Să ne trăim viața! Moartea nu anunță „când” vine și „cum” vine!


m1Zilele acestea, parcă mai mult decât în alte momente ale anului, am auzit de plecarea dintre noi a multor persoane. La fel ca în celelalte ocazii, printre mesaje de durere și de solidaritate cu familia îndoliată, spațiul media și rețelele sociale au surprins reacțiile de învinovățire pe care le dezvoltăm în aceste contexte: „-Cine-i, dom’le, vinovat?” .’Sunt vinovați medicii care nu au descoperit leacul nemuririi’. ‘Șefii care nu au mărit salariile’. ‘Politicienii care au furat banii autostrăzilor, făcând din drumurile naționale și europene curse ale morții’. ‘Prietenii care n-au știut să fie aproape la greu’. ‘Părinții care n-au fost atenți la semnele îmbolnăvirii copiilor’. ‘Copiii care s-au văzut mari și au uitat de cei care i-au adus pe lume’. Sunt de vină toți ceilalți. Un singur vinovat nu se caută: moartea. Da, măi, moartea e de vină că mor oamenii!

m2Ne este greu să suportăm moartea celorlalți și, cu atât mai mult, să ne reprezentăm faptul că noi, într-o zi, vom muri. Și-atunci încercăm să „ne imunizăm” împotriva morții: „-Ah, să ne schimbăm stilul de viață!”. „-Să nu mai mâncăm pâine, grăsimi sau dulciuri!”. „-Să renunțăm la fumat și la abuzul de alcool!”. „-Să facem puțin sport, fără a ne obosi sau mări inima!”. „-Să ne facem analizele periodic!”. „-Să evităm prezența persoanelor care ne încarcă negativ!” Toate aceste „pilule de stil de viață” sunt foarte bune, s-ar putea să crească substanțial calitatea vieții, dar ele nu ne pot absolvi de datoria morții.

Să fim onești cu noi înșine, cu ceilalți și cu viața! Moartea nu anunță când vine. Oricând ne va surprinde. Mereu ne va lua pe nepregătite. La optzeci sau la cincisprezece ani. Suntem trecători prin timp și pelerini în viața aceasta. Nu noi am decis când venim în lume și, de cele mai multe ori, nu noi putem controla clipa „marii treceri” – Lucian Blaga. Apoi, moartea nu anunță cum vine, nu dă explicații. Îl va mulțumi pe cel îndoliat să știe că fratele său, mama lui sau fiul a(u) plecat din această lume suferind de „stop cardiorespirator”? Merge omul în spațiu, nu pățește nimic, se întoarce pe pământ și e lovit mortal de o mașină, într-un accident stupid. Dresează rechini, în mijlocul cărora lucrează o viață, și moare ucis de o banala stea de mare; sau de o căpușă. Nu, categoric, moartea nu oferă justificări. Nu se explică. Nu se pleacă în fața întrebării noastre, tulburătoare lăuntric: „-De ce?”

m3Și-atunci ce ne rămâne de făcut? Un singur lucru ne rămâne de făcut: să ne trăim viețile! Să ne trăim fiecare zi cu aceeași intensitate și cu aceeași implicare ca și cum ar fi ultima! Într-o zi, pe negândite, chiar va fi cea din urmă. „Dacă vom încerca să ne controlăm viața sau să ne opunem ei, cu daturile sale pentru noi, o vom pierde! Dacă vom accepta că nu putem să ne punem împotriva cursului ei, ci ne vom lăsa cuprinși de ea, vom pleca de aici având sentimentul că am mâncat de la prânzul ei bogat și ne-am potolit foamea de viață!” – Alfried Langle. Tragedia nu este că murim, tragedia este că nu trăim niciodată. Și când ne sună orologiul plecării, parcă am dori, atunci, să mai avem șansa de a ne trăi viața. Căci, nu-i așa, în ultima clipă doar dăm lucrurilor care contează valoarea lor reală.

„-Într-o zi vom muri!”. „-Da, dar până atunci vom trăi!” Ne angajăm la asta?

Anunțuri

Despre patrincaandrei

Andrei Pătrîncă este medic psihiatru, creștin, interesat să-i ajute pe tineri să depășească diverse abisuri existențiale. Articolele lui Andrei Pătrîncă nu sunt scrise în manieră științifică sau teologică, ci sunt zămislite din propria concepție despre lume si viață. Mesajele prietenilor lui, postate pe blogul său, sunt scrieri care i-au atins inima și i-au marcat existența. Lectură plăcută tuturor! :)
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Să ne trăim viața! Moartea nu anunță „când” vine și „cum” vine!

  1. Lucian zice:

    Da, prietene Andrei, asa este: viata trebuie traita frumos, din plin…. viata este o bogatie minunata, imi place sa spun infinita. Este cel mai ales dar oferit de catre generosul Creator noua.
    Faptul ca existi ca fiinta distincta, unica, complexa este fascinant. Si cand ajungi cumva sa te imprietenesti cu Acela care este Viata si care ofera viata eterna, atunci esti cu adevarat realizat si implinit.
    Frumos si util artiolul!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s