul dans cu eul patologic grandios al narcisicului, unde domneste in mod suprem iadul, si regreseaza in paternuri comportamentele infantile. In aceasta etapa, cel mai probabil ei sufera de efectele sindromului victimei narcisistului, unde sunt redusi la o umbra palida a propriului lor eu anterior. In sfarsit ei sunt la mila capriciilor si placerilor „maestrului papusar”.

Narcisicul desconsidera, dispretuieste, ceea ce persoana furnizor a devenit. O percepe ca si lipsita de putere, victima inferioara si lipsita de valoare, dar in acelasi timp victima lipsita de valoare ii furnizeaza o generoasa cantitate de hrana narcisica. In aceasta consta paradoxul; cu cat victima isi arata mai mult suferinta istovitoare, cu atat ea devine provizie narcisica si cu atat mai important si atotputernic se simte abuzatorul. Cu cat mai important si atotputernic se simte abuzatorul, cu atat mai strident si violent devine discursul lui verbal si psihic. Acest scenariu de tras-impins il lasa pe narcisist sa actioneze in modalitatea care pare a spune „Te urasc, dar sa nu indraznesti sa ma parasesti, caci te voi anihila”. Galighter-ii vor reactiona la orice moment perceput de retragere ca la o amenintare la provizia lor narcisista, astfel incat orice manifestare de hotarare a victimei va fi devaluata in mod sigur. Narcisistul este nemilos in modul in care isi devalorizeaza victima. Devalorizarea victimei poate fi efectuata prin multe forme diverse si pe diferite nivele de atac; prin nevoile si atasamentele vitimei, slabiciunile lor, complexele lor fizice, capacitatile lor intelectuale, sexualitate, creativitate, etc. Pana acum, la fel ca si cainii lui Pavlov, victimele au fost conditionate, si lumii exterioare ele le apar ca parteneri voluntari ai acestui „dans” contorsionat. Chiar daca victima reuseste sa sa scape de narcisist si agresiunea lui, ea are un risc crescut a unei viitoare re-victimzari si a caderii in capcana altor narcisisti, deoarece este amorsata intr-un mod pe care un narcisist il poate indentifica.

  1. Etapa debarasarii (etapa aruncarii peste bord)

In aceasta etapa, jocul a ajuns la concluzia finala. Ceea ce a inceput ca seducerea victimei de catre narcisist este osandit sa sfarseasca cu idealizarea narcisistului de catre super dependenta victimei. Odata aceasta intamplandu-se, pasiunea narcisistului pentru joc va lancezi; in ochiii lui, el deja a castigat concursul si distractia s-a terminat. Pana acum narcisistul a devenit total indiferent la orice nevoi sau dorinte pe care victima ar putea sa le aiba, de fapt aceasta nu mai exista in mintea lor. Nu departe de asta, victima este lasata confuza de emotii crude si este nerabdatoare sa gaseasca solutii sa „repare” relatia muribunda. Oricum narcisistul rezista la orice incercari de a salva relatia. Va agresa cu tacerea, sau daca va fi vreun raspuns, acesta va fi brutal de rece. De fapt victima a devenit fara valoare si inutil de inferioara pentru agresorul narcisist. El stie ca si-a secatuit prada, ca a supravietuit etapei distrugerii valorii si acum e timpul pentru narcisist sa mearga mai departe inspre urmatoarea sursa de provizii de hrana narcisista. Orice intrepindere din partea victimei de a-l castiga inapoi doar va hrani ego-ul narcisitului si ii va furniza in continuare o sursa tranzitorie de provizie de hrana narcisista.

Starea victimei efectului Gaslighting

In timpul procesului de gaslighting, victimele vor parcurge un proces emotional si psihologic devastator. In minunata carte „The Gaslighting Effect”, Robin Stern, doctor in psihologie, vorbeste despre cele trei etape prin care victimele vor trece: Neincrederea, Apararea si Depresia. Deasemenea, traseaza semnalele de avertizare dupa care cineva poate sa se recunoasca in postura de victima a acestui proces.

Neincrederea

Gaslighting-ul este o forma extrema de abuz emotional folosit de abuzatorul narcisist pentru a manipula o victima nevinovata. Efectele lui sunt atat de rafinat prefacute incat ele le pot impinge pe victime sa isi piarda orice incredere in propria lor judecata in fata realitatii. Prima reactie in fata comportamentului abuziv de gaslighting este cea de neincredere totala; ele nu pot crede schimbarea subita in ceea ce le priveste sau macar ca sunt abuzate. Tot ceea ce stiu este ca ceva teribil de ciudat pare sa se intample in relatie, dar nu pot sa constientize ce s-a petrecut. Bineinteles, acesta este exact ceea ce abuzatorul urmareste, la urma urmei, nu ar functiona daca victima ar constientiza ceea ce i se intampla. Metodele folosite de catre narcisist in etapa initiala de idealizare a relatiei progreseaza de asa natura incat virtual garanteaza ca victima e prinsa in plasa si dependenta in intregime de abuzator. Orbite de dragostea lor, dupa ce au fost seduse, victimele cred in mod natural ca dragostea e autentic reciproca, dar bineinteles aceasta nu este adevarat, este doar o fictiune construita cu arta. Pe cand odata comunicarea cu abuzatorul era atat de completa si accesibila, fundament al relatiei, acum a devenit blocata. Tot ceea ce stiu este ca narcisistul, care i-a „purtat in inima” odinioara, a devenit distant si antagonic. Oricand victimele vor vrea sa discute rational si rezonabil despre ceea ce se intampla in relatie sunt intampinate cu tacere, raceala, indisponibilitate la dialog, sau mai rau, orice au de spus va fi rasucit, negat, sau trivializat.

Este important sa constientizam ca gaslighting-ul nu trebuie sa fie sever, pentru a avea consecinte severe asupra victimei; poate fi foarte subtil ca de exemplu sa ti se spuna „esti mult prea sensibil” „tinzi sa exagerezi”. Desi victima poate  rationa ca aceste declaratii nu sunt adevarate, increderea lor in mod progresiv este erodata pana ia o asemenea amploare incat nu se mai increde in propria judecata. Gaslighting-ul loveste prin a schimba evenimentele petrecute si apoi negare ca a facut-o, creand o uriasa confuzie asupra psihismului victimei. Sau prin a spune ceva, apoi mai tarziu negand ca fost spus lucrul respectiv. Tot acest razboi psihologic are drept efect sa faca pe abuzat sa se indoiasca de memorie sau de perceptia asupra evenimentelor. Disperat dupa aprobarea gaslighter-ului si reasigurarea ca nu a innebunit, victima devine depedent de abuzatorul narcisist pentru perceperea realitatii.

Apararea

In aceasta etapa, victima are inca suficient din ea insasi sa lupte si sa sa se apere impotriva manipularii Gaslighting. Dar gaslightingul narcisist a inceput sa faca ceea ce intentioneaza, si anume sa dezechilbreze victima prin creerea indoielii de sine, a teamei, a tumultului si a vinei. Aceste vatamari emotionale cauzeaza victimei pierderea in timp a simtului realitatii si a sinelui propriu. Devenind pierduta, confuza si fara putere sa se increada in propriile instincte si amintiri, ea tinde sa se izoleze oarecum datorita rusinii pe care o resimte. Curand, energia ei psihica se epuizeaza si nu mai este in stare sa se se apere de oribilul efect al gaslighting-ului. In aceasta etapa, intregul sistem al persoanei poate simti pericolul anihilarii.

De la nastere, sunt in inconstient sisteme de protectie si comportamente adaptive pentru a apara copilul de anihilare din partea traumelor timpurii, iar aceste mecanisme raman intreaga viata, oricand suntem vulnerabili la expereintele cu potential de stres ridicat care ne ameninta cu anihilarea. Cand copilul incepe viata, el experimenteaza lumea ca pe un loc infricosator, deci cu scopul de a reduce teama are nevoie sa formeze o legatura emotionala cu altcineva, pentru a-si reduce stressul si anxietatea. El identifica acesta legatura in principalul purtator de grija (de obicei mama) si, bineinteles, la un anumit moment in viitor este foarte probabil sa sa o identifice si ca si primul agresor.  Mama poate fi experimentata de copil ca fiind in acelasi timp atat „buna”, cat si „amenintatoare” si asta pare sa conduca strategia de supravietuire si atasament emotional pentru supravietuire. Aceasta conditie psihologica este cunoscuta azi drept Sindromul Stockholm. Se intampla universal in conditiile cand oamenii sunt tinuti captivi si viata le este amenintata: in rapiri, luari de ostateci sau abuzul narcisist. Victimele se adapteaza situatiei traumatice intrand inconstient in regresie si intorcandu-se in paternuri comportamentale infantile, creand legaturi cu agresorul asa cum a facut-o cu mama, ca mecanism de aparare impotriva anihilarii. Pentru a face fata disconfortului trairii in aceasta nebunie, conducerea motivationala asigura o cale prin care poate fi rationalizata pentru a reduce disonanta cognitiva traita.

Depresia

In aceasta etapa, victima cu greu se mai recunoaste, caci a devenit rapid doar o umbra a sinelui anterior. Traind intr-o tiranie, in interiorul unei zone de conflict unde este controlata psihic si emotional, framantata, incapacitată sa ia decizii, subiectul continuelor  accese, secatuita, dezbracata de orice forma de demnitate si siguranta, trăiește intr-o viata lipsita de bucurie. Incepe  sa simta ca nu mai poate sa faca nimic bine, ca nu se poate increde in propria minte si se retrage intr-o realitate deformata a ceea ce se intampla de fapt. Victima se refugiaza in depresie. Multe victime vor experimenta deasemnea si sindromul de stress post traumatic. Diagnosticul sindromului de stress post traumatic poate fi pus pe baza prezentei unor simptome ce se regasesc in trei categorii:

  1. Retrairi (flashbackuri, Imaginatie intrusiva, cosmaruri, anxietate, etc.)
  2. Evitare (evitarea oamenilor, a locurilor sau gandurilor, amortire emotionala, lipsa de interes, lipsa de speranta, etc.)
  3. Excitare (dificultati de concentrare, iritabilitate, accese de furie, insomnie, hiper vigilenta, etc.)

Victimele pot avea un evantai de raspunsuri, de la soc, neincredere, tristete profunda, vina, rusine, furie, teama, reflectie, singuratate si o gama de simptome fizice: atacuri de panica, flash-backuri, ganduri negative nelinistitoare, oboseala, tulburari de alimentatie, disociere, etc., dar, deasemenea, experimenteaza si eliberare, cand in final ajung sa inteleaga ce s-a petrecut in relatie si care este in realitate „pierderea” cu care au de a face. Multe dintre etape sunt foarte similare cu stadiile durerii descrise de Elisabeth Kübler-Ross, care sunt: Negarea, Furia, Negocierea, Depresia, si Acceptarea.

Este uimitor cat de surprinzator de reziliente pot fi totusi aceste victime. Prin strategii inteligente si individualizate, pacientul si terapeutul se constituie, atat unul, cat si celalalt, ca profesor in procesul invatarii si al intelegerii. Cand aceasta se intampla, permite ca toate partile fragmentate ale sufletului sa se reintoarca acasa, unde devin musafirii bine veniti ai unui banchet glorios, cel al unificarii intregului la Masa Recuperarii. Cand un terapeut reuseste aceasta, va aprecia cu adevarat si va intelege profunda  suferinta prin care aceste victime au trecut zilnic. Faptul ca pacientii au supravietuit torturantelor efecte ale atacului personalitatii narcisiste patologice este in sine un miracol si o marturie a spiritului uman.

Minciunile toarse ca este prea simtitor, ca are prea multa imaginatie, nerezonabil, irational, exagerat, ca nu are dreptul sa fie suparat, auzite si ras-auzite, i-au intors realitatea cu susul in jos si incepe sa creada ca toate acestea s-ar putea sa fie adevarate.

In acest stadiu, victimele sunt adevarat ostatice. Cu toate acestea, multi reusesc sa se elibereze, dar, de obicei, dupa numeroase incercari dureroase. Cand, intr-un sfarsit, reusesc, cu timpul s-ar putea sa gasesca drumul spre salonul de terapie, unde munca nu este doar de recuperare, ci si de educare ca sa fie echipati, sa fie in stare sa recunoasca pe narcisist in operare si sa se fereasca de o viitoare victimizare. Nu subestimati puterea de recuperare a acestor oameni; in realitate faptul ca au supravietuit unui abuz atat de extrem este o marturie pentru puterea si hotararea lor. Niciodata nu voi conteni sa fiu uimit de rezistenta spiritului uman!

Sursa:

http://narcissisticbehavior.net/the-effects-of-gaslighting-in-narcissistic-victim-syndrome/

~ * ~ *  ~ * ~ *  ~ * ~ *  ~ * ~ *  ~ * ~ *  ~ * ~ *  ~ * ~ *  ~ * ~ *  ~ * ~ *

Motto: „Those who think they are already great don’t try to improve themselves,”  PhD Professor Brad Bushman

„Narcisismul este o trăsătură de personalitate care se manifestă prin egoism, vanitate, dragoste exagerată, patologică, pentru propria persoană. Este insotit de de o lipsa de sensibilitate, de empatie, de responsabilitate fata de ranile pe care le provoaca”.

„Narcisistii vor dispărea atunci când sunt contestați. Deoarece superioritatea pe care o afișează este doar de fațadă, vor dispărea rapid dacă se simt criticați în vreun fel. Modul lor de a se apăra constă în devalorizarea oricui a îndrăznit să le înțepe balonul de superioritate, deși vor fi profund afectați și vor purta resentimente. Acest lucru face să fie aproape imposibil pentru tine să îți exprimi nevoile și sentimentele, iar ele să fie auzite de persoana narcisistă.

Narcisistii vor pleca, dacă nu le mai este hrănit narcisismul. Este foarte ușor să desumfli sinele fals al unui narcist și, din moment ce tu valorezi pentru el  doar prin prisma abilității tale de a-i  întări imaginea de sine, vei deveni un obstacol dacă vei hotărî să încetezi să mai fii o oglindă în care narcisistul să își vadă propria măreție.”

~ * ~ *  ~ * ~ *  ~ * ~ *  ~ * ~ *  ~ * ~ *  ~ * ~ *  ~ * ~ *  ~ * ~ *  ~ * ~ *

Incheindu-se aici traducerea, am notat mai jos cateva observatii personale in special in legatura cu  proiectia psihologica.

Narcisistul este plenar angajat intr-un joc de putere care trebuie castigat indiferent de consecinte. Nu da nici un pas inapoi, caci trebuie sa castige orice confruntare oricat de marunta, se angajeaza intr-un razboi psihologic nemilos cu cei care le ameninta imaginea perfecta pe care si-au format-o despre ei, fara sa ia prizionieri, fiind insensibili si lipsiti de empatie cu ranile pe care le provoaca. Experti in mecanismul proiectiei care le protejeaza egoul exacerbat, vor proiecta covarsitor asupra celuilat absolut orice nu sunt in stare sa accepte ca scadere, ca minus al propriei lor personalitati, ingramadind in ochiii celorlati barnele ce nu au ce cauta in ochiul propriu, ce le-ar fisura sau intina fata de ei insisi fatada impunatoare si stralucitoare, total nerealista, de perfectiune si infailibilitate. In jocul acesta de proiectare magnificata a propriilor defecte asupra celorlati, se dovedesc jucatori de tenis experti care au ridicat returul la rang de arta. La fel ca niste softuri sofisticate (si la fel de lipsiti de sentimente) proiectate sa invete din mers si sa se adapteze mereu, sa-si extinda limitele si capabilitatile, se dezvolta si invata de la cel aflat de partea cealalta a consolei de joc, deprinde noi strategii, noi scheme de joc. Un rationament nou, o notiune pe care pana atunci nu a cunoscut-o, un repros bland si prevenitor, un indemn la corectare, o preocupare prietenesca, servite unui narcisist, se vor intoarce totdeauna asupra celui care le-a formulat, intr-un retur fulgerator si nimicitor, caci scopul este acela de a reduce la tacere si anihila pe cel ce pare ca atenteaza la imaginea sa imaculata. Narcisistul se va ascunde intotdeauna, precum Perseu in lupta cu Meduza, in spatele unui scut perfect lustruit, care reflecta inapoi imaginea si o proiecteaza impotriva oponentului. Nu este vorba despre un scut defensiv de care s-ar putea dezintegra, ci de un sistem ofensiv eficient care le intoarce inapoi cu scopul de a provoca vatamari majore. Avand vidul interior lipsit de resurse, care in subconstient il inspaimanta, si pe care eul sau exacerbat nu este in realitate in stare sa-l umple, isi va confectiona munitie de razboi din orice ii pot furniza ceilalti: date, cunostinte, informatii noi. El aude, dar nu asculta niciodata. Indemnul lui dr. Wayne Dyer: „Asculta-ma ca sa ma intelegi, nu ca sa imi dai replica!” reprezinta pentru el doar: „vorbe frumoase citite din carti”.

Din partea unui narcisist, rar sau niciodata vei auzi cuvintele „iarta-ma” sau „imi pare rau”. Nu e lipsit de capacitatea de a intelege ca provoaca rau celorlalti, caci poseda discernamant, dar lipsindu-i empatia, dorinta de a intelege ce simte partenerul, identificarea cu el, acest discernamant este anihilat instantaneu de ego-ul periclitat de „atacul la imagine”, nu apuca sa se mai constientizeaze si narcisistul se apara cu disperare de ideea de neconceput ca ar putea gresi. Propria lui imperfectiune o va admite numai si numai la nivel pur teoretic si asta cu mare dificultate si doar din varful buzelor, doar speculativ si ideatic, caci isi da seama ca perfectiunea proprie e nerealist si inacceptabil social de a fi afirmata public, insa nu si-o asuma cu adevarat niciodata. Somat sa-si recunoasca un defect, sa-si asume o vina, o responsabilitate, experimenteaza un disconfort si o iritare majora, o furie ascunsa. Mecanismele lui psihologice de aparare nu-i pot furniza nici un raspuns. Va respinge cu vehementa ideea ca s-ar crede infailbil doar pentru ca stie ca aceasta l-ar face sa para nerealist si l-ar diminua astfel. Va refuza introspectia, autocunoasterea, constientizarea si maxim ce poate sustine „rau” despre el este ca „este prost de bun, ca a gresit dandu-le celorlati ceea ce nu merita”. Traieste intr-o fortareata inexpugnabila de justificari, indreptatiri si motivatii deasupra careia falfaie stindardul pe care e scris cuvantul cu care isi incepe cele mai multe fraze. EU. „Eu nu sunt asa, eu asa simt, ce sa fac daca asa vad eu? „DE CE SA MA SCHIMB? ” Personalitatea narcisista are slabe sanse sa fie constienta, sa creasca in complexitate, sa se dezvolte, sa se autocorecteze, sa evolueze spiritual, sa devina mai profunda, mai responsabila, caci e incremenita in proiect si concentrata sa prezerveze si sa apere falsul ego (de care e indragostita), construit pe iluzia perfectiunii si a infailibiltatii.

Un narcisist nu trece prin drame existentiale, nu are dileme etice sau morale, nu isi pune niciodata intrebarea: „Ce am gresit?” „Ce as putea sa fac mai bine?”. De aceea nu va apela niciodata la introspectie. Nu va explora niciodata existenta altor posibile raspunsuri. Doar confirmari. Nu are indoieli, doar certitudini. Nu are indoieli. Indoaie pe celalalt. Nu va cauta niciodata sa cearna adevarul, deoarece isi aroga drepturi divine. Cuvantul remuscare lipseste din vocabularul lui. In eventualitatea 100% improbabila si total fantezista ca ar apela la un duhovnic, ar „spovedi” pacatele celorlati, nu pe cele ale lui. Nu va marturisi niciodata nimanui: terapeut, duhovnic, partener, parinti, prieteni, un lucru de care nu este mandru, o fapta rea, o traire, un sentiment nedemn, o emotie negativa cu care sistemul lui moral intra in coflict, un rau savarsit, o posbilitate de a face bine avortata, o lipsa de sensiblitate, de compasiune. Toate acestea exista la altii din belsug, dar nu la el. Tot ce a facut el in intreaga existenta a fost totdeauna justificat si indreptatit.

Daca ii spui unui asemenea om: „Imi este atat de greu…” asteapta-te sa sa-ti raspunda: „Cui nu-i este greu? Toata lumea are greutati. Eu am, dar nu-ti mai spun. Nu e vorba doar despre tine. Nu esti tu centrul Universului”. Aici ai gresit. Din punctul lui de vedere, EL este centrul Universului. Nu trebuia in nici un caz sa te astepti la „Cum te pot ajuta? Sunt langa tine!”. Foarte edificator mi se pare urmatorul citat: „Narcissism tends especially to block data regarding others’ feelings.  When a partner feels sad, anxious or upset, the narcissistic response is to personalize, that is, take the others’ feelings as critical statements about themselves.  If „it’s all about me,” what you feel must be about me as well.  Narcissists therefore get mad instead of supportive when their partner expresses negative emotions like hurt or sad.”

Am considerat ca asa este cinstit fata de mine sa vad in ce masura o fac eu insumi si am efectuat un test online pentru narcisicm – Based upon the Narcissistic Personality Inventory.

-articol trimis pe adresa mea de o persoana care doreste sa ramana anonimă-

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la Efectele abuzului psihologic narcisist de tipul gaslighting asupra victimelor

  1. Carmen zice:

    Multumesc!

  2. Carmen zice:

    Imi puteti raspunde va rog, la doua intrebari?
    Narcisistii se pot schimba daca accepta sa mearga la psiholog?
    Narcisismul se transmite genetic?

    • 1. Narcisistii nu prea vin la specialist explicit cu aceasta problema. Ca in orice problema legata de imaginea de sine, ei nu au acces la propria interioritate, deci nu stiu ce se petrece cu ei. „Ei sunt buni, ceilalti sunt gresiti.”. Pot veni insa la psihoterapeut pentru o alta problema, relationala, anxioasa, etc. Si, atunci, poti atinge si subiectul personalitatii. Se schimba foarte greu si cand au o minima constientizare: de pilda, fac o formare in psihoterapie si se descopera acolo. In general, narcisistii sunt in centrul atentiei si se descurca f bine acolo: in parlament, printre vedete, la amvoanele bisericilor. Cata vreme le merge bine asa, seducatori fiind, sau manipuland emotional, nu ajung la psihoterapeut. Daca ajung si se tin de treaba, se poate schimba ceva.
      2. Exista o predispozitie genetica, nu se poate stii exact care e. Daca cei care au dat nastere sunt si modelele parentale, care cresc copiii in acelasi spirit, evident, sansa ca si pruncii deveniti adulti sa dezvolte o tulburare de imagine de sine este mare. Cand unul dintre parinti e totusi mai aproape de original, mai cu seama daca mama nu e narcisica sau isterica, este de un mare folos pentru copii sa creasca in prezenta ei. Sansa spre „normalitate” e mai mare daca unul dintre parinti nu este narcisic.

      • Carmen zice:

        Multumesc. Eu sunt victima de multi ani. Cred ca acum am inteles cate ceva… Cred ca ma voi descurca cumva.

      • Ma intristeaza sa aud ca ati trecut pe aici, ma bucura sa stiu ca ati constientizat si sunteti dispusa sa luptati! Steagul sus si mult curaj! Primul pas -si cel mai important- a fost facut. V-ati dat seama. Ati inteles „ce” si „de ce”.

      • Petra zice:

        Totul este adevarat. Am aflat pe pielea mea timp de aproape 30 de ani. Am trecut prin toate starile posibile… nedumerire, frustrare, scaderea increderii in mine, furie, neputinta, ura.
        M-am autosalvat acum 15 ani aducand pe lume un copil catre care am canalizat tot ce aveam mai bun si mai frumos. El a fost salvarea mea. De atunci toate au inceput sa se schimbe…incet,incet. Imi iubesc copilul din toata inima… si el pe mine. Din nefericire doar pe mine.
        Bineinteles relatia Lui cu copilul este una proasta deoarece a inteles destul de repede ca El, narcisitul, nu mai conta. Niciodata nu si-a cerut scuze, niciodata nu a avut vreo vina…
        Acum nici nu mai conteaza. Suntem doar doi vecini de apartament. Nu mai am puterea nici sa-i dau un pahar cu apa daca se simte rau.
        Nu a fost usor nici pentru copil…dar a avut mama mereu langa el…si a tinut loc de doi. Copilul s-a maturizat mai repede…dar este atat de profund in gandire, atat de puternic pentru varsta lui, cu o uimitoare putere de introspectie si deloc timorat de comportamentul tatalui. Dimpotriva.
        Dar nu regret nimic.
        Dintr-o astfel de relatie si mai ales atat de lunga am iesit puternica si cu o stima de sine cum nu am mai avut niciodata. Inveti sa iubesti ce este frumos, sa pretuiesti ce este curat sa alegi valorile adevarate, sa iubesti viata si sa dai din tine tot ce este mei bun…. doar cui merita.

  3. Oana zice:

    😦
    Mulțumesc, Andrei, pentru postarea aceasta!

  4. Foarte interesant si bine conturata personalitatea narcisista.Aveam nevoie de niste informatii, deoarece am trecut de aproape 6 ani prin tot felul de intamplari inexplicabile, avand in centru un grup de asa-zisi vecini sprijiniti de cativa politisti.Abuzuri, intimidare, provocari, sicane si apoi lovita.Toti acestia au niste personalitati ciudate, coalizandu-se sa ma distruga.Reactiile mele au fost de soc, stress intens, apoi atac de panica,deoarece nu intelegeam ce se petrece.Au mintit in declaratii, au imaginat tot felul de fapte grave, batandu-si joc de mine, umilindu-ma, denigrandu-ma.Pornind de la orgoliul unor agenti de politie, pentru ca am indraznit sa scriu superiorilor, totul s-a deplasat in defavoarea mea, spunandu-mi-se ca ma interneaza cu forta in spital de psihiatrie (Voila).Sadici, rau voitori, fara urma de regret, de multe ori amuzandu-se sau spunandu-mi ca „si cele mai intelignte persoane innebunesc”, „m-au programat la teroare,umilinta, denigrare fara motive reale.De curand am pornit un proces penal, dar e foarte greu de demonstrat abuzul emotional ( pe care inca il mai resimt numai daca ii vad).
    As avea nevoie de un sfat.Am dovezi materiale, dar „ma lupt cu morile de vant”, deoarece acest grup are relatii cu acesti politisti, care l-a incurajat, favorizat, motivele reale fiind doua proprietati si alte interese.Am scris tuturor autoritatilor si toate memoriile le-au trimis tot pe plan local, adica nu am obtinut niciun rezultat.
    Incerc sa demonstez falsul, dar nu este usor.Poate ma ajutati cu un sfat: cum sa dovedesc abuzul emotional?Multumesc anticipat!

    • Stiu ca, in astfel de cazuri, a ajutat mult faptul ca victima s-a indreptat catre un serviciu de psihiatrie si catre unul de psihoterapie si a urmat un tratament de stres. Altceva, medical vorbind, nu stiu ce se poate face.

      • Multumesc frumos!
        Nu am ocolit medicii;nu am nicio problema cu mine insami.Este vorba de manipulare din partea celorlalti.Din pacate prin multe locuri nu avem cu adevarat o comunitate.

      • Nu avem comunitate, e drept. Si va dau dreptate, ar fi chiar nepotrivit sa iti fie cald atunci cand ploua. Probabil ca arta vietii consta in a invata sa mergem prin ploaie, zambind si bucurandu-ne! 🙂

  5. Dana zice:

    Multumesc frumos! Este foarte bun sfatul! Trebuie sa mi-l aduc aminte, in situatii dificile, atunci cand in oameni am incredere si descopar, ca dincolo de aparente, nu regasesc ceea ce credeam ca exista, omenia!
    De multe ori, am incercat sa discut si nu s-a putut.
    Ceva se va schimba, cu determinarea mea pentru ca cei inconstienti, sa-si dea seama ce au facut.Am observat ca unii (in acest caz) isi desfasoara viata sau activitatea in functie de niste tipare, ale lor, psihologice.Mai precis, dupa ce mint si „se joaca” cu placere sadica cu viata ta, apoi te culpabilizeaza si se victimizeaza.
    Fara o anume conjunctura ( se bazeaza pe relatii) nu ar fi ajuns „puternici” in distorsionarea realitatii.
    Si va spun ca situatiile sunt grave : folosirea prieteniei de vecinatate pentru a insela o batrana, iar in cazul meu, s-au folosit de nenumarate sicane, minciuni pentru a fi indepartata de acolo, ei sa-si atinga scopul.Sunt multe de spus! Totul provine din lipsa de ocupatie, lacomie, escrocherie, cu sprijinul relatiilor din politie!
    Am trait la nivel ideal, avand perfecta incredere in ei si in institutiile statului!
    Socul a fost ca mi-am pierdut increderea in oameni, care este extrem de dureros!
    L-am rugat pe Dumnezeu sa ma ajute! M-a ajutat sa constientizez sa fiu mai precauta, desi firea mea este sa fiu foarte deschisa fata de toti oamenii!
    Relatia cu Dumnezeu este una cu totul speciala si foarte personala!

  6. Irina zice:

    in sfarsit gasesc un articol pertinent despre acest subiect in limba romana, si pe cineva care intelege cu adevarat aceasta chestiune

  7. Simona zice:

    Foarte interesanta postare, multumesc din suflet!
    Am trait si traiesc inca aceste stari si aceste cosmaruri
    1 an de zile ma luptam sa plec, plecam si dupa 2-3 zile ma intorceam din nou.
    Cred ca am plecat de cel putin 7 ori in ultimul an.
    Stiu ca nu este ceva in ordine, citind acest Articol incep sa ma intreb sint victima unui narcisist?
    Am plecat din nou, ma chinui sa nu ma mai intorc la el.
    Am deja 2 saptamini, inainte nu rezistam mai mult de 2-3 zile.
    Sper sa reusesc sa ma regasesc cindva pe mine insumi.
    Sint o femeie cu picioarele pe pamint, foarte atragatoare curtata de foarte multi barbati, sint respectata si stapina pe orice situatie.
    El ma face sa ma simt fara valoare.
    Imi repeta mereu ca el este unic si fara el eu voi muri.
    Am avut o viata foarte frumoasa inainte de a intra el in viata mea.
    A aparut el a fost frumos 3-4 luni apoi dintr-o data nu am mai putut zimbi, mam pierdut ca femeie pentru prima oara in viata mea si nu gaseam nici o explicatie cea ce se intimpla cu mine.
    Cred ca acum am gasit acea explicatie.
    Sper sa gesesc puterea necesara sa nu ma mai intorc niciodata la el.
    Iubirea doare si doare rau, pentru mine a fost iubire si am crezut ca el este sufletul pereche.
    Pentru el am fost doar in trecere.
    Va multumesc tuturor, sa nu traiti nicIodata o iubire alturi de un narcisist.
    Este o iubire imposibila.

  8. V zice:

    Multumesc! Ma bucur sa vad ca a început sa se conștientizeze și în România. Mie mi s-au „deschis ochii” abia acum câteva luni. Intâmplător, răsfoind diverse articole pe Facebook, am găsit informații despre narcisism și victimele narcisistilor. Am început sa citesc și m-am îngrozit… Era ca o oglinda a vieții mele … Sunt membra în grupuri „straine” de suport ale victimelor abuzului emoțional, însă este destul de dificil. Nu din cauza faptului ca se discuta în engleza, ci pentru ca legislația este diferita, societatea este diferita, mentalitatea … etc și, de multe ori, sfaturi pe care membrii din SUA le oferă, sunt foarte greu sau imposibil de aplicat în România. În SUA exista inclusiv „telefon de urgenta” pentru victimele abuzului emoțional, adăposturi… Ar fi minunat dacă s-ar aprofunda și în România acest subiect, sa se urmărească ridicarea nivelul de constientizare, sa se înființeze grupuri de suport și, de ce nu … sa se înființeze și organizații care sa protejeze, sa susțină și sa ajute la recuperarea victimelor.

  9. Lili zice:

    Va multumesc din toata inima pentru acest articol frumos si tratat foarte profesional. Din pacate nu exista materiale suficiente care abordeaza acest subiect delicat si devastator, precum tehnicile si etapele manipularii unui narcisist asupra victimei sale.
    Traiesc cu un narcisist de 3 ani si am trecut prin toate etapele enumerate de dvs…Pot sustine ca am fost precum aurul trecut prin foc, am vazut raiul si iadul cu ochii mei, acum cand am constientizat acest lucru, sunt ca intr-un purgatoriu…Am citi multa literatura rusa, pentru a intelege daca pot ramane in aceasta relatie si care sunt metodele de neutralizare a traumelor lasare in mintea si inima mea.
    Mi-ar placea sa gasesc asemenea articole, cu informatii exacte si la subiect despre narcisisti si analiza tehnicilor de manipulare.

    Va multumesc inca o data!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s