Românii sfidează logica: necazurile îi dezbină, în loc să îi unească


dsaqfedfzrefzergrezezgzffAm asistat, fragmentar, la spectacolul mediatic care s-a derulat zilele acestea, în contextul morţii tragice a tinerilor într-un club din capitală. Facebook-ul a abundat de mesaje controversate, antagonice, de paralelisme fără logică, de revărsări de ură şi de defulări care-şi aveau obârşii vechi, adânci şi distincte faţă de ceea ce s-a dorit a părea. Sunt câteva lucruri pe care nu le înţeleg şi, pe care, vă invit respectuos pe dvs. a mi le explica:

-nu înţeleg comparaţia realizată între numărul de biserici construite în România şi numărul de spitale. Suntem convinşi că dacă s-ar construi mai puţine lăcaşuri de cult, banii ar fi distribuiţi către spitale? Şi, dacă s-ar oferi mai mulţi bani spitalelor, s-ar angaja mai mulţi medici, ar fi mai bine motivaţi financiar cei care activează în prezent, ar beneficia de aceste avantaje omul de rând, ale cărui venituri, după o anumită vârstă, aproape că nu-i acoperă costul medicaţiei?

-nu înţeleg nici reacţia de apărare a unor credincioşi ortodocşi, care au raspuns acestei acuze afirmând că în Suedia şi SUA sunt mai multe biserici, raportate la numărul de spitale, decât în România. Atât Suedia, cât şi Statele Unite ale Americii sunt naţiuni majoritar protestante. Nu poţi compara clădirile de cult ale protestanţilor, cele mai multe simple şi lipsite de fast, cu lăcaşurile de cult bizantine, cu alte exigente arhitectonice (nu e o judecata de valoare, nu spun ca ‘e mai bine asa sau asa’, ci doar o informare).

-nu înţeleg de unde mania unora de a-i eticheta pe tinerii aflaţi în club ba ca ‘satanişti’, ‘damnaţi’ şi ‘damnabili chiar şi post-mortem’, ba ca ‘suflete pure, inocente, nevinovate’. Etichetarea e mereu păguboasă. Şi e păguboasă pentru că îl reduce pe om la un anumit segment. ‘Rockerul’ din club, vecinul meu ‘beţiv’, ‘schizofrenul’ din salonul 8, ‘ingerul’ din spital. Când pui etichete pe oameni, i-ai dezumanizat. Nu mai vezi întregul, ci doar ce proiectezi tu asupra lor.

-nu înţeleg de ce am transformat acest prilej într-unul de vânătoare a vinovaţilor, în loc să punem inimă lângă inimă, gând lângă gând, rugă lângă rugă şi să vedem cum putem aduce alinare celor suferinzi, concret, practic.

O lege în sociologie spune că ‘o presiune externă creşte coeziunea internă’. Când un organ din trupul nostru suferă, celelalte îl înconjoară, îi preiau funcţiile, îl ajută să se odihnească şi să se refacă. În camerele de gazare, înainte de a fi ucişi, evreii aleşi pentru exterminare se îmbrăţişau unii pe ceilalţi. După căderea turnurilor gemene din State, s-au mobilizat şi au acţionat armonios toţi cei în măsură să ofere sprijin: echipajele de salvare, autorităţile statului, pastorii şi orice om de bine. Ce va fi fiind cu naţia noastră, de foloseşte orice oportunitate pentru a arăta lumii cât este de dezbinată, tocmai când orologiul anunţă clipa tăcerii, a lacrimilor şi a unităţii?

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Românii sfidează logica: necazurile îi dezbină, în loc să îi unească

  1. Filip Mihaela zice:

    Buna ziua,ma numesc Filip Mihaela si am o fetita de 10 ani. Avem mari probleme,sotul meu nu este tatal ei adevarat,dar ea ii spunea tata. Ideea este ca noi ne-am tot certat,el juca la aparate venea nervos si se certa mereu cu noi,oricum el are probleme in asi exprima sentimentele,nu a stiut niciodata sa fie dragastos. Problema este ca ultima data cand ne-am certat eram hotarata sa nu ma mai impac cu el,dar pana la urma l-am iertat,cand a venit acasa,fata a inceput sa urle si sa planga,ca ce cauta,de ce a venit inapoi,ca am tradat-o … De atunci,apoape de 2 luni,ea nu mai vb cu el,nu ii spune tati,il vb de rau,il jigneste,spune ca el nu e tatal ei (inainte cand ii spuneau copiii ca nu e tatal ei incepea sa planga si se contrazicea cu ei ),ca vrea numele inapoi ( el a recunoscuto si ii poarta numele),tot ce fac nu este bine,nu o multumeste nimic. Legatura noastra este foarte stransa,imi spune totul,dar eu nu stiu cum sa o ajut. Am sa va spun cum s-a schimbat. Inainte ii placea culoarea albastru,acum ii place negru detesta culorile deschise,nu-I mai plac povevestile cu final fericit,uraste tot ce contine dragoste,nu-i plac prieteni,pentru ca tradeaza mereu,nu-i place ziua pt.ca vede oameni fericiti si nu are timp sa planga (plange aproape din orice), s-a gandit de multe ori sa se sinucida,sa se taie si sa fuga de acasa. Eu nu mai am voice sa ma schimb de fata cu sotul,sa dorm in acelasi pat cu el,sa stam in baie amandoi,sa ne vorbim frumos,sa ne pupam. Daca facem ceva din ce am mentionat mai sus incepe sa tipe,plange si vb urat.

    • Problema e complexa. Ea necesita psihoterapie, cu un psihoterapeut care se ocupa de copii -psihoterapeut pediatric-. Acesti specialisti au tehnici diferite -joc, desen- prin care pot conlucra cu copiii si pot vedea care este cauza comportamentului lor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s