Ai vrea să facem schimb de vieţi?


justin-timberlake-mirrorsOamenii sunt mult mai mult decât reuşim să vedem în ei, fie că sunt trecători pe străzile oraşului în care locuim, fie că sunt trenurile ce poposesc, preţ de o clipă, prin gările vieţilor noastre. Uneori, privim la ei şi ne lăsăm ‘furaţi’ de zâmbetul lor, de căldura lor, de realizările lor. Da, nu de puţine ori, credem că am fi împliniţi dacă am trăi în locul lor. Să fie oare aşa?

Dar să vă spun ce a declanşat în mine aceste trăiri şi reflecţii. Unul dintre pacienţii de astăzi mi-a spus, spre sfârşitul consultaţiei noastre: ‘dacă aş fi în locul dumneavoastră, aş fi fericit. Vreau să fiu şi eu calm. Dacă aş fi calm ca dvs. aş fi fericit’. Am rămas mut, n-am ştiut ce să-i zic şi cum să gestionez rapid momentul. Am simţit că nu pot da decât tăcere, că nu pot răspunde cu mai mult…

Ceea ce încă nu mi-am lămurit este dacă acest ‘calm’ este ‘calm’ sau este altceva. Cuvintele pacientului mi-au amintit de nişte situaţii revelatoare în acest sens: o colegă de clasă, de la grădiniţă şi până la liceu, îmi spune şi azi că amintirea cea mai puternică pe care o are despre mine este că sunt singurul coleg pe care nu l-a bătut, pentru ca nu am enervat-o nicicand suficient. Tata apreciaza că nu am ridicat tonul la el şi nu i-am vorbit urât niciodată şi nici nu-mi amintesc să fi avut motive a o face. Unul dintre colegii de formare profesională îmi zicea mereu că nu-i place că nu se poate lua la trântă cu mine, cum fac ursii. Cu toate astea, îşi aminteşte că eram singura persoană lângă care putea să tacă, că îi dădeam voie să conducă… cum conducea -evident, întotdeauna respectând tot codul rutier ‘propriu’ :))-. Şi putea să cânte non-stop pe drum, fără să se simtă jenat. Sau alte trăsnite chestii pe care, sârguincios, împreună cu alti prieteni, l-am încurajat a le da voie să fie în el, spre a deveni omul frumos şi complex care e astăzi.

Pentru mine, nu e o virtute ce resimt ceilalţi ca fiind ‘calm’. E un dat. Ceea ce conştientizez mai mult este nevoia celor care îmi vin în preajmă de a găsi această parte. E rară? Adică… nu ştiu, cu excepţia câtorva persoane, mi se pare că cei mai mulţi oameni se calmează când îi însoţeşti în ceea ce îi tulbură şi le eşti suport, sprijin şi acceptare. Şi, categoric, a te dedica celui de lângă tine presupune o disponibilitate de a te pune pe tine în paranteză şi a fi acolo pentru el, în povestea lui, cu el, pentru el. Nu e asa greu.

Ceea ce doresc să subliniez este faptul că, în combinaţia noastră interesantă de lumini şi umbre, lucrurile pe care le vedem în ceilalţi nu sunt neapărat cele mai reprezentative pentru ei, ci sunt, mai adesea, cele pe care noi avem nevoie să le găsim în ei. Îi investim pe alţii cu reprezentările noastre. După ani de prietenie, un amic îmi spunea: ‘vai, Andrei,  credeam că tu mănânci mereu sănătos! Ce sandwich nesănătos mănânci!’ Un altul: ‘hai, măi, cum să-ţi fie frică de condus? Tu n-ai nicio frică!’ Iar cineva pe care l-am ajutat in procesul descoperirii de sine, un tanar care s-a dezvoltat armonios, mi-a mărturisit: ‘mi-a fost greu să cred că ai şi tu slăbiciuni. Eşti ca un leu în arenă cu mine, în consiliere, şi vulnerabil în viaţa personală’.

Nu sunt perfect si nici nu pretind a fi. Nu arat stralucit, am stari, dorinte si caderi ca toti ceilalti, am o cultura firava si nu sunt pe deplin multumit de viata mea. Da, mi-as dori adesea sa fac schimb cu ceilalti de vieti. Dar stiu ca nu se poate.

‘Ai dori sa facem schimb de vieti?’. Eu te invit la altceva. Te invit la a accepta ceea ce esti si ai sau nu ai acum. Te invit la a privi pana cand vezi si a auzi pana cand asculti si intelegi. Atunci, va cadea perdeaua reprezentarilor tale si vei surprinde, cu adevarat, cine este si cum este celalalt.

Nu pot sa traiesc in locul tau si nu poti trai legenda mea personala. Dar putem sa ne oprim, in drumurile noastre grabite, spre a ne saruta ranile, a ne sterge lacrimile si a merge, un timp, impreuna, pe calea vietii in care suntem, deopotriva, pelerini in noapte. Obositi, murdari si speriati de tenebrele intunericului, ne vom imbarbata si ne vom incuraja reciproc, pana cand vom fi, cu adevarat, un singur gand si-un singur suflet. Intr-o zi neinserata, pe cand zorii ne vor prinde impreuna, se va lumina, se va incalzi, se va innoi totul. Fara de lacrimi, fara de frica, in iubire. 🙂

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Ai vrea să facem schimb de vieţi?

  1. Iulia M. zice:

    🙂 frumoase si mangaietoare cuvintele tale.
    ar fi interesanta treaba cu schimbul de vieti. macar pentru cateva zile sau minute:d

  2. Gabriela zice:

    Frumos articol si foarte potrivit cu starea mea actuala, in care ma gandesc la altii care par mai ceva decat mine…..

  3. Iulia zice:

    Frumos, îl percep ca fiind vârful articolului :”mi se pare că cei mai mulţi oameni se calmează când îi însoţeşti în ceea ce îi tulbură şi le eşti suport, sprijin şi acceptare”, sună a principiu, ca și „Mintea se odihnește în adevăr, iar inima în iubire.”

  4. Pingback: Ai vrea să facem schimb de vieţi? | Radio Elim

  5. Delfi zice:

    Andrei, ai cuvintele la tine in buzunarul inimii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s